3,172 matches
-
apărare și de artificii și nu te mai pot respinge. * Am trecut urlând și zornăind cu o viteză nebună, am trecut ca o rachetă în timp, depășind toate limitele, limitele de timp, limitele de viteză, limitele de oraș, trecând peste stopuri, înghițind hulpav benzina, arzând cauciucurile, privind fix prin parbrizul murdar cu mâna pe claxon. Eu sunt trenul în plină viteză care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
durerii. Sâni ca piscurile gemene, așa aveau ele pe vremea aceea, munți cedând mângâierilor. Mele. Ce lucruri dulci. Ce lucruri grozave și ele. Un șmecher gălăgios, așa eram pe vremea aceea. Toate organele se uzează prin nefolosire. Scoateți atunci toate stopurile. Ia-mă, Virgil! Iei și dai, iei și dai, un ping-pong al trupurilor posedate. O, Virgil, te pricepi să satisfaci. Te rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
holbați, o priveam de parcă văzusem cum șterpelise adineauri diamantele Coroanei și o tulise cu ele. „Ce faci, Ester, cu mine?“, am bâiguit. „Știi doar...“ Știa prea bine că îmi era o teamă teribilă să traversez prin locuri nepermise. Și la stop mă codeam mult dacă era momentul să traversez chiar atunci sau să mai aștept, poate la următorul nu se mai adună atâtea mașini chiar lângă zebră. A ridicat din umeri Ester, mormăind: „N-ai decât să te duci în colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ițește muchia în crăpătura fermoarului neînchis. Astfel imaginasem eu, cu ani buni în studenție, într-o povestire scrisă într-o dimineață la „Colombo“, cum o vacă își ițea capul prin obloanele unui camion „Molotov“, care o purta prin Capitală. La stopul de la întretăierea str. Academiei cu Bulevardul, vaca a prins să se balege. Era unghiul de unde vedeam intersecția de la măsuța mea de la „Colombo“ și puteam imagina ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Coborârea mea în text este doar această fascinantă chemare a unei lumini care abia acum începe a se învăpăia, incandescentă. A început, o simt cu toată viața mea, câtă mi-a mai rămas, Luminarea. 27tc "27" Aici, la intersecție, la stopul de la „Gambrinus“ m-a cules într-o noapte târziu, pe la două-trei, o Dacie. Fusesem la Gelu. Locuia pe atunci „în pod“, într-o clădire demolată apoi, când s-a ridicat Casa Poporului. Fusese ziua lui? Nu știu. Oricum, pe atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din deznădejdi și spaime, întărindu-mă cu neînțeleasa putere a așteptărilor, cu tainica putere venită din afara ta de a te ridica din prăbușire și de a porni iarăși spre departele chemător din zarea neștiutului. Atunci, în miez de noapte, la stopul de la „Gambrinus“, stăteam doar buimac, nehotărât ce să fac. Nu treceau autobuze, nu se zăreau taxiuri, nici o mașină particulară. Mersesem mult pe jos. Obosisem și, în ger, mă moleșeam tot mai mult, un fel de somn amăgitor cu care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gol de fantezie, disprețul și-l aruncau spre mine odată cu leafa lunarei umilințe. Mai ales în fața lui Țandără, cu care împărțisem atâtea alte mizerii și părăsiri, nu aveam de ce să mă rușinez. — M-am prins de când te-am văzut la stop, se veseli popa. Intelectual strămoșesc. Belit și flămând. Deși, sincer să fiu, meritai măcar două sutare de dolari la chenzină, dacă v-o mai dă, că... O viață de om aproape ai și tu de când tragi leafa de coadă. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe jos până la ea acasă, pe Bulevard. Se luminase bine. Lumea mergea pe străzi cu lumânările aprinse. O mare de lumânări pâlpâind în început de zi, de-a lungul cheiului, apoi în sus, pe Cale. La intersecția de la Operetă, așteptând schimbarea stopului, am privit instinctiv, cum făceam aproape de câte ori treceam pe acolo, spre balconul blocului în care locuise cândva Ester. Am zâmbit. Nu apucasem să merg niciodată cu ea la Înviere. Lângă noi se adunaseră și alții cu lumânările aprinse. