1,469 matches
-
Revistă lunară de turism” la „Turism, ecologie, cultură”. Din 1974 are ediții în limbile engleză, franceză, germană și rusă. Începând cu numărul 1/1992 trece la format de ziar și editează un supliment intitulat „Montana”. Menită să promoveze „frumusețea meleagului străbun, pitorescul naturii și armonia realităților românești” (articolul Drum bun!, 1/1972), revista a avut și o deschidere reală spre cultură, încercând să accentueze dimensiunea spirituală a imaginii turistice a țării. Faptul se reflectă chiar în rubricile sale: „Creion”, apoi „Homo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289332_a_290661]
-
tot din incontestabila autoritate a scrierilor lui Raul cel Bătrân, savantul veț Dan Robbabu'tu (1483-1572) a descifrat Papirusul verde, atribuit tot lui Raul cel Bătrân, și astfel a putut dovedi că în ziua de 7 martie 6005 (după calendarul străbun), veții au eliberat țara între Munții Ron și Marea Portocalie de teroarea seculară a Triburilor Parte. Nici vorbă de podlii în acel manuscris! Așa că astăzi problema în discuție este dacă zeul tutelar Buru i-a adus pe podlii pe pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
teroarea seculară a Triburilor Parte. Nici vorbă de podlii în acel manuscris! Așa că astăzi problema în discuție este dacă zeul tutelar Buru i-a adus pe podlii pe pământul sfânt al patriei înainte de data de 7 Martie 6005 (după calendarul străbun) sau dacă evenimentul a avut loc după M. V. a T. P. (Marea Victorie asupra Triburilor Parte), sărbătoare națională în sudul Republicii Autonome Podliveț și zi obișnuită de lucru în nordul Republicii Autonome Podliveț. În nord, podliii sărbătoresc drept Zi Națională
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
M. V. a T. P. (Marea Victorie asupra Triburilor Parte), sărbătoare națională în sudul Republicii Autonome Podliveț și zi obișnuită de lucru în nordul Republicii Autonome Podliveț. În nord, podliii sărbătoresc drept Zi Națională data de 2 Martie, când, după calendarul străbun, ar fi descălecat înaintașii pe pământul sacru al patriei. (Și nu se poate tăgădui că 2 martie este înainte de 7 martie!) Să mai specificăm că 2 martie este zi obișnuită de lucru în sud? Păcat că un asemenea diferendum poate
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
dintotdeauna acest lucru. Păi, mai devreme sau mai târziu, evenimentul trebuia oricum să se întâmple! Însăși istoria o cerea! De la tribuna Congresului Partidului Național Republican, președintele formațiunii și totodată premierul în funcție a declarat că vandanii trăiesc pe aceste locuri străbune din vremuri imemoriale, apărându-și glia cu eroismul jertfelor de sânge. De altfel, "Cântecul Vandei", epopeea națională, povestește limpede ce și cum s-a petrecut totul. Iar Sfânta Vanda, zeița tutelară, veghează de milenii asupra preacuvioșilor ei adoratori. Și, a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
iveală mărturii de necontestat cum că vandanii care nu și-au părăsit niciodată pământurile natale au pus bazele unei agriculturi avansate încă din paleoliticul inferior, artefactele găsite în marile șantiere de la Piscul Babei, Râtul Gros, Valea Călugărului etc., dovedind că străbunii protovandanii se foloseau deja de atunci de plugul din fier. Ba, mai mult: au fost descoperite din aceeași perioadă și mașinării extrem de complicate, al căror scop minunat nu a putut fi încă identificat. De asemenea, în Cetatea Mare, locul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
Eu singură cu-al inimii jeratic”. Sfidând „noroiul”, viața cu „vag miros de mucigai” și o umanitate mizeră la care „nu vrea să coboare”, S. poematizează abundent, în linie macedonskiană, evadarea din teluric, „împrăștierea în imensitate”, unde „A sufletului flacără străbună/ De carne nu mai este-ntunecată”; suita e completă, de la reveria „pneumatică” - „orice răsuflare e un zbor început”- la elanul în erupție, sigilat însă de amintirea lui Icar: „Ca să reție visul culminant/ Nu se mai află nici un frâu în zare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
