1,511 matches
-
în fagurii din stupi. ..Primăvară, tu cu mâna-ți fermecată faci un semn spre miază-zi în albastra zare și chemi să se întoarcă toate păsările migratoare care astă toamnă au plecat spre țările calde de frica gerului de iarnă. Stoluri, stoluri se întorc la cuiburile lor în a noastră scumpă țară, aducând cu ele cântece și veselie spre bucuria mea, după ce atâta vreme le-am dus dorul, luni de zile le am jelit. Tot tu scoți pe dealuri, munți și câmpii
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a plecat odată cu o haraba plină de saci cu grâu la târg să-i vândă. La intrarea în Botoșani, situat la 18 km de sat, se aflau în zilele de târg mulți angrosiști de cereale, care se repezeau ca un stol de ulii asupra căruțelor ce trosneau sub povara încărcăturilor. Cu niște sonde metalice scoteau probe de grâu din sacii țăranilor, se tocmeau la sânge asupra prețului, și după ce cădeau la învoială, conduceau căruțele la depozite. Acolo, țăranii erau păcăliți la
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Când cobora În sat, În căutare de materiale pentru pictură ori provizii, Îi plăcea să stea acolo În amurg, În vreme ce pe apa care se Înroșea de-a lungul țărmului se profilau siluetele pescarilor ce veneau rând pe rând, urmați de stolurile de pescăruși zgomotoși, să-și descarce cutiile pentru băcănie. În unele după-amiezi, Faulques comanda un castron cu orez și rămânea la cină lângă o sticlă cu vin, privind cum se Înnegrea marea, se aprindea felinarul verde de pe mol și licărea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mică; insecte; înțelepciune; înțepa; lemn; lucru; mama; mazăre; măgar; mărime; mere; microscop; micșorare; mîncărimi; mulțime; muncește; munte; mușcătură; natură; necuvîntătoare; nesemnificativ; nimic; paznic; perseverență; picior; plăpînd; prieteni; punct; punct negru; puternică; rapiditate; repede; sare; semințe; senzație; sîrguincioasă; sîrguincios; sprintenă; stimă; stol; trudă; unică; urît; vară; viață; vietate mică; vodcă; vrednicie; zglobie (1); 782/136/43/93/0 galben: soare (204); culoare (94); gelozie (56); roșu (33); floare (17); albastru (14); ou (14); aur (13); verde (12); păpădie (11); toamnă (9); auriu
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
3); copac (3); hrană (3); mare (3); mîncare (3); ou (3); păun (3); speranță (3); uliu (3); zbura (3); zburător (3); albă (2); barză (2); cip-cirip (2); colivie (2); moartă (2); neagră (2); de noapte (2); păsărică (2); privighetoare (2); stol (2); șoim (2); ușurință (2); vietate (2); visare(2); vrăbiuță (2); a zbura(2); amiral; aer; albastră; animal zburător; anotimp; apă; aripi/zbor; atenție; avion; banal; boboc; de casă; călătorie; cer, zbor; ciori; ciripește; de cîmp; cîntăreață; clătită; cocor; cocostîrc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
partenera; patria; pădure; părăsi; părăsit; părinți; părinții; păsări; pedeapsă; piper; pisică; plec; pleca de lîngă cineva; plecai; primăvara; primăvară; problemă; pustiu; rămas-bun; rămîne; refugiu; reîntoarce; reveni; rîndunică; rîndunici; ruină; sărăcăcios; sărăci; scapă; scăpa; scăpare; secat; sfînt; singură; slab; solo; spate; stol; stradă; Stratin Cristina; suspine; a susține; școală; a termina; toamnă; trăda; trădător; a trece mai departe; trup; țărm; uită; urît; viața; viață fizică; viitor; zboară; în zbor; zbura (1); 794/274/91/183/1 părea: aparență (39); iluzie (32); impresie
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
legendă; litere; mare; minuscul; mititică; mizerie; moartă; natură; nepăsare; nevinovată; noroc; oau; pacea casei; pagubă; pai; pare; patrie; păsări; pirat; pistrui; pixuri; plăpînd; plimbare; porumbel; potîrniche; prieten; privighetoare; privighetoarea; puișori; reîntoarcere; roșu; roz; sacru; sat; sensibilitate; sezonier; sfînt; simetrie; simplitate; stol; str. Turului în copilărie; străinătate; subțire; sunt melodios; timp; toamna; trestie; turturica; turturică; vara; vară; văzduh; veselă; veselie; a vesti; vestitoare; vestitor; vestitori; veveriță; vietate; viețuitoare; vioaie; zîmbesc; zvon(1); 899/178/52/126/0 rîu: apă (363); curge (22
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
la loc."271 Uraniană, simbol al reflectării, cunoașterii și luminii, coțofana (țarca) prevestește de bun augur, dacă se urcă pe acoperiș și cântă, iar dacă se coboară pe arături și mănâncă porumbul va fi secetă, iar dacă se adună în stol înseamnă că va fi furtună, iar dacă țipă strident, anunță o nenorocire 272: "Țarca e ca ș-un câne. Ea când merge cu pădurarul prin pădure, cârâie și arată unde e. Țărcile umblă cârd după om. (...) Țarca de se pune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