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ale lor, pentru câțiva lei. Cei mai mulți nu voiau să-mi vorbească. Parcă nici nu pricepeau ce le spun. Am strâns totuși fel și fel de hârtii cu însemnări despre ei. Au mai rămas câteva, într-un plic pe care scrisesem „Stop Cadru“. Probabil astfel voiam să se numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un pic cam tare de urechi, așa Încît să-i vorbești tare, răspicat și murdar, ștrengărește, cum știi tu, dar să nu sari peste cal, că nu-i nici cazul să-l expediem În Împărăția cerurilor Înainte de vreme printr-un stop cardiac. Stai liniștit, iubițelule, că io mi-s profesionistă. L-am găsit pe beneficiarul acestor amoruri de Împrumut Într-un ungher de la primul etaj, un pustnic Înțelept ascuns Îndărătul unor ziduri de singurătate. Și-a ridicat privirea și m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ieșeană este WC-ul public privatizat, o adevărată hrubă suprarealistă din care s-a scos pendulul lui Foucault și În locul lui au fost amenajate cabine, pisoarul și camera de dușuri. Intrarea În WC-ul public se face prin butic - Non Stop -, unde găsești pe stânga benzi de magnetofon, casete video, discuri, iar pe dreapta trei sau patru sortimente de votcă: votcă Petrov, votkă Petrikov; votcă Petroff și Stalinskaia. Trecând prin magazin și coborând spre cabine, te poți aproviziona din mers și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
știi să ieși învingător Așa, ca-n lumea basmelor! Dans Notă : Personajele din povești intră pe rând pe scenă pe un fond muzical 30-40s. 2.După faptă și răsplată, Leneșul mai mult aleargă, Iar copilul răzgâiat Va rămâne ne-nvățat. STOP LA NEATENȚIE Elev I Circulația corectă E problemă principală Și are destui prieteni Mari mici la noi în școa1ă. Accidente anul acesta N-au mai fost înregistrate Dar să știți pe ici, pe colo Unii le fac nesărate. Elev II
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
mici la noi în școa1ă. Accidente anul acesta N-au mai fost înregistrate Dar să știți pe ici, pe colo Unii le fac nesărate. Elev II Ca să-i îndreptăm pe-aceștia I-avem în atenție Și-am adus aici patrula “Stop la neatenție!” Toți Deviza patrulei e : “Stop la neatenție”! Uniforma ne e dragă Ne-o cunoaște lumea-ntreagă. Noi pe toți îi invităm Să circule-i ajutăm, Iar pe cei ce nu ascultă Pe loc îi sancționăm. Elev I Sunt
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
acesta N-au mai fost înregistrate Dar să știți pe ici, pe colo Unii le fac nesărate. Elev II Ca să-i îndreptăm pe-aceștia I-avem în atenție Și-am adus aici patrula “Stop la neatenție!” Toți Deviza patrulei e : “Stop la neatenție”! Uniforma ne e dragă Ne-o cunoaște lumea-ntreagă. Noi pe toți îi invităm Să circule-i ajutăm, Iar pe cei ce nu ascultă Pe loc îi sancționăm. Elev I Sunt unii care habar n-au Să circule
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
un șofer Le-a tras o păruială de mama focului! Ce ziceți, frați, ghiciți? Toți Da cum să nu, cum să nu? Elev X Fetelor, o scrisoare! Toți O scrisoare? De la cine să fie oare? Elev X Către brigada artistică “Stop la neatenție!” Toți E pentru noi, Ia citește să vedem cine, Și ce scrie ! Dragi prieteni, În zborul nostru către țările calde am survolat și spațiul aerian al comunei voastre. Am văzut copii frumoși și cuminți, preocupați de grija cărții
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
găsească În iarba arsă de brumă un lucru mic și prețios pe care tocmai l-a pierdut. Dar nu, el povestește. Abia când aparatul se apropie destul se poate observa că vorbește. Toți ceilalți tac și-l ascultă. Aici - un stop cadru pe microsecunda În care el, vorbind, tocmai desenează ceva cu degetul pe pământ. Cât durează Înșiruirea numelor de pe genericul filmului, el rămâne așa, cu fața pe jumătate ascunsă de pălăria cenușie, cu un fel de rictus al gurii (zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i servească lui Dietrich rezumate insipide și să se concentreze asupra documentației sale, asupra cazului său - cazul de crimă pe care va continua să-l investigheze chiar dacă nu-l va prinde pe nenorocit înainte ca șeful să-i zică „Stop”. Opri la Hollywood Ranch Market, cumpără un braț de cutii de carton, plicuri mari, etichete colorate, caiete dictando, hârtie de scris și indigouri și se duse acasă, permițându-și două păhărele de I.W. Harper în plus, în semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-le: — Iată-i. Ăia care par niște amanți latino. Bătrânul șef de trib intona cuvinte de pace. Cei trei tineri viteji rostiră - cu un accent mexican curat - niște replici despre ochii albi ce vorbeau cu o limbă despicată. Cineva strigă „Stop!” și întreaga scenă deveni o mare tulbure de trupuri în mișcare. Mal se strecură spre cei trei, care își scoteau țigările și brichetele din pieile pieilor-roșii. Indivizii își dădură seama imediat că e polițist. Atunci apăru și Dudley Smith, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