care nconjoară cetatea eternă îmbrățLșeazăși sfințesc în tăcerea lor supremă istoria evreilor, a musulmanilor și-a creștinilor martirizați. Zidurile de piatră, în tăcerea lor, eternizeazăși visurile neîmplinite ale bătrânului tată care, la vârsta de 82 de ani, revenise-n magma străbună singur și trist. Acum fiul are prilejul de a reflecta și de a privi doar în fața pietrei care amintește că odată, cândva, a trăit un om: „în fața pietrei / care a fost, cândva, om”. De aceea, în amintirea „omului” însingurat, el
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
exagerare) suport în programele educaționale de debate, inițiate în universități, cluburi, licee etc. Tudor Gheorghe Calotescu Fibrilații brâncușiene Cu acest nou volum, Tudor Gheorghe Calotescu ne oferă un fascinant concept regizoral, un vibrant eloJiu dantesc pentr-un fiu al Gorjului străbun, pentru un „Icar cu aripi de iubire”, Constantin Brâncuși, artistul universal. Lecturând versurile poetului român, ne simțim ca-ntr-o căOătorie „la margine de timp”, îmbiați a vizualiza, cu febra încețosărilor unui timp apus, celebrul atelier al artistului din Impasse
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de la viață. Existența noastră se poate încheia în această apoteoză...” (Scaunele) Copacul este vizualizat în mai multe ipostaze, precum un catarg al răului (desenul de la pagina 54), „care-și împrăștie Iăpturile”, apoi (în desenul de la pagina 58), însăgetat înspre magma străbună, înspre origini, prin câteva schematizări, pentru unele ramuri. Incitantă este viziunea copacului (de la paginile 64-65) cu ramuri-tușe îngroșate îndreptate învolt înspre huma care l-a/ne-a creat, amintindu-ne și de finalul sonetului lui Ion Barbu: „în toamna 145
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
trei limbi de către neobosita Sorana Georgescu-Gorjan. în acest volum, cugetările brâncușiene îmbrățLșează o paletă impresionantă de teme și motive artistice, simfonii de dor de viațăși de creație, reflecții despre artăși artiști, înțelegând că el este copacul care, dezrăGăcinat de magma străbună, nu va avea șansă de-a crește decât avântându-se spre sferele senine ale cunoașterii, „creând ca un zeu, poruncind ca un rege și muncind precum un sclav”. și pentru a învinge (merită să reținem), artistul și-a respectat un
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
roditor în cruce...” (Imnul Testament) în prag de sfinte sărbători, și Luceafărul pare-a se-ntrista. „7ămâia sângeră-n altar / Smirna n cădelniți sângerează / Preotul sângeră-ntre sfinți / Sângerul sfânt ne luminează” (Sângeră candela). și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De dor și de singurătate...” întru amintirea lui “Ioan lumină din pustie”, cel care-a fost “lumină lină-n luminie...”, “hrănit cu drumul trudei din marele pustiu...” Amintirea sa înseamnă ofranda unui om și-al unui bun
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
din lucrarea apărută în exil, sub îngrijirea lui Mircea Eliade și G. Racoveanu). Este evidentă predilecția pentru scrierile cu pronunțat caracter patriotic și pentru cele referitoare la teritoriile ocupate (Gr. Nandriș, Despre viață culturală a Bucovinei, D. Mărgineanu, Dobrogea, pământ străbun ș.a.). Rubrica „Datini străbune” este destinată creației populare (Plugușorul, Sorcova etc.), precum și poeziei originale, cu vădită tentă tradiționalistă (Al. Gregorian, Colind fără țară, Teofil Lianu, Colind). Cei mai importanți colaboratori sunt Mircea Eliade (Solo o signo de Zamolxis, 1959), Aron
