2,056 matches
-
gest automat, obosit, George începu să șteargă picioarele patului și așternutul cu prosopul care acoperise tălpile lui John Robert și care nu-l însoțise în cădere. Căută perna și o găsi la marginea bazinului, udă leoarcă. Se căzni s-o stoarcă și, în cele din urmă, o lăsă pe jos, lângă pat. Covorul era pătat cu apă, de la urmele picioarelor lui. Luă un prosop curat de pe suportul din baie și își uscă brațele și pantofii. Apoi încercă să șteargă urmele ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să merg mai departe... și merg. Stiu că trebuie să merg și știu că voi ajunge, doar că aș dori să ajung mai repede și oboseala să nu mă domine atât de mult. Seara ajung la Arudy, sleit de puteri, stors ca o lâmâie, dar mulțumit și fericit. Găsesc cazare la parohie, aproape de biserică, deși pe drum îmi era teamă că nu o să găsesc un pat să dorm. La presbyter-ul parohiei, mă întâmpină un preot din Senegal, tânăr și binevoitor
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și expozițiilor, este cel legat de discuțiile cu jurnaliștii. Foarte mulți jurnaliști vor veni la standul sistemului, mai ales dacă ați reușit să realizați un tot unitar de excepție, ei vor lua materialul informativ, vor pune întrebări, vor încerca să stoarcă informații interesante, după care vor pleca. Unii vor considera mai interesant standul dumneavoastră și se vor întoarce, pentru informații suplimentare, pentru interviuri etc. În acest scop, în spațiul pe care îl aveți la dispoziție în interiorul standului, în general lîngă biroul
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
Acum dorea să se odihnească, fiindcă ori i se părea lui ori chiar se simțea mai bine fără rachiu... Parcă nu mai era pornit împotriva tuturor. Altfel drămăluia treburile în minte și nu i se mai părea că lucrul îl stoarce de vlagă... Vinerea ce a urmat și-a luat banii pe deplin meritați și, ca de obicei, a trecut pe la prăvăliile unde era deja cunoscut. Când a ieșit din ultima prăvălie, nu a mai simțit chemarea ceea câinească a crâșmei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
eu asta. Totul îi să vrei! - l-a încurajat taică său... Timp de două săptămâni, cât a durat examenul, cei doi nici n-au putut mânca, nici n-au putut dormi... Gândul la încercarea grea prin care trecea Gruia îi storcea de vlagă... În acea zi de toamnă, odată cu zâmbetul soarelui scăpătat spre chindie, a intrat pe poartă și Gruia, cu ochii arzând în orbite și cu o undă de bucurie pe obrazul supt... Maică-sa și taică-său au ieșit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de iad. Totul l- a uimit pe Biscornet, dar nu l-a clintit din hotărârea lui. El trecuse deja prin mai multe încercări. Era îndeajuns de călit. Semăna și el cu fierul care nu se lăsa modelat. Cu toate că se simțea stors de puterile fizice, în spiritul său se petrecea ceva miraculos. Un glas neauzit decât de el îl încuraja: „Nu te vinde diavolului!” Simțind un asemenea îndemn, Biscornet s-a apucat și mai vârtos de lucru. A bătut tot restul nopții
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
13. El le-a răspuns: "Să nu cereți nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luați." 14. Niște ostași îl întrebau și ei, și ziceau: Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a răspuns: "Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu lefurile voastre." 15. Fiindcă norodul era în așteptare și toți se gîndeau în inimile lor cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
surprize: Scene din viața și moartea poetului necunoscut Marian Constandache / Un carnaval În infern Înghit vipere, scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului marea-i singurătate. Am băut, am dansat, ne-am jucat În
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a reconstitui facerea lumii pentru care / ― pot să mărturisesc aici ― am și alte surprize: / Înghit vipere, / scriu scrisori de recomandare pentru numiri papale, / arunc lava fierbinte a marilor vulcani la picioarele sfinților, / Îmi Încălzesc măruntaiele tinere la focul tainicei remușcări, / storc taina din icrele negre ale celebrelor pergamente, / jupoi pielea de pe spinarea marilor speranțe, / consiliez diavolul ca pe o bătrînă cămătăreasă... / Restiui și eu, În felul meu, așa cum spuneam, cerului / marea-i singurătate.» Un carnaval În infern ― iată un titlu bizar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
