1,325 matches
-
cauză civilă în care putea negocia condițiile de acordare a compensației. Se întrebă de ce îl cuprinsese disperarea noaptea trecută; situația nu trebuia să nască disperare, ci speranță. Avea un motiv pentru care merita să trăiască; totuși, un gând ascuns în străfundurile minții încă stăruia, ca o probă pe care o tăinuise cu bună știință. În timp ce-și beau cafeaua cu pâine, la o oră foarte matinală pentru că era zi de târg la Brinac, Madame Mangeot se dovedi mai dificilă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
simtă cu adevărat amenințată - sigur, nu e nici pe departe genul lui Ben - și totuși, de fiecare dată când aceasta își așază câte un deget lung, cu manichiura făcută, pe mâneca lui Ben, Jemima își simte mai puternic zbuciumul din străfundul inimii. Lasă-l în pace, spune ea, nu-i de tine. Jemima, nici de tine nu e. Jemima însă nu vede asta, de vreme ce până acum n-a mai făcut decât foarte rar, dacă nu deloc, vreo pasiune pentru cineva. Cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
râd când îmi arată o femeie îmbrăcată ciudat și-mi șoptește: ― Doar uită-te la asta! Ce naiba poartă? Dumnezeule, cizme de cowboy pe picioarele alea oribile și fusta aia mini îngrozitoare. Încerc din răsputeri să-l îndes pe Ben în străfundul minții mele, încerc să continui să-mi amintesc cât de norocoasă sunt să am un bărbat ca Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul pe altul. După ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de rachiu. A fost urmat aproape de toți, ca la comandă. Spiritul camaraderesc se arăta din plin... După ce fiecare a împuținat conținutul sticlei cum a crezut de cuviință, sau mai degrabă cât i-a cerut pofta, s-a iscat ca din străfunduri zvon de fluier. La început abia murmurat, apoi a lăsat să curgă cântec doinit. ― Dacă ai s-o ții numai cu doina, ne faci să plângem, prietene. Zi i una săltată, să ne zburde inima oleacă, fiindcă va sta ea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe plutoane, îl veți prezenta în cea mai desăvârșită ordine! Cei ce nu vor preda echipamentul până la ultima moletieră sau nasture vor fi buni de plată! Peste o oră aștept primul pluton! S-a înțeles?! - a strigat el întrebarea din străfundul rărunchilor. Deși în clipa următoare toată suflarea „concentrată” putea să arunce capelele în sus sau să dea cu ele de pământ, nu s-a produs nici una din aceste manifestări. ― Hai, măi fraților, să ne dezbrăcăm și să ducem efectele, ca să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lângă el și se pregătea de atac. Toată strădania lor de până atunci se sfârșise în mod lamentabil. Nu reușiseră să își ducă misiunea la bun sfârșit. Ah, ce bine ar fi dacă aș avea toiagul! își dori el din străfundul inimii. Fără să vrea, își lăsase capul pe spate, privind spre cer. Cu ochii minții se vedea cu obiectul acela în mână, repezindu-se asupra bestiei, lovind-o cu sete și alungând-o de acolo. Strângea cu putere pumnul mâinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de triumf asupra lui Dirk Stroeve, pentru că bietul olandez îi venise în ajutor când era ea la pământ, mi-a deschis calea multor bănuieli întunecate. Sper că nu erau adevărate. Îmi păreau prea oribile. Dar parcă cine poate să sondeze străfundurile subtile ale inimii omenești? Fără îndoială nici cei care se așteaptă doar la sentimente elegante și emoții normale. Când Blanche a văzut că, afară de momentele pasionate, Strickland rămâne detașat, departe de ea, probabil că se simțea cuprinsă de spaimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
gândeam la planul meu, la Mihaela, la dragoste, la nimic; singurul meu scop era ca această fată să rețină o scrisoare de-a mea. Atât și nimic mai mult. Restul nu mai prezenta interes. Ah, cum aș fi răsuflat din străfundul plămânilor. M-aș fi simțit cel mai fericit om de pe lume! Dar Mihaela, monstrul cu chip de om, nu voia, nu putea să înțeleagă. Ea nu știa decât una și bună: să-mi înapoieze la infinit răvașele. Să le citească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că mă înșelam pe mine însumi. Fraza debitată Mihaelei ascundea o presimțire grea, de care nu-mi dădeam seama atunci, dar care avea să se confirme târziu sau, mai bine zis, prea târziu. Sânt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc, ne-am uitat unul la altul, înghețați