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286180_a_287509]
-
exil, sub îngrijirea lui Mircea Eliade și G. Racoveanu). Este evidentă predilecția pentru scrierile cu pronunțat caracter patriotic și pentru cele referitoare la teritoriile ocupate (Gr. Nandriș, Despre viață culturală a Bucovinei, D. Mărgineanu, Dobrogea, pământ străbun ș.a.). Rubrica „Datini străbune” este destinată creației populare (Plugușorul, Sorcova etc.), precum și poeziei originale, cu vădită tentă tradiționalistă (Al. Gregorian, Colind fără țară, Teofil Lianu, Colind). Cei mai importanți colaboratori sunt Mircea Eliade (Solo o signo de Zamolxis, 1959), Aron Cotruș (Rapsodie dacă - text
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286180_a_287509]
-
la actorie în 1848, apucându-se să scrie piese de teatru. Dar pe acest tărâm argumentele lui sunt destul de îndoielnice. Amelia sau Victima amorului (1849) este o melodramă aservită tuturor clișeelor genului. Monumentul de la Călugăreni (1871), unde se preamăresc virtuțile străbune, învederează, în artificiozitatea ei, un simț artistic deficitar. Maniera e bombastică și prețioasă, exprimarea firească fiind mai degrabă întâmplătoare. Tot o piesă istorică, mizând pe o anume pedanterie a reconstituirii, este Congiurațiunea lui Catilina („Columna lui Traian”, 1872). Apreciată entuziast
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287983_a_289312]
-
e mai ea. / Și numai pe mine mă vrea” (Marmora neagră). SCRIERI: Decebal la Vadul lui Vodă, Chișinău, 1940; Porunci domnești..., Iași, 1941; Țară de martiri și de profeți, [Chișinău], 1942; Buciumă sângele, [Chișinău], 1942; Caravana luminelor, Iași, [1943]; Meleag străbun, Iași, 1943; Protiv. Verboten, Focșani, [1943]; Deocheatul, Lugoj, 1944; Ereditate, Lugoj, 1944; Vestala neagră, pref. Virgil Petrovici, Lugoj, 1945; Nu-s drumuri înapoi?, Lugoj, 1946; Potirul profanat, Lugoj, 1946; În cumpănă în fiecare seară, Găvojdia, 1947; Spre oază. În marmora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
și Pessoa" (RLit, nr. 39/2-8 oct. 2001). Literatura spaniolă. În acest sens, un studiu care bifează elementele de corespondență dintre Mihai Eminescu și Gustavo Adolfo Bécquer (2000) insistă asupra atașamentului ambilor poeți pentru folclor, pentru spațiul național și istoria străbună. Literatura ungară: Ioan Popon Analogia tipologică în poezia lui Vajda Janos și Mihail Eminescu (1995); Literatura argentiniană: Luiza Marinescu Mihai Eminescu și Jorge Luis Borges (2004). Literatura albaneză: Luan Topciu "Sentimentul dorului la Mihai Eminescu și Lasgush Poradeci" (revista Albanezul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
imaginarea mentală a lucrurilor reflectate este un merit incontestabil al lui Aristotel. Contribuția sa, însă, nu se reduce doar la atât. El face și următorul pas arată cum lucrurile reflectate se combină între ele. Pe această linie este considerat părintele străbun al asociaționismului. În acest sens, el a explicat și modul în care se combină mental diversele date reflectate, cum acestea corespund unei ordini logice. Astfel, Aristotel a demonstrat cum unele din mișcările corporale pot fi înnăscute, cum, sub influența agenților
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cu evlavie de camarazii morți. Mi-a făcut o impresie așa de plăcută acel om, care n-avea nimic din emfaza cu care alți vorbeau de război: El făcea parte din miile de anonimi, care au luptat pentru apărarea pământului străbun, iar azi nu-l luase valul setei de viață al profitorilor de război. Am ajuns dimineața la Iași. Orașul avea o înfățișare mohorâtă în ploaia de toamnă. În drumul spre căminul de la Râpa Galbenă am trecut pe străzile murdare. După