kilometri cu ea zilnic. Ieșeam în marginea orașului și pândeam cicliștii care se antrenau. Mă luam după ei și pedalam cât puteam de tare. Uneori reușeam să-i însoțesc câțiva kilometri. Pe urmă așteptam alții. Seara, mă întorceam frânt. Îmi storceam maioul de transpirație, făceam un duș și mă culcam fericit. Această pasiune a eșuat în umilință. Într-o zi, cum mergeam foarte mândru de mine pe bicicletă, undeva în afară de oraș, am simțit o lovitură puternică în spate, m-am trezit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întîi pe cea care are să slujească drept jertfă de ispășire. Preotul să-i frîngă cu unghia capul de la grumaz, fără să-l despartă; 9. să stropească un perete al altarului cu sîngele jertfei de ispășire, iar celălalt sînge să-l stoarcă la picioarele altarului; aceasta este o jertfă de ispășire. 10. Cealaltă pasăre s-o pregătească drept ardere de tot, după rînduielile așezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispășirea păcatului pe care l-a făcut, și i se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
altfel), de fapt nu era joc, ci realitate vie, concretă. ― Câte ore mai avem? ― Patru... Atît! În aceste patru ore trebuia să trăim până la adânci bătrânețe, transformând minutele în luni și lunile în ani ca să ne recuperăm viața prădată, să stoarcem făpturilor noastre toată vlaga și voluptatea pe care ne-o puteau dărui. ― La ce te gîndești? ― Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ceilalți, făcînd o juruință de nazireat, ca să se închine Domnului, 3. să se ferească de vin și de băutură îmbătătoare; să nu bea nici oțet făcut din vin, nici oțet făcut din vreo băutură îmbătătoare; să nu bea nici o băutură stoarsă din struguri, și să nu mănînce struguri proaspeți, nici uscați. 4. În tot timpul nazireatului lui, să nu mănînce nimic care vine din viță, de la sîmburi pînă la pielița strugurelui. 5. În tot timpul nazireatului, briciul să nu treacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85128_a_85915]
-
mică mișcare, Viața e cuvântul care Încălzește sub un soare Mii de vieți călătoare ... Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Cuvânt albastru După izbucnirea stropilor nestăpâniți Pe pământul din ce în ce mai moale În apele fulgerate de turbulențe : ...răsare, răsare soarele! Norii storși de seva întunericului Trezesc din somn curcubeul estului Și al sticlei revărsate În lacuri și ape însuflețite De fulgere și tunete necumpănite; Și ar vrea să spună cât trăiește Ne ocrotește, ne păzește Cu lacrimi fierbinți și aurii Adevăruri purpurii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
onorat în ditamai Dilema veche cu o rubrică precum aceasta, semn de dulce trufie, orice s-ar zice. Aferim! Adicătelea cum „Ce mi se-ntâmplă“!?! Te propui dumneata ca filtru, ca medium al realității, un soi de lămâie care se stoarce singură, fără ulei (sper că nu și fără sare), peste salata prezentului valah? Cine, ce, cât și la ce bun te creditează? De ce să merg eu, Cititor, pe propunerile, numele, titlurile, evenimentele, lecturile sau spectacolele pe care le prezinți matale
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dintâi), ori între Rolling-ii din I Can’t Get No Satisfaction și cei din Wild Horses. Chiriac și Sideralul lui Mugur Winkler cu Ești a mea („lumea întreagă îmi tot spune că eu / nu știu să mint prea bine...“). Chiriac storcându-ne lacrimi cu Canarul, Floarea stâncilor și Nebunul cu ochii închiși. Chiriac și In-AGadda-Da-Vida, sau povestindu-ne Zabriskie Point-ul pe muzica lui Pink Floyd. Chiriac, Olimpic ’64, Cromatic, plus teribilul (pe atunci) Racul, broasca și o știucă. Chiriac încântat deopotrivă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
