2,070 matches
-
Tovarășa! Ia uitați la băia tu’ ăsta!“ Așa că sora i-a lăsat pe ceilalți baltă și a venit în fundul clasei. Eram acum, ridicat în picioare, în centrul atenției. Îmi amintesc că tremuram din toate încheieturile. Toți colegii râdeau și se strâmbau la mine. Asis tenta mi-a luat brațul, mi-a măsurat pata, în cruciș și-n curmeziș, cu o riglă de plastic și a clătinat din cap. A vorbit puțin în șoaptă cu învățătoarea. După aceea ne-a dat pauză
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
și prea subțire ca să treci prin el. Lecții din școala primară, la fel de familiare ca orarul. Le intraseră pe sub piele, doar pentru că crescuseră aici. —Ditamai râul, dacă reziști pe malul lui. Nimic nu se compară cu el, nu? Gura lui se strâmbă într-o parte, o expresie aproape batjocoritoare pe fața oricui altcuiva în afară de Daniel. Îl înghionti ușor. Știi, când eram mici? Eram convinsă că nu există căcat mai mare decât Kearney. El sări ca ars. Uitase - nu suporta s-o audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Întreținerea mașinilor. Mă tem că nu-s punctele mele forte. Dar subiectele lui de discuție - ziua și surpriza. Ieri a vrut să-i spun părerea mea bine chibzuită despre război. Karin simți un junghi de gelozie. —Care război? Barbara se strâmbă. —Ultimul, să-ți spun drept. E fascinat de Afganistan. Câți pacienți care au suferit recent traumatisme arată vreun dram de interes pentru lumea din afară? —Mark? Afganistan? —E un tânăr remarcabil de ager. Propoziția, cu insistența ei concisă, o acuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cum apăruse. Aruncă o privire vinovată în jur. Dar fratele tău? —Vă referiți la școală? Practic, au fost nevoiți să-i dea lui Mark o diplomă onorifică de absolvire a liceului. Nu mă înțelegeți greșit. Nu e un idiot. Își strâmbă gura, auzind că folosise prezentul. A fost întotdeauna șmecher. Ghicea imediat profesorul și-și dădea seama care-i limita cea mai de jos de care avea nevoie ca să treacă la materia lui. Nu zic că trebuia să fii vreun geniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
a dat tata afară din casă. Apoi a lucrat la magazinul de piese auto Napa și a trăit mult timp ca un indian. Amicul lui, Tom Rupp, i-a făcut rost de slujba de la abatorul IBP din Lexington. —IBP? Ea strâmbă din nas, mirată de ignoranța lui. —Infernal Beef Packers. —Infernal...? Fața ei se îmbujoră. Își lipi trei degete de buze și suflă peste ele. — Voiam să zic Iowa. Deși, știți cum e: Iowa, Infernal. Trebuie să te uiți mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de notițe. Ei bine, domnule doctor, m-ați făcut să fiu mai interesat de caz. Presupun că pentru dumneavoastră e material științific de calitate. Dar acum ce-ar fi recomandabil? Cum să tratăm boala și nu doar simptomul? Weber se strâmbă. Nu sunt convins că în cazul ăsta văd vreo diferență. Literatura nu ne oferă nici un model de tratament sistematic. N-avem nici un eșantion reprezentativ cu care să lucrăm. Și cauzele psihiatrice sunt destul de rare. Cazurile induse de un traumatism aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
evident, după modul în care neurologul începu să bâjbâie. —Trebuie să explorăm diverse abordări. În mod sigur, terapia cognitiv-comportamentală nu-i va dăuna fratelui tău, ci-l va învăța să se adapteze noului său eu. Confuzie, furie, anxietate... Ea se strâmbă. Are vreo șansă să-l ajute cu Capgrasul lui? El se întoarse din nou spre raftul cu cărți, dar nici de data asta nu se atinse de vreuna. Un mic grup de lucrări atestă unele ameliorări ale ideilor delirante de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu voia să-i ofere nici o zecime din ceea ce oferea bucuroasă unui bărbat cu creierul bolnav, cu cincisprezece ani mai tânăr decât ea. Resentiment pentru că Barbara îl avea pe Mark și ea nu. Gândul îi închise strâns ochii și-i strâmbă fața. Resentiment - numele pe care familia ei îl dădea nevoii. Oare femeia asta nu vedea cât de apropiate erau ele două? —Barbara... Cum de reușești? Cum de rămâi așa loială când toată lumea e așa...? Avea să-și piardă controlul, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ultima oară pe aici? Probabil că orașul ți se pare destul de schimbat. Orașul arăta ca Brigadoon 1. Tărâmul Uitat de Timp. Ea chicoti. —Eu mă gândeam