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Cultul specialistului, chiar exacerbat, nu pare să fi produs vreun rău în sine - căci nu este nici un rău în faptul de a-ți stăpâni bine meseria. Însă disprețuirea diletantului în epoca modernă este o nenorocire. Cuvântul diletant vine de la verbul străbun dileto, -³re, ³vi, -³tum, care înseamnă „a iubi”, „a respecta”, „a admira”. Diletantul iubește, respectă, admiră regiunile și acele domenii culturale în care nu este specialist. Ce-i rău în asta? Îl oprește diletantismul pe specialist să fie bun specialist
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Enea Caraghiaur, Mircea Andrieșanu, Nicolae Beldean, Florica Bațu, Helen de Silaghi ș.a.). Acestea sunt dispuse în compartimentele Poezii religioase, Poezii morale, Poezii patriotice, Poezii doritoare de pace în lume, Poezii cu referire la integritatea României, Poezii de dor pentru patria străbună, Poezii cu dor de acasă, Poezii cu iubire de natură, Poezii nostalgice, versurile fiind uneori prefațate de arhimandritul D. Felix. Foarte rar se recenzează în G. și a. cărți. În schimb, la aniversări sunt creionate profiluri de scriitori (Dimitrie Cantemir
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287145_a_288474]
-
efect, funcția de comunicare ș( corijare a societății" (Sorohan, 1982, p.87). Heliade cerea filosofilor să coboare (n cetate, să cunoască realitatea crudă așa cum se prezintă ea, iar oamenilor politici să dea rom(nilor legi rom(nești, fără știrbirea datinilor străbune. "Cu legi ș( doctrine eterogene aduse sau imitate de din afară se pierde Rom(nia, pentru că, ardic(ndu-i-se elementele ei vitale, i se impun altele, pe care nu le pot respira plăm(nii ei" (Heliade Rădulescu, 1859-1869, p. 29, apud
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
filosoful adesea le inventează pur ș( simplu" (Ungureanu, 1988: 60). Pentru ceilalți, bazele erau reprezentate de structura instituțională a națiunilor europene. Proiectul heliadesc cuprindea o reconstrucție lingvistică, proiecte utopice, satira, pamfletul, utiliza ș( exacerba funcția morală a literaturii, sublinia fondul străbun, promova autohtonismul. Este o adevărată operă de revigorare socială sprijinită pe literatură pentru că "...greșala (n literatură sau (n politică stinge națiuni (ntregi". Prin Curierul, Heliade a construit treptat un fond aperceptiv (n r(ndul populației. Elis Reignault (1855: 401) nota
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Olteniei, Noua Revistă Pedagogică, precum și revista pentru elevii școlilor primare Școlarul (Alexandria) punctau În paginile lor, prin diverse articole, importanța evenimentului. Într-una din reviste, ziua de 10 Mai era văzută drept: „Cununa tuturor sărbătorilor naționale pentru că ne amintește gloria străbună și bărbăția neamului nostru... ne amintește momentul cel mai Însemnat din viața poporului român, când marele Căpitan, regele Carol și conducătorul Armatelor române, după victorii strălucite repetate pe câmpiile străine Împreună cu mama răniților viteji, În fața Altarului și Înaintea Dumnezeului vieții
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ALINA ŞTEFANIA BRUJA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1284]
-
grădină, pentru a proteja interiorul bisericii de fumul dens, lipicios. Pe unul dintre geamurile exterioare sunt lipite numeroase afișe cu oferte de „pelerinaje” organizate de centrul local al Mitropoliei. Exemple : „Cu mocănița în Munții Maramureșului” sau „Locuri sfinte și cetăți străbune din Munții Orăștie, Munții Retezat, Munții Apuseni, patru nopți cazare, mic dejun, transport auto, însoțitor grup”. Amestecul dintre pelerinajul religios, turismul spiritual, nostalgia trecutului și dorința sinceră de a cunoaște țara a unor oameni pe care-i bănuiesc a nu
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]