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat, anulat de tendințele bune ale eului. ― În definitiv, am destul timp să hotărăsc ce-mi rămâne de făcut. Gândeam fără gânduri, sau mai precis în absența conștiinței. Situația era desigur cântărită în străfundurile inconștientului, care lucra febril fără să-mi comunice deciziunile. (Și acest lucru aveam să-l verific mult mai tîrziu.) Deocamdată în conștiința mea domnea pustiul, acalmia, haosul ― ca după o catastrofă. Cum stăteam așa plecat, am prins de veste că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea putere, să-mi cântărească orice vorbă din gură, să tremure de mine. Iar eu să mă arăt bun, mărinimos, infinit de bun, infinit de mărinimos! Ca s-o doară și mai mult puterea mea. Ca s-o rănească până în străfundul sufletului generozitatea mea! Am așteptat-o cu încordare toată ziua, dar n-a venit. A venit în schimb Alexa. O trimisese în locul ei, în numele ei, veșnic ca ambasadoare! Ea nu catadixea să se deranjeze. Spumegam de mînie: " Lasă că te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi s-a confirmat revelația pe care am avut-o în urma apelului telefonic și m-am îngrozit de nebunia ce făcusem dând Ceciliei o veste când nu știam încă precis ce se Întâmplase. Așteptam oare acest deznodîmînt, îl dorisem în străfundul ființei, fără să-mi dau conștient seama? De ce nu mă gîn-disem la altceva în clipa când mi-a telefonat Alexa? Aș fi putut invoca atâtea posibilități: un accident, o boală subită, o neânțelegere gravă care ar fi reclamat prezența mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
rămase complet mut, cu mintea goală. Mai citi o dată pasajul sfânt, apoi de încă două-trei ori. Dintr-odată, întorcându-se către sine însuși, se lămuri pe loc. O lumină îi limpezi în întregime conștiința și o revelație îl pătrunse până în străfundul ființei sale, de parcă Duhul Sfânt Însuși ar fi venit să-i bage-n cap și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul proștilor! Uite unde am greșit eu în tot timpul acesta! Voi îndrepta, însă, lucrurile! Se mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dau prea bine seama c-o fac și greu mă controlez. Dar, ei bine, da! În profunzimea ei, ființa umană este un univers fantastic afundat tot numai în bezne, iar, dintre toate sufletele, al meu pare că se găsește în străfundurile cele mai întunecoase și mai umede. Să mă ia dracu’, dacă mă mai înțeleg vreun pic! De fapt, mă simt de parcă aș fi deja cu un picior în iad... Dar, la urma urmelor, cui i-o fi păsând? Absolut nimănui
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te droga a putut fi în stare să-ți înlăture obiceiul de a te duce la biserică cu drag, ca pe vremuri. Asta explică multe, iar eu nu mă îndoiesc deloc de asta. Acum, ești doar un necredincios pervertit până-n străfunduri, atât! Iar, pentru asta, sigur trebuie să existe și un factor declanșator, unul puternic. De ce nu recunoști, de ce? Oare cine putea, în asemenea măsură, să arunce tulburarea în sufletul tău, să-ți strecoare îndoiala în gândire și să-ți înghețe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă înconjura, iar eu doar trebuia s-o aduc în mine și s-o păstrez cu mare sfințenie, sau dacă ea nu care cumva mocnea dintotdeauna în mine, iar mie nu îmi rămânea de făcut decât s-o scot din străfundurile ființei la suprafață și să mă bucur de ea tot restul vieții. Și, nu bag mâna în foc, dar eu înclin să cred că mai toți oamenii își ridică problema aceasta la un moment dat, în viață; de bună seamă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea. Pupitrul de comandă se curba, nepăsător sub cupola transparentă, divizat în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în măsură să elibereze o energie intolerabilă în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
bărbați, despre asta e vorba, nu-i așa? I se mai spune și amiciție. — Da, da, așa e. — Cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine, nu crezi? Această întrebare retorică fusese însoțită de un fior sinistru, pornit din străfundurile ființei lui și care urcase pe șira spinării, terminându-se în chica de păr cânepiu. Ironia era că, pe măsură ce aspectul i se apropia tot mai mult de acela al unui androgin, vocea îi devenea din ce în ce mai gravă. — Da, am răspuns, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și eventualele bisuri. Și, îmbrăcându-se, își permise să conștientizeze contrastul dintre caracterul voluntar și eficient al acțiunilor ei și ambiguitatea scopurilor. Hai să lăsăm la o parte fasoanele astea psihologice, te rog. Nu era nici urmă de autoiluzionare în străfundul conștiinței lui Carol. Pur și simplu habar n-avea de ce face toate astea. Se afla în postura obiectivului unei camere de fotografiat - dacă se concentra pe obiectele din planul apropriat, planul îndepărtat se încețoșa, și reciproc. Mie mi se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
produce ceva, oricât de mic. Numai că, evident, aceștia îl bătură de se căcă pe el, dând cu el de pământ. Sălbăticia era atât de mare oriunde în acest loc, încât Abdulah simți că își pierde orice motivație. Îndurerat până în străfundurile sufletului, plin de sânge, lovit, spart, mort de foame, moș Abdulah își petrecu următoarele ore în rugăciuni cumplite, vrând să moară. Ceva mai târziu, după ce imploră în neștire nenumărați oameni, Abdulah ajunse la piața Giulești, acolo unde se afla locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Vă rog să începem, toată lumea atențieee, nimeni nu vobește, începeemm... anunță ceremonios John Euripide cu o voce tremurată bizar, în falset. Tara-ta-ta-ta-taaa... începe cenaclul... John Euripideeee, cântă apoi, imitând cât se poate de serios o trompetă, ceea ce mă înfioră până în străfunduri. Tipul nu glumea absolut deloc, iar cenaclul îi purta pur și simplu numele, ceea ce mi se părea cumplit. - Să ai grijă, spuse deodată lângă urechea mea o voce de bărbat. Euripide e nebun. La fel și cenaclul ăsta. Am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
să mă uit, n-am vrut să văd ce are la ochi, dar parcă mă-mpingea ceva să mă uit totuși, în loc de ochi mai avea doar două găuri negre, și nici pleoape nu mai avea, arăta ca un craniu, în străfundul celor două găuri, care păreau foarte adânci, era întuneric beznă, Prodan cel Mare s-a uitat și el, și a scăpat bastonul din mână, și n-a mai zis nici pâs, și atunci bătrânul, tatonând, și-a căutat acordeonul, l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gura și se revărsă pe podea. Se sufoca, nu mai auzea nimic. Gura i se umplea din nou de sânge, apoi, în loc să respire, se golea deodată, o masă caldă și un ușor acces de tuse. Peste toate, în timp ce luminile din străfundurile creierului său se stingeau, pluti un singur gând: „Mai aveam atâtea de făcut...“. Ucigașii îl priveau implacabili. Chereas spuse încet, pe un ton profesional: „E mort, hai să mergem“. Nu apăruse nimeni. — Te iubesc! strigă Milonia, și glasul ei ascuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiindcă pentru un vis nou, mai ales dacă este greu de împlinit, oamenii merg până la capătul pământului. Manlius interveni, cu spiritul lui concret: — Malurile lacului sunt acoperite de mărăcini și stufăriș... Pe când vorbea astfel, Împăratul privea apa nemișcată, și din străfundul minții sale se ivea, suprapunându-i-se, imaginea provei aurite care putrezea în portul Alexandria. — Manlius, îl strigă pentru a treia oară, tu îmi vei construi o stradă largă de jur-împrejurul lacului... Manlius tresări, pentru că de-acum știa bine când glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
desprinse ce-i stăteau lipite de suprafața rotundă a fesei stângi. Curburile lor păreau la fel de arbitrare și de însemnate ca și rănile de pe pieptul și picioarele mele. Această obsesie față de posibilitățile sexuale a tot ceea ce mă înconjura fusese eliberată din străfundurile minții odată cu accidentul. Mi-am închipuit salonul plin de victime convalescente ale dezastrelor aeriene, toate mințile lor alcătuind un bordel de imagini. Ciocnirea dintre mașinile noastre era modelul unei uniuni sexuale extreme și, totuși, nevisate. Leziunile pacienților ce așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]