13,648 matches
-
făcut din ele slugile iluziilor tale. * Lubric, bâjbâind prin tramvaie senil sau alcoolic, uitat în lume de imaginarul divin, din mezozoic ori dintr-un viitor fără discernământ, devenit om prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din povești pentru a le cerși moartea de aur dintre sâni. Mai răi decât leproșii, își poartă bubele pictate direct pe icoane, scelerați pentru că nu au amintiri, iubiri, pe care nu și le permit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fără doar și poate, fiindcă într-o noapte, pe la patru dimineața, ia o hotărâre capitală: dacă până la răsăritul soarelui nu va reuși să întrezărească măcar o licărire de adevăr, își va pune capăt zilelor. Soarele se arată și omul pleacă, străbate câmpul de la marginea satului și merge până ajunge la o linie de cale ferată; acolo se culcă pe șine și privește dezolat cerul, așteptând să vină trenul definitivei plecări; numai că, în momentul în care aude șuieratul locomotivei, i se
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite distanțe. Devenit om, animalul vieții își pierde certitudinea de sine a faptului de a trăi pur și simplu. Strivit de imprevizibilul unui spirit care disimulează totul, nedezvăluindu-și întreaga bogăție
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cartea trebuie citită precum femeia iubită. Învățăminte Învățămintele dintr-o carte nu plutesc pe deasupra textului și nici nu se află printre rândurile acestuia. Ele, ideile folositoare, trebuie căutate și alese precum firicelele de metal prețios aflate în nisipurile râurilor ce străbat munții auriferi. Descoperire Numai cine se apleacă cu răbdare și interes asupra conținutului unei cărți îi poate descoperi înțelesurile și foloasele. Înțelepciune Înțelepciunea nu crește ca buruienele pe oriunde și nici nu se vinde la piață. Înțelept Înțeleptul întâi gândește
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
omului care trebuie făcut perceptibil nu prin șuvoaie de adjective pitorești și idealizante, nu prin imagini lustruite și strălucitoare, ci prin notarea amănunțită a senzațiilor, a impresiilor pe care le are, a situațiilor în care se află cel care îl străbate (Fragmente dintr-un fals tratat de alpinologie). Paginile pe care le scrie Octavian Costin surprind prin subtilitatea notării senzațiilor, desfăcute pînă la infinitezimal, natura pe care o descriu este una aspră, adevărată, agresînd retina, chemînd ființa într-un spațiu al
O lume de citate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9446_a_10771]
-
aerului" (p. 104). Satisfacția estetică vine din această tehnică alternativ muzicală și plastică. Reverberațiile dragostei se multiplică în natură și în trecut. Matei își vede iubita, ca o fantasmă, proiectată în spațiul său intim sau în peisajul pe care îl străbate singur (p. 80). Chiar și trecutul său se transformă. Marta, prima iubită, primește chipul Dorei, printr-o misterioasă transmutație care anulează timpul (p. 104-105). Radu Petrescu reprezintă cel mai bine intelectualismul artist al prozei noastre contemporane, un intelectualism de sorginte
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
o simpatie extremă, aproape cu "privirea strălucitoare a iubitorului". Și e la fel de clar, dacă analizăm construcția și compoziția cărții, că există deficiențe și stridențe în ambele privințe. Volumul nu reprezintă un întreg, un ansamblu omogen, cu o perspectivă unitară care, străbătând diferitele universuri diaristice și artistice, să le definească în termeni de coerență internă. Paralelele sunt rare, aproape întâmplătoare. Scriitorii se succed într-o ordine aleatorie, iar nu în funcție de un criteriu ordonator. De la un capitol la altul nu apare un progres
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
aluzie la Metropolisul (1927) lui Fritz Lang. Reclame gigantice ale unor psihedelice frumuseți asiatice deschid tot atîtea porți misterioase spre un consumerism devenit spectral, ca și promisiunile unor fabuloase excursii în paradisuri extraterestre. Temperamental musonic, orașul se dizolvă în ploaie, străbătut de luminescențele reclamelor japoneze, de unde și impresia spectrală a unor enclavate Chinatowns, a unor lumi siderale în interstițiile căreia se strecoară fluidă muzica lui Vangelis. Clădirile sunt imense, cum te și aștepți, exhibînd un baroc tumultos în amestec cu o
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
în perioada 1962-1983 a făcut parte din colectivul de cercetători ai Institutului "Constantin Brăiloiu", a cărui secție muzicală a și condus-o între 1976-1980, ori că muzica sa constituie unul dintre vectorii de mare forță și, de ce nu, perspectiva ce străbate componistica românească actuală.