realitate: "Parcă plânsesem mult și dormeam/ și mi-era cald și teamă de vis." Constanța Buzea este o poetă a emoției și a intuiției. Când încearcă să scrie o poezie de idei, inspirația poetei secătuiește: "Ce să mă fac? Întrebam,/ Stoluri deslușind prin dezghețul din geam./ Încă mi-e frig de domnul iernii, cumplit./ Oare-am pierit? N-am pierit!" Reușitele în arta pastelului se vădesc în primele volume: "Umblă roșie secara și parcă-mpletește pâraie/ și porumbul se scoală-n
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
așteaptă răsăritul" (1946), motivul reapare în poemul "A fost odată un Horea": "Mi se pare însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc rotocol/ și cad viforos peste lume/ Pe Horea să-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dintr-o aglomerare de organe ale simțurilor, fără să circumscrie o reverie fundamental erotică. Poetul traversează prin această lume a simțurilor stări existențiale care vizează de fapt absolutul. Setea cosmică este setea de absolut: "Eu recunoscător/ Focarului cosmic de ochi,/ Stolului de urechi,/ Aburul de tâmple/ Năvodului cosmic de nări/ Atacului cosmic de buze.". În poemul "Râuri de ceasuri" definește condiția umană limitată de timp. Încercarea de a depăși condiția implică o răsfrângere tragică în existență. (Vezi și poemele "Fix" și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vreme rea. Cînd paserile se izbesc iarna în ferești sau se vîră prin șuri, are să vremuiască. Cînd luna-i în țarcalan, are să fie vreme rea. Cînd se văd trei sori pe cer, are să fie vreme rea. Cînd trec cioarele în stoluri mari, fac a vreme rea. Cînd zburdă vitele. Cînd porcul duce paie-n gură și-și face bîrlog, vestește vreme rea. Cînd muștile pișcă rău e semn de vijelie. Cînd huiește pădurea. Cînd te mănîncă urechile e a vreme rea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cămașa să nu le întorci pe dos, că se întoarce vremea. Se crede că dacă cineva, deși a dormit noaptea destul de bine, cade de somn, va urma o vreme rea. Cînd muștele ciupesc, porcii strîng străiuri*, ciorile se strîng în stoluri și gărăiesc zburînd; cînd pițigoiul cîntă, paserile de uscat se scaldă în țărnă și se giugiulesc; cînd pisica se spală, cînii se joacă, puricii ciupesc; cînd rîmele ies pe uscat, caii se încură, sarea prinde asudeală, furnicile ies deasupra mușuroiului
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
rioa ra fuge și a doua oară rușinea este prea mare pentru a trece totul cu vede rea. Pe lângă despărțire, boierul o obli gă pe infidelă să-i plă teas că până la un capăt de ață tot ce a furat. Stol ni cul Răducan Filipescu este și mai re vol tat de compor ta men tul soției sale, Maria Văcărescu. După ani de căsătorie, din care au rezultat trei copii, cucoana a căzut în dragoste cu un ofițer austriac, în timpul războiului
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Omul este bun", cuvinte nu tocmai potrivite, având în vedere circumstanțele, însă care denotă o reală prezență de spirit. Prea puțin conta sensul, atâta timp cât erau cuvinte. Cuvinte ale omului; cuvântul "om" ieșind din gura unui papagal, și iată un întreg stol de ciori luându-și zborul, debusolate. * * * Când stăpânul său nu e prin preajmă, la ce se poate gândi un papagal? Cu excepția nopții, poate, când întunericul le paralizează ascunse în frunziș, păsările nu au deloc timp să stea pe gânduri, când
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
gânduri esențe tari). Era la vremea aceea asemenea unui păsăroi neidentificat pornitologic (nu se știa dacă prefera palmierii, cocotierii sau curmalii când dorea să se așeze). Dar zborul lui, agil chiar de era mai șui, i-a plăcut Șefului de Stol de la Arta Vorbelor Frumoase (adică de Belles Lettres), astfel încât nu s-a întors ca dascăl la Cajvana cea cu o mie de tăuri. Cum în bocalul cu peștișori hegagonezi se plictisea, s-a pus pe explorarea ținuturilor vecine, a colindat
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de Aristofan în Păsările: La început era doar vidul și noaptea, Erebul negru și Tartarul larg, nici vorbă de pământ, de aer și de cer. Dar în adâncimile fără de sfârșit ale Erebului, noaptea cu aripi negre zămisli un ou. *** Ieșirea stolurilor de păsări negre din mare (precum Venus din spuma de deasupra talazurilor), în urma unei imagogeneze pe care agenții Sănătății Mentale Socialiste (SMS Agency, pentru aliați) ar fi considerat-o "borderline"135, făcea parte din universul simbolic al lui El Pitso
