1,359 matches
-
a încercat să-și așeze altfel perna în care i se îngropa capul, a renunțat. Șuvițele de păr rar și îngălbenit în ultima vreme i se lipeau de pielea capului, transparentă ca un pergament. Pielea feței i se zbârcise, era străvezie. Pomeții și oasele capului i se conturau foarte limpede, părea un craniu învelit într-o pânză subțire, ușor colorată. Mâinile îi tremurau, deasupra oaselor mici se încrucișau dezordonat venele umflate, de un albastru pământiu, cu bulbucături din loc în loc, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și firavă cum fusese în ultimii ani, buzele strânse, nasul subțiat și străveziu, fruntea ușor bombată, palidă. Nimic altceva decât un somn îndelungat. S-a dat un pas înapoi, apoi încă unul, continuând s-o privească, vorbindu-i în gând, răspunzându-i, de fapt, cu o mână lipită de buzunarul hainei în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simplu vi s-a retras confirmarea și se fac noi alegeri, încât trebuie să înțelegem exact sensul măsurii, dar că nu ar avea vreun rost să vă repropunem? „A spus asta?“ Nu, dar a lăsat să se înțeleagă, era prea străveziu totul. Ce mai puteai schimba tu, orice ai fi spus în acea zi - sau, mai precis, în acea seară, pentru că soarele dispăruse la orizont, năvăliseră în încăpere valuri de întuneric albăstrui și a trebuit să aprindem lumina -, orice ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
antică, dar nu era chiar amforă, părea făcut din lut ars, smălțuit cu desene fantastice, flori, semne cabalistice și vârtejuri cam așa cum se văd norii de uragane în fotografiile luate din satelit, și totuși făcut dintr-o materie strălucindă și străvezie, prin care puteam vedea, mai departe, zbaterile crestelor mării în nisip sau orizontul și doar desenele ocupau spațiul de parcă ar fi plutit singure, luminând în jur. Am vrut să ating minunăția aceea și am luat-o în brațe, era nemaipomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sufletul cuiva. Și pe urmă, dintr-odată, nu mai era lângă mine, ci în vas și de acolo vorbea, dar fără să-l mai aud sau să-l înțeleg, dar înainte de asta îl văzusem cum se subțiază și se strecoară, străveziu fiind, ca un fum, prin gâtul vasului, înăuntru, și încremenisem nu numai de uimire, ci și de spaimă, de parcă aș fi asistat la o vrajă din care era imposibil să ies altfel decât serios