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
se întoarce acolo la capătul visului cu un zîmbet fericit pe buze, ultima imagine înfățișîndu-i cîmpuri înverzite, survolate din mașina pe care o conduce iubita lui. Decorurile, ambietul sunt esențiale în filmul lui Gilliam, fiecare etaj seamănă cu un subsol străbătut de țevi, cabluri, cu coridoare, camere și mobilier identice. În lumea cenușie, umbrele apar proiectate pe paviment, pe ziduri, ca în teatrul Nô, ele cresc amenințătoare sau reflectă o singurătate tristă, inconsistentă, iar colțurile umbroase adăpostesc fragile aparteuri. Totul este
Un sezon în Brazil by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9503_a_10828]
-
Paul Cernat. Volumul adună texte din nouă plachete apărute într-un răstimp de două decenii (1987-2006), adăugîndu-le o secțiune Din alte volume și inedite. Cititorul poate dobîndi astfel o vedere cuprinzătoare asupra universului liric al poetului, asupra tensiunilor care îl străbat, asupra căilor prin care acestea ordonează materia verbală. Solo Juster e, prin excelență, un meditativ și un elegiac. O tristețe calmă, resemnată, străină oricăror gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
de îndreptățit să abordeze acest subiect, să se pună în situația unei femei? Până unde poate merge indecența explorării corporalității și instinctelor feminine? Într-o pagină de jurnal din 1994, când se afla abia la începutul scrierii romanului (care a străbătut un destul de lung proces de creație, de aproape zece ani) autorul reflecta: "Un fel de rușinoasă inhibiție în fața a ceea ce vreau să scriu. Ar trebui să devin creatorul unui monstru feminin. Să scriu despre o femeie detestabilă, ca și cum eu însumi
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
până ce acest eșafodaj derutant se ruinează. Asistăm la proliferarea măștilor și a înlocuitorilor, ca un semn al falsității generalizate: "Toți purtăm măști, toți suntem înlocuitori" (p. 273), constată dezgustat și obosit Tolea. Norman Manea lucrează în filigran picturalitatea acestui coșmar străbătut de un bufon (ca într-un tablou oniric), prefăcându-l într-un peisaj psihologic, politic și social în care amalgamează urme sau amprente ale imaginarului din Kafka (alienarea și absurdul existenței), Sábato (asociația surdo-muților e o alegorie transparentă a societății
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
Părăsirea lojii și opțiunea pentru strapontine ori pur și simplu pentru niște bănci ordinare se săvârșește sub imperativul timpului (lumea vine la concert direct de la serviciu sau de la cursuri, nemaiavând vreme să-și schimbe ținuta), al spațiului (distanțele enorme sunt străbătute exclusiv în variantă motorizată, fapt pentru care nu oamenii trebuie să fie cocheți, chiar seducători, ci mașinile lor "zburătoare", și, nu în ultimul rând, al mentalității (la ce bun să mă deghizez într-o persoană cât mai șic, dacă cei
Dincolo de lojă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9592_a_10917]
-
Mai toate se fac la Ariel pe viață și pe moarte. Vara trecută timp de două luni Teatrul a fost în turneu prin Europa, fiind invitat la Londra la Riverside Studio, la deschiderea Institutului Cultural Roman din capitala Marii Britanii. Au străbătut mai întâi continentul, până în Sicilia,dând spectacole la festivaluri și Universitați în condiții doar de ei știute.Partenerii londonezi de la Teatrul Melange, Sandy Maberley și Cris Ferris au venit să continue colaborarea la Vâlcea îndrăgostiți de dinamismul acestei trupe. Iar
Un experiment viu by Doina Papp () [Corola-journal/Journalistic/9616_a_10941]
-
sensului unic, folosind DN 1 pentru deplasarea spre Brașov și DN1A pentru deplasarea spre București. Teoretic, cozile de kilometri și așteptările de ore întregi ar putea dispărea, dar costurile ar fi mari, inclusiv cele politice. Motivul: protestele populației din localitățile străbătute de DN1 și DN1A. În schimb, Radu Stroe ignoră o soluție ieftină de rezolvare a ambuteiajelor de pe Valea Prahovei. Problema aglomerației de pe DN 1 a intrat în atenția ministrului de Interne, Radu Stroe. "Poate exista o soluție, n-am discutat
Ambuteiajul de pe DN1: Sensul unic, imposibil de introdus. Există, însă, o soluție de rezervă pentru Stroe by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80445_a_81770]
-
ai cum să treci. Nu se poate", a mai spus Radu Stroe. Soluția sensului unic ar presupune investiții costisitoare și care necesită timp: pasaje de supratraversare pentru autovehicule și bretele de legătură. Chiar și în aceste condiții, populația din localitățile străbătute de DN1 și DN1A va protesta, întrucât trebuie să facă zeci de kilometri pentru a ajunge într-un punct aflat la câteva sute de metri, dacă acesta se află ”pe ”contrasens.Eventual folosind drumuri ocolitoare sau nereabilitate. Bucureștenii vor ajunge