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lume, presupunând, de fapt, o deschidere către sine: "Ca și cum însăși lumina/ Ar fi doar o plantă ce crește/ Și stelele ar avea rădăcini/ Raze subțiri care sug,/ Simt cum din mine își trag/ Inexplicabila hrană/ Toți aștrii, urmând bisturiul/ Ca stolul de corbi după plug./ Mi-e frică de-atâta lumină,/ De prea multe flori îmi e frig,/ Mi-e somn de iubirea deplină/ Și nu știu pe cine să strig/ Să stingă în mine/ Cereasca grădină,/ Să spargă din calea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
foarte talentatului prozator spaniol Carlos Ruiz Zafón. Romanul Jocul îngerului este o literatură despre literatură și soarta ei, este o literatură bogată în idei, care spune mult, chiar dacă nu tot. "Marii critici au zburat singuri, precum acvila și nu în stol, precum ciorile". Putem vorbi despre o "schimbare la față" a criticii literare de ieri? Odată statuată ca instrument al istoriei literaturii, critica ar trebui să aibă un statut oarecum stabil, funcția ei fiind aceea de a distinge valoarea de non-valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
critica de întâmpinare. Sunt recenzenți de serviciu în toate publicațiile literare. Scriu recenzii interesate, făcându-și servicii mutuale în interiorul unui grup. Se canonizează între ei, dar fără rezistență în timp. Marii critici au zburat singuri, precum acvila și nu în stol, precum ciorile. Există condeie care adulează dezgustător pe cei de la care știu că au de câștigat, într-un fel sau altul. Personal, disprețuiesc ambiția de a-ți publica recenziile în volum, înainte de a deveni autoritate în materie. Mărunțișuri. Cât despre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
gen -, ia locul ariciului cosmogonic: "Ale cui sunt ceste case, / Cresc florile mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel stol de porumbei / Este-o albă porumbiță, / Porumbiță, pană scrisă / Și nu este porumbiță, / Ci e Ion Sânt Ion, / Trimes de la Dumnezeu / Ca să măsoare pământul, / Pământul cu umbletul / Și cerul cu cugetul. Măsurară, isprăviră, / Ș-a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Ale cui sunt ceste case, / Cresc florile mărului, / Așa nalte și frumoase, / De departe luminoase / Și de-aproape stogoroase, / Cu stogor de siminoc / Și streșini de busuioc? Dar sub streșini cine-mi șade? / Șade-un stol de porumbei. În cel stol de porumbei / Este-o albă porumbiță, / Porumbiță, pană scrisă / Și nu este porumbiță, / Ci e Ion Sânt Ion, / Trimes de la Dumnezeu / Ca să măsoare pământul, / Pământul cu umbletul / Și cerul cu cugetul. Măsurară, isprăviră, / Ș-a găsit pământ mai mult / Ce
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stropesc limuzine albastre, adâncindu-se, dispărând în zborul lor efemer, de neînțeles pentru tine. Te strecori printre siluete confuze, scufundate în aerul deja prevestitor. Cineva strigă un nume și ecoul se destramă, ca într-o vale văratică, sub fâlfâitul unui stol de porumbei. O reclamă uriașă acoperă vâjâind precum o draperie sinistră ferestrele blocului cu 12 etaje de unde, cândva, ai privit fericit strălucind orbitor - ireal - munții. Joc de oglinzi În timp ce aplauzele putrezesc lent ca niște frunze - toamna - mustind sub ochii și
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
cu privirile tale Peste Panorama Borodino Mă atinge cineva care a stors seve în Piața Roșie sau sînt instalațiile electrice care au folosit firele de păr în locul sîrmei? Dinții-s de lapte Pasărea zboară cu pleoapele mele-aripi Flutur brațele spre stol ca și cum aș fi vîntul ce-l împinge Ca și cum Ca și cum eu sînt și izvorul și marea în care se varsă Ca și cum prin Orologiul "Păun" din Ermitaj ar trece trenul cu unghiile negrilor Ca și cum m-aș acoperi cu mine cînd mi-e
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
le-ntîlnească pe-ale tale Nu simțeau solzii lucrurilor cu destin încheiat Făceau confuzie și cînd erau atinși boboci pedepsiți de smoală Cu greu desfăceau nodurile rîului Neva la ridicarea podurilor basculante Cerbi captivi încă prevesteau furtuni cu dirijori tineri Din stolul petrecut de brațele mele n-a ajuns nici o pasăre Era mileniul cu vineri Iarba Iarba necosită s-a uscat în picioare Părea numele strigat pe jumătate în Nopțile Albe petrecute în Sankt Petersburg Vîrfurile tulpinilor înalte s-au apropiat ca
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]