s-a părut ceva nespus de dulce sufletului. Cum firitisirea celei de-a 15-a librării Humanitas a fost amânată din rațiuni șantieriste, am rămas nu doar cu nostalgia „zilei femeii“, ci și cu fișele făcute cale de câteva zile, storcându-mi amintirile de lectură și umblând prin istorii și dicționare după minunatele noastre doamne literare. Acum câțiva ani, provocat să fac la iuțeală o carte care să compună un chip plauzibil, mândru și atrăgător al Ideii românești, am optat pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doresc din suflet a ta Veronica 12 decembrie 1879, Iași [VERONICA MICLE] 3 ianuarie 1880 Eminescul meu, Deși mă hotărâsem a nu-ți mai scrie, pentru a nu te mai provoca la răspunsuri cari mi se pare că ți le storc cum ai stoarce apă din piatră, totuși, primind astăzi scrisoarea ta dimpreună cu Paris-Murcie reîncep din nou, nu pentru alta, // ci numai pentru a-ți spune că îndaratnica-ți tăcere mi-a zdrobit sufletul în așa măsură că opt zile am
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
a ta Veronica 12 decembrie 1879, Iași [VERONICA MICLE] 3 ianuarie 1880 Eminescul meu, Deși mă hotărâsem a nu-ți mai scrie, pentru a nu te mai provoca la răspunsuri cari mi se pare că ți le storc cum ai stoarce apă din piatră, totuși, primind astăzi scrisoarea ta dimpreună cu Paris-Murcie reîncep din nou, nu pentru alta, // ci numai pentru a-ți spune că îndaratnica-ți tăcere mi-a zdrobit sufletul în așa măsură că opt zile am plâns ca o
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pentru incorigibilul ei sentimentalism familial, deși, în afară de ciupiturile-lui Lică, acea predilecție era gratuită. Rim însă, care nu profesa, deci nu producea în afară de leafă, avea multă aviditate pentru câștigul Linei. Credea că, dacă ar fi fost mai destoinică, ar fi putut stoarce ceva ele la acele rude bogate, în loc să facă pe generoasa în dauna lui, cu toate că el, Rim, era o victimă permanentă a acelei căsătorii. O făcuse numai în vedere de profituri: în adevăr, așa cum calculase, căpătase catedra, dar pentru sacrificiul lui
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care se simțea astfel protejat împotriva lui însuși, de a se arăta acolo fără un motiv destul de plauzibil, deși concertul Bach era complet. Artiștii rămăsese grupați în fund. spre stânga, acolo unde era și personalul medical inferior. Singură moșica Mari storcea batista pe ascuns. Cum Lina se aplecase să-i spună ceva, în raport cu ceremonia, Elena se strecură încet lângă Drăgănescu, care plecă să facă comisionul. Elena rămase lângă Vlădici, ce se juca 274 tot timpul cu monoclul, drept contenență, singurele reuniuni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
penitenciar, în care teama, malnutriția și nelegea funcționau aproape ca-n închisorile care-i consumaseră atât de dramatic tinerețea. Țara pe care o purta în suflet era acum moșia unui clan tiranic pe întinsul căreia păturicii și scatiii biciuiau și storceau nelegiuitor vlaga morală și fizică a satelor și orașelor. Procesul de pervertire a conștiințelor era urmărit din leagăn până la mormânt. Această noapte istorică, parțial prezentată de Savel, a operat adânc în modelul de a simți și gândi al poporului nostru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și trebuie să calculezi plăcerile... la naiba! Bobby mai bău o gură de vodka-tonic, din fericire Rosemary n-a zis nimic, fiindcă ar fi trimis-o la dracu de față cu Santiago și Lester, care nici acum nu terminaseră de stors prosoapele și În sfîrșit s-au așezat să calculeze cantitatea de calorii din mîncare. Seara calculau mai puțin, din fericire. În realitate, cu Samamé Vlăjganul alături, nu mai puteau face nici un calcul și așa se explică faptul că de Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i-a cerut bani lui Juan Lucas, dar Juan Lucas tocmai pierduse un turneu de golf la diferență de un punct de cîștigător și i-a spus că nu-i da nici un ban pînă după admitere. Bobby a Încercat să stoarcă ceva de la Santiago, dar Santiago s-a mulțumit să zîmbească și să repete ce-i spusese și Juan Lucas puțin mai Înainte. Atunci și-a Încercat norocul cu Lester și Lester l-a trimis la dracu, țipînd la el În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu contează, nimic nu există cu adevărat...“ Seara care cade Cu mulți ani în urmă am trăit o seară ciudată. Viața mea nu e bogată în evenimente, iar pe cele câteva mai expresive pe care mi le amintesc le-am stors la maximum în cărțile mele. Totuși, sunt câ teva despre care, din diferite motive, n-am putut scrie, căci doar teoretic „totul e de vânzare“ când ești scriitor. În realitate, mii de scrupule și rețineri te fac să omiți câte
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]