Ambuteiajul de pe DN1: Sensul unic, imposibil de introdus. Există, însă, o soluție de rezervă pentru Stroe by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80445_a_81770]
-
Jucătorii lui Real Madrid s-au bucurat puțin timp de trofeul Cupei Spaniei, câștigat după victoria împotriva rivalei Barcelona. În timp ce străbăteau străzile Madridului într-un autobuz decapotabil, pentru a sărbătorii alături de fani, Sergio Ramos a scăpat trofeul din mână. Șoferul a oprit, dar cupa era deja sub roțile automobilului. Citește și:
Real Madrid a făcut praf trofeul Cupei Spaniei. Sergio Ramos a scăpat cupa de pe autobuz - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/77059_a_78384]
-
înfățișat drept un simbol al clarviziunii contemporane, n-ar mai avea nici un viitor. Ar fi omorît cu anticipație prin înscrierea lui în falanga gînditorilor convenabili, clasa aceea a premianților riguroși, de pe urma căreia, firește, nu va rămîne nimic în deceniile următoare. Străbătînd cartea Dominante filosofice în publicistica lui Nae Ionescu de la "Logos" la "Cuvîntul", scrisă de Romina Surugiu, doctor în filosofie și lector la Catedra de Presă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea București, portretul care ți se conturează e
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
edificatoare o carte poștală apărută în Argentina în 1904, ca și marele nostru scriitor Panait Istrati. Imaginile care reproduc bulevardul Sfânta Maria ne amintesc de personajul istratian Adrian Zograffi, alter ego-ul scriitorului, prezent chiar de la începutul romanului Chira Chiralina: "Adrian străbătu buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică." Notația este corelată cu propriile senzații ale lui Valeriu Avramescu: "Străbătând acest drum tipic istratian, cum o fac deseori, venind dinspre Bulevardul
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
alter ego-ul scriitorului, prezent chiar de la începutul romanului Chira Chiralina: "Adrian străbătu buimac, scurtul bulevard al Maicii Domnului care, la Brăila, duce de la biserica cu același nume la Grădina publică." Notația este corelată cu propriile senzații ale lui Valeriu Avramescu: "Străbătând acest drum tipic istratian, cum o fac deseori, venind dinspre Bulevardul Carol I prin ulicioara unde străjuiește biserica, gândul ce mă preocupă cu insistență este să recompun în imaginație platanii de odinioară, aliniați perfect de o parte și de alta
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
Dana Pîrvan-Jenaru Toată opera lui Mircea Horia Simionescu este străbătută de nevoia de a amortiza tensiunea dintre lume și închipuire, de a lămuri sensul chinuitoarei oscilații a scriitorului între rațiunea vieții și aceea a cărții. MHS este un scriitor pentru care între viață și scris nu există granițe, pentru că lumea
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
locul său în strană printre ceilalți bătrîni ai satului, însă poate fi auzit cântând și romanțe, așa cum Elena cântă un cântec de lume, cu rezonanțe mai degrabă țărănești, dar și un cântec care sună a litanie, de o tristețe arhaică, străbătând vămi uitate. Cu o rară intuiție, regizorul a prins această coprezență a unor timpuri care s-au sedimentat în memoria celor doi și care devin contemporane în perspectiva morții. Lumea romanței este interbelică, transmisă prin ecou și după 1947 înainte de
Constantin și Elena by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7716_a_9041]
-
-i, că mă abate de pe drumul meu,/ aruncându-mă între noi îndoieli și alte stânci." A aduce în discuție o sintagmă ca aceea subliniată mai sus după numai câteva minute de examinare protocolară reprezintă, neîndoielnic, o formă de vizionarism. Care străbate atât diferența de moment, cât și incompatibilitatea de mediu. Întâi pentru că încadrarea se arată a fi peste așteptări de actuală. Apoi pentru că talentul propriu-zis literar, cu alte cuvinte scriptic, nu admite, în genere, garanția norocoasei fluențe verbale. Și totuși, confirmând
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
arată continuarea poemului din care am citat înainte. Cu toate detaliile cotidiene extrase din experiența cazonă sau din coloritul promoțional, la sfârșit câștig de cauză are tot inefabilul: Am plecat în armată, cu alți 20 de frezori, din fața/ uzinei. Am străbătut Bucureștiul cântând. Azi aflu/ dintr-un prospect turistic că Scylla e un loc superb al/ Calabriei, nepoluat, cu o plajă divină, cu un cer unic, cu o mare limpede cum nu există nici la Capri,/ că tot ce a inventat
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]