că nu s-a mai schimbat nimic de pe vremea lui Roosevelt. Teddy. El se strâmbă de parcă i-ar fi tras un genunchi. —Glumești, nu? Se uită în jur, către trei puncte cardinale, de parcă ar fi fost posibil ca el însuși să halucineze. Orășelul cu cea mai rapidă dezvoltare din Nebraska. Poate din toată regiunea câmpiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca să-și șteargă trecutul, ca să nu rămână decât acea biografie care s-ar fi potrivit pe coperțile unei cărți. Se uită la Mark, încercând să găsească o poveste. Îmi plăcea să venerez fetele de la distanță, fără să le spun. Mark strâmbă din buze și clătină din cap. Pe-asta am făcut-o. Profit minim. Cum de-ai reușit să te însori, Romeo? Prietenii mei au pus la cale o intervenție. Mi-au organizat o întâlnire pe neve. Trebuia să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ore pe zi și nu pot să zic că mă simt deosebit de protejată. O femeie care citea mai mult decât el, care avea propriile răbufniri obscure - n-ar fi ghicit nici una, nici alta. Acum, amândouă păreau adevăruri evidente. — Da? Își strâmbă gura. Încearcă să restrângi la douăzeci de minute. Ea zâmbi și se pocni peste frunte. —Bine, doctore. Dar pentru el s-ar putea să fie soluția cea mai bună. Singura cale care are o șansă să-l ajute. Erau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de curtoazie. Dar ceva din Daniel era deja pe fugă. În drum spre ușă, îi spuse lui Mark: —Întreab-o pe ea. Lucrează în sănătate. —Ce s-o întreb? spuse Mark. Da, reluă Barbara. Ce să mă întrebe? —Olanzapina. Mark se strâmbă. — Se pare că ea crede că decizia îmi aparține în totalitate. În timp ce Daniel se strecura pe ușă, Mark strigă în urma lui: Hei! Să mai vii! Abia când se întoarse în apartamentul lui și-și verifică robotul telefonic își aminti Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
desprinse pe puștii de clasa întâi de rochia ei și veni lângă Karin, în secțiunea Pawnee, stambă lângă fibre Tencel. — E convins că a murit și că n-a observat nimeni, îi spuse Karin. Ideea o făcu pe Bonnie să strâmbe din nas. Știi ceva? Și eu m-am simțit așa la un moment dat. —Bon? Crezi că poți să stai cu el un pic? La Homestar? Doar câteva nopți? Ochii fetei se măriră cât ai unui lemurian. Cu Marker? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la care visase mai mult de un an. Dar nu e deloc așa cum și-o imaginase. Întoarcerea e prea coerentă, vine prea fluent. El își ridică ochii spre ea, schimbat într-un mod pe care nu-l poate numi. Se strâmbă. —De ce-ai întârziat atât? Ea se aruncă pe el, trăgându-i capul spre fața ei. Între ei se revarsă torente. Să nu mă uzi, spune el. Am făcut deja baie pe ziua de azi. Îi împinge capul de lângă al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și după care omul rămâne-aproape gol căci taurii plăcerii îl scutură în coarne. 8. Iubire, numai tu Această existență, clădită pe contraste pe zbuciumata liniște, pe-a patimii uzură, pe-atâtea cataclisme ce au loc în natură era să-ți strâmbe mersul pe ntinderile-i vaste; și-n numele tău noaptea mpărțea un fel de zgură trecută printr-o smoală care la orice pas te face să crezi că sunt cele mai bune paste când le și mai adaugi invidie și ură
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
că nimeni altcineva nu avea motive să se propună pe el comandant-șef? Tăcere, apoi: - Ba da. Mai mulți, chiar. Ochii mari priveau fix într-ai lui. - Și ce s-a întâmplat cu autonumirile lor? Gura mică din fața lui se strâmbă ușor, apoi zise: - Nu au ajuns la stadiul de numire. Când vorbeau despre ambițiile lor, nimeni nu-i asculta. Așa că au înțeles, - Înțeleg că, într-un fel, te-ai autoimpus?! Gosseyn folosise un ton interogativ. Individul era impacientat. - Domnule Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
dar noi constatări... Și deschise gura să își înceapă expunerea când - o mână se ridică din rândul al doilea. Era Enro cel Roșu. Părul bărbatului solid arăta ca de obicei pieptănat doar pe jumătate și un zâmbet cinic, familiar, îi strâmba ușor fața. Gosseyn avu senzația că Semantica Generală nu va avea vreun rol în ceea ce voia să spună celălalt; dar spre surprinderea lui nu a fost chiar așa. Enro începu astfel: - Am primit, prin intermediari, informații despre acest sistem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
minut mai târziu, după ce sunase la ușa îngrijitorului de mai multe ori, iată că apăru fața aceea zbârcită și ochii aceia vicleni, uitându-se la el; și înțelegând imediat întrebarea, îngrijitorul spuse: - Au ieșit undeva să mănânce. Fața i se strâmbă. - Cred că prietenul ăla al tău și-a adus aici o femeie pentru că ea și cu băiatul au plecat. Încheie pe un ton dezaprobator: - Îmbrăcată ciudat, dacă vrei părerea mea, femeia aceea. Gosseyn își aminti de tânăra Strella de la Clubul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
bordul navei și alta aici pe planetă, unde se află guvernul: le-am spus ce-am vorbit cu tine. - ...Dacă sunt probleme, un comitet le va analiza pe toate... despre asta le-ai spus? întrebă Gosseyn. - Mda. Fețișoara caraghioasă se strâmbă. - Nu, să nu hotărăsc numai eu, cum făcea tata, și să ard pe toată lumea căruia nu-i plăcea. Dacă" gândi Gosseyn, când auzi acele cuvinte rostite de băiat, care moștenise cel mai mare imperiu care existase vreodată undeva, "există ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
sînt cît el de înalt. Nu la fel de puternic. Nici la fel de liniștit. Doar la fel de înalt. Acum pot să văd că și el este obosit. Transpirația se prelinge în dîre de sub buclele lui negre, de-a lungul nasului pînă spre gură. Se strîmbă și și-o șterge cu cămașa făcută ghem. Pentru prima oară îndrăznesc să gîndesc că el nu e doar partenerul meu, ci mai mult decît atît, poate un prieten. Ne-am antrenat din greu. Sub soarele necruțător, sub cerul fără
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe nimic". Dau din cap convins, beau bere Ciuc din halbă, tehnicianul povestește cum anume au luat grecii telefoanele; eu ascult și, deodată luminat, zic următoarele: "să știi că a intervenit și Sfântul Sinod pe la creștin-democrații lui Ciorbea". Tehnicianul se strîmbă: "adică la țărăniști, spune-le pe numele cel adevărat", zice. "Chiar așa", zic. "A intervenit și le-a cerut să le dăm telefoanele lor că sunt ortodocși de-ai noștri, știți că și doaicetelecom a dorit să le cumpere, da
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
bazele marxismului utopic, trecut prin ciurul și dîrmonul leninismului revoluționar-pragmatic. Dorința de îmbogățire e de când lumea. Dorința de a fi prin a avea. Sunt întrucât am. Sau invers. Am deci exist. E bine să le condamnăm? E bine să ne strâmbăm superior în fața inevitabilei lor prezențe în lume ? E de dorit să aruncăm dorințele astea obștești sub preșul onorabil al moralei, al culturii, al pioaselor și cuvioaselor îndemnuri spre sărăcie din vremurile medievale ale Sfântului Francesco din Assisi? Iacătă, merg agale
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
lui. Aceasta nu înseamnă că ți se va cere neapărat să execuți o muncă de slujnic, dar dacă ți se va face onoarea de a-i oferi Excelenței Sale un serviciu personal, îl vei îndeplini imediat. Tonul de comandă dispăru. Se strâmbă penibil, apoi surâse grațios. Era un act de condescendență seniorială amestecat cu o ușoară neliniște, ca și cum toate câte se întâmplau erau neașteptate. Se simțea, chiar, că gardianul criptei regreta anumite măsuri disciplinare pe care le luase cândva în privința lui Ashargin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
mămica voastră! Ei rînjiră la ea, iar cea mică începu să chicotescă. Doamna Fleck se aplecă peste pat și gemu în timp ce-i înveli cu păturile. — Vai, Lanark, nu-mi plac deloc copiii ăștia afurisiți. Lanark le arătă pumnul și se strîmbă atît de grotesc și de amenințător la ei, că izbucniră într-un rîs zgomotos, apoi se întoarse în dormitorul lui. Era o cameră îngustă ca un coridor, cu tavan înalt, cu o ușă la un capăt și o fereastră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
încet într-un țipăt asurzitor: — Doctore Lanark, ți s-au acordat toate privilegiile speciale. Folosești un salon public drept apartament personal. Apelezi la numele meu în lifturi și ești dus oriunde. Nu ții seama de sfaturile mele, îmi disprețuiești prietenia, strîmbi din nas la mîncarea mea și acum! Acum îmi strici înadins înregistrarea unei armonii nemuritoare care ar putea salva mii de suflete! Ce insulte mai intenționezi să-mi arunci în față? — Furia dumitale nu-și are rostul, spuse Lanark. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]