capul giganticei coloane, supuși, fără de veste, unor cumplite suprasarcini. Ordinatoarele de la bordul primilor bolizi, primind comanda, accelerară viteza. Unele după altele, mașinile izbucneau în rafală înainte. Câțiva piloți ai reactoarelor care zburau deasupra convoiului înregistrară uimiți fenomenul. Aproape simultan interveni stopul cerut de Homer. Excedat de aceste ordine sau dându-și în sfârșit seama de lipsa lor de noimă, sistemul megarutei hotărî ca mașina lui Homer să sară în aer. Treaba s-a petrecut așa: în timp ce cabina era catapultată vertical, restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
și chiar în clipa aceasta când mi-aduc aminte și vreau să încep să povestesc, văd roșu înaintea... Dar să nu anticipez. Veneam prin urmare cu Fiatul meu pe Bulevardul Ana Ipătescu spre Piața Minai Eminescu. De departe am văzut stopul, am încetinit, și la trei metri distanță am frânat și am oprit. Mergeam pe culoarul unu. Era înainte ca acest bulevard să fie modificat și să aibă pe-o singură parte trei culoare. Apare verdele și pornesc drept înainte. În
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Am avut o clipă de ezitare, dar tocmai acest detaliu m-a determinat să i le dau totuși: îmi ia numărul și pierd pe urmă o groază de timp să mă duc la circa sectorului 4. ― Mă urmați până la primul stop, zice individul plin de sine și trufaș se îndepărtează cu actele mele în mână silindu-mă să-l urmez. Trebuia, altfel, cum am spus, să umblu eu pe urmă pe la miliție să-mi caut actele, dacă nu lămuream atunci incidentul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
se mai află la mine, punând ordine, că așa e bine ca totul să fie în ordine... Nimic deosebit de semnalat, până la 1930 când s-a anunțat că a murit Octavian Paler (parcă îl văd la unele apariții televizate), în urma unui stop cardiac. S-a stins un om, emblemă a publicisticii române, s-a mai pierdut un om de o valoare rară. Păcat! În ziua următoare am telefonat în legătură cu verificarea obligatorie a funcționării centralei termice instalate acum doi ani, iar la știrile
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
arăta, însă eu am gândit în sinea mea că „operația vine cam târziu și e și riscantă”. Inițial știrile privind operația sunt optimiste, dar situația se complică și, ulterior, se anunță că Patriarhul a murit la ora 17, în urma unui stop cardiac. Spera să trăiască până la 97 de ani, vârsta la care a murit mama sa, dar n-a fost chip. Până aici i-a fost dat să trăiască! Copiii finei au reglementat situația juridică a casei rămase prin act încheiat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lingă și ei pe degete. Să presupunem, că niște pensionari mai neastâmpărați, ar da din întâmplare peste declarația de avere a unuia din băieții aceștia isteți de la Finanțe. Oare nu ar păți, după cum prognoza cineva, atac de cord, comoție cerebrală, stop respirator și adio mamă, în același timp? Pe băiatul cel isteț de la Finanțe îl cheamă Cătălin Doică. Acesta a declarat (deci numai ce a declarat, nu și ce a dat la spate) că în 2009 a încasat următoarele sume: - 53
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
În mașină, brusc conștientă de bucuria pe care mi-o provoca ieșitul În lume. Mă făcusem foarte palidă la față de când stătusem Închisă În casă. Aș fi preferat să fi mers la școală În tot timpul acela. Am prins toate stopurile pe roșu și Începea să-mi fie frică de reacția Mariei. M-am uitat pe furiș la ceas. Întârziasem deja zece minute. Lângă mine, Maria bătea nervoasă, cu regularitate din picior. Avea să-și nenorocească complet tocurile. Când am ajuns
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]