2,683 matches
-
numai ca să te schimbi în ele la sfârșit. Ridic din umeri, iar ea îmi deschide valiza și începe să scotocească prin ea. ― Asta, mormăie ea, scoțând un tricou alb imaculat. Asta, mai spune, ținând în mână o pereche de pantaloni strâmți și dând aprobator din cap. Și asta, adăugă, alegând un pulover negru mare, ca să ți-l pui lejer pe umeri. Poți să porți tot pantofii sport, dar cum vorbim de L.A., mai ai nevoie de accesorii ca să-ți completezi imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
e cam cum mă așteptam. Într-o recepție indundată de lumină naturală se află o masă imensă, în spatele căreia stau două femei superbe, în echipamente perfect mulate de aerobic. Una dintre ele poartă un costum roz cu pantaloni mici și strâmți, din lycra portocalie, iar cealaltă un costum portocaliu cu pantaloni scurți roz. Sunt extrem de bronzate, foarte în formă și extrem de prietenoase, ceea ce mă surprinde într-un fel, pentru că acasă, dacă o femeie arată așa, se dovedește a fi o scârbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Porsche. ― De unde știi tu că sunt singură? ― Un bărbat are dreptul să viseze, nu-i așa? Zâmbesc și pornesc mai departe. Opresc la primul loc care arată ca un supermarket, parchez și iau un cărucior pentru cumpărături. Într-un tricou strâmt, jambiere și pantofi sport Reebok, cu ochelarii de soare pe cap și părul prins într-o coadă care strălucește, sunt încântată să observ că arăt ca oricare altă soție tânără din Santa Monica și sexy, care-și face cumpărăturile săptămânale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
i-a spus ea lui Ben, care a încercat să ignore faptul căfață de cum arăta ea de obicei la birou, Diana se transformase, între timp într-o vampă. Când a apărut să-i spună că era gata, purta o cămașă strâmtă și transparentă, un sutien negru mai mult decât vizibil pe dedesubt, și o fustă foarte strâmtă, iar în picioare avea pantofi cu tocuri foarte înalte. ― Arăți drăguț, spuse Ben, conștient de faptul că era vorba de șefa lui și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de obicei la birou, Diana se transformase, între timp într-o vampă. Când a apărut să-i spună că era gata, purta o cămașă strâmtă și transparentă, un sutien negru mai mult decât vizibil pe dedesubt, și o fustă foarte strâmtă, iar în picioare avea pantofi cu tocuri foarte înalte. ― Arăți drăguț, spuse Ben, conștient de faptul că era vorba de șefa lui și că trebuia s-o flateze, dar încercând totodată să păstreze lucrurile la un nivel cât de cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
așezat pe un platou înalt, ce domină Dunărea", orașul beneficia de o "posițiune frumoasă și sănătoasă" care i-a favorizat dezvoltarea 838. Cu toate acestea, la sfârșitul secolului al XIX-lea, "orașul e murdar, rău pavat și rău întreținut, strade strâmte și întortocheate, prăvălii cu învelitori (...) ce se prelungesc în stradă, în fine totul are înfățișarea unui oraș oriental"839. Biserica ortodoxă din oraș avea hramul "Sf. Nicolae" și fusese construită în anul 1863. După 1878 iaci slujea un preot ajutat
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În aceeași perioadă a fost construită și prima biserică ortodoxă din Mahmudia, ctitorie a familiei românești Gâscă. În anul 1878 orașul avea "o stradă principală prin mijloc și câte două laterale paralele, în dreapta și stânga acesteia". Străzile laterale erau "scurte, strâmte și neregulate"986. În zona centrală a orașului erau "așezate prăvăliile cu streșini prelungite și sprijinite pe stâlpi". Tocmai din această cauză orașul prezenta "un aspect cu totul oriental"987. La scurt timp după unirea Dobrogei cu România, "orașul era
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
se vede nici un coș de fabrică, nici cel puțin o fabrică de transformat grânele în făină, sau o fabrică de spirt"2205. Autorii articolului arătau că "străzile principale ale orașelor au pavele, însă vechi și neîntreținute, (...) iar străzile laterale toate strâmte și nepavate"2206, în timp ce, "singurele construcții mai moderne sunt, în Tulcea, (...) cazărmile, palatul administrativ și al Comisiei Dunărene; în Babadag, spitalul și primăria, în Isaccea, depozitul de tutun, Măcinul ca și Babadagul, iar Mahmudia și Chilia niște sate mari nepavate
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
dăți În codri și pe dealuri, Călăuzind singurătăți De mișcătoare valuri; Dar nu mai cade ca-n trecut În mări din tot înaltul: - " Ce-ți pasă ție, chip de lut, Dac-oiu fi eu sau altul? Trăind în cercul vostru strâmt Norocul vă petrece, Ci eu în lumea mea mă simt Nemuritor și rece". {EminescuOpI 182} DOINA De la Nistru pân-la Tisa Tot Românul plînsu-mi-s-a Că nu mai poate străbate De-atîta străinătate. Din Hotin și pân-la Mare Vin Muscalii de-a călare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Mi te dă cu totul mie, De ți-ai da vieața toată, Nime-n lume nu ne știe. Vin-cu mine, rătăcește Pe cărări cu cotituri, Unde noaptea se trezește Glasul vechilor păduri. Printre crengi scânteie stele, Farmec dând cărării strâmte, Și afară doar de ele Nime-n lume nu ne simte. Părul tău ți se desprinde Și frumos ți se mai șede, Nu zi ba de te-oiu cuprinde, Nime-n lume nu ne vede. Tânguiosul bucium sună, L-ascultăm
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
deloc la viața mea.” Ceva negru și moale trecu pe lângă piciorul pe care-l masa. Un șobolan dintre cei care-și aveau ascunzătoarea în celula lui. Seara trecută, pe când misionarul dormea, șobolanii au ros ceva chițcăind într-ununu din colțurile celulei strâmte. De fiecare dată când chițcăitul lor îl trezea, misionarul intona încet „Tatăl Nostru” pentru cei cinci creștini care, fără îndoială, fuseseră deja omorâți. Prin rugăciune încerca să-și alunge mustrările de conștiință pentru că-i abandonase. La sunetul pașilor ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
făcuseră sat un grup de leproși și pentru ei funcționase, până în urmă cu doi ani, un mic dispensar al Ordinului Sfântul Pavel de care aparținea și misionarul. Spitalul fusese dărâmat, dar misionarului i se îngăduise să locuiască într-o colibă strâmtă ce mai rămăsese în picioare împreună cu un coreean și cu Diego, un preot mai tânăr. Înconjurat de Diego și de coreean care-l întâmpinară uimiți de neașteptata sa reîntoarcere, misionarul înfuleca lacom orez și pește uscat. În crângul din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o liniște adâncă. Dintre toți misionarii trimiși în țări îndepărtate, nici unul nu vorbise vreodată cu atâta deznădejde. — Simțămintele lor sunt atât de puternic legate de natură, încât nu se vor îndrepta niciodată spre tărâmuri mai înalte. Atâta vreme cât rămân în cercul strâmt al naturii, simțămintele lor sunt nespus de gingașe și de fine, însă, le e cu neputință să înțeleagă lucruri mai înalte. De aceea, nici nu-și pot închipui Dumnezeul nostru care sălășluiește într-o lume mai presus de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar mi se pare că acum înțeleg ce era în sufletul lui de nu mai voia să se întoarcă în Japonia. — Vrei și tu să rămâi aici? Acum că am văzut lumea largă, Japonia a ajuns să mi se pară strâmtă. Când mă gândesc la japonezii născuți în familii de ostași sau de pedeștri și care trebuie să rămână așa toată viața lor, mi se strânge inima. Dar... și eu am pe cineva care mă așteaptă acasă. N-aveau voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lider al creștinilor japonezi exilat la Manila. Torii este poarta către un templu shintō. De obicei este de culoare roșie și are o formă simplă (doi stâlpi verticali uniți deasupra cu două bârne paralele). Momohiki sunt un fel de pantaloni strâmți care acoperă piciorul pe coapsă, în partea cuprinsă între șolduri și genunchi. Evanghelia după Luca, cap. 6, versetul 21: „Fericiți cei ce plângeți acum, că veți râde.” Pentru pasajul cu femeia păcătoasă, vezi Evanghelia după Luca, cap. 7, versetele 37-50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și se proțăpi În fața lor zâmbind, cu profilul său vulturesc Încărunțit. — Un torero, zise unul din preoți către celălalt. — Și Încă unul tare, zise picadorul, zâmbindu-și și părăsind camera În haina lui cenușie, strânsă pe talie, crăcănat În pantalonii strâmți, Încălțat cu cizmele de văcar cu toc, care bocăneau pe podea. Trăia În lumea mică, limitată, a profesiei sale, care se manifesta prin eficiență individuală, nocturne beții triumfătoare și insolență. Își aprinse o țigară și, după ce-și potrivi pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de jos vopsit În cafeniu, cu șirul lung de autobuze verzi din piațeta aceea rotundă, cu vopseaua purpurie pentru flori prelinsă pe pavaj, cu strada Cardinal Lemoine care se prăbușea brusc Înspre râu, și, dac-o luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă, pe care mergea mereu cu bicicleta, singura stradă asfaltată din tot cartierul, pe care o simțea netedă sub cauciucuri, cu casele Înalte și strâmte și cu hotelul ieftin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luai invers, cu lumea strâmtă și Înghesuită a străzii Mouffetard. Strada care urca Înspre Pantheon și cealaltă, pe care mergea mereu cu bicicleta, singura stradă asfaltată din tot cartierul, pe care o simțea netedă sub cauciucuri, cu casele Înalte și strâmte și cu hotelul ieftin și Înalt În care murise Paul Verlaine. N-aveau decât două camere În apartamentul În care trăiau, așa că-și Închiriase cu 60 de franci o cameră la ultimul etaj al acelui hotel și acolo scria. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli, care stătea rezemat de tejghea, degajat, cu aerul lui de puști, iar eu l-am Întrebat ce s-a Întâmplat, pentru că mi-era că Regoli s-o fi luat de el sau ceva, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nou sub pături. Se-ntoarse pe o parte și-și Închise ochii. Era adormit. Simțea cum vine somnul. Se ghemui sub pături și adormi. Capitolul 15 Pe Sam Cardinella l-au spânzurat la șase dimineața, pe coridorul Închisorii. Coridorul era strâmt și Înalt, cu șiruri de celule pe fiecare parte. Toate celulele erau ocupate. Deținuții fuseseră aduși acolo ca să fie spânzurați. Cinci dintre ei erau În celulele din față. Trei erau negri. Erau foarte speriați. Unul dintre albi stătea pe haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Începuseră niște aplauze prelungite, care nu se mai opreau. — I-ai văzut vreodată pe tipii ăștia? Întrebă Zurito, ivindu-se mare deasupra lui Manuel, În Întuneric. — Nu. — Sunt destul de haioși, spuse Zurito, zâmbindu-și În Întuneric. Poarta dublă, Înaltă și strâmtă care dădea În arenă se deschise brusc și Manuel văzu ringul scăldat În lumina puternică a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
calul și privind cum taurul se repezea la capa agitată de Hernandez În răcnetele mulțimii. — Ai văzut-o pe asta? Îl Întrebă pe Manuel. — Minunat. — Acu’ chiar că l-am Înțepat. Uite-te cum arată. Când Hernandez Încheie o pasă strâmtă, taurul căzu În genunchi. Se ridică imediat, dar din capătul celălat al arenei, Manuel și Zurito puteau vedea strălucirea șuvoiului de sânge care tot curgea lin pe umărul lui negru. — Chiar că l-am atins, spuse Zurito. — E un taur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De băut ce-aveți? — Bere argintie, bevo, bere de ghimbir. Da, dar vreau să zic, ceva de băut, ce-aveți? — Doar ce v-am spus. — E tare de tot orașul ăsta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Al. E de mântuială. Și tu vorbești prea mult. — Of, și ce căcat? Tre’ să ne mai și distrăm. Da’ vorbești prea mult, oricum, spuse Al ieșind din bucătărie. Țeava retezată a puștii Îi umfla ușor sub talie pardesiul prea strâmt. Își netezi haina cu mâinile Înmănușate. — Numai bine, șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
șmechere, Îi spuse lui George. Că tare mult noroc mai ai. — Asta așa e, spuse Max. Ar trebui să joci la curse, istețule. Apoi cei doi ieșiră. George Îi urmări prin vitrină cum traversară, trecând pe sub felinar. Cu pardesiurile alea strâmte și cu pălăriile tari păreau un cuplu de cabaret. Trecând prin ușa batantă, George se-ntoarse În bucătărie și-i dezlegă pe Nick și pe bucătar. — Eu nu mai am chef de d-astea, spuse Sam, bucătarul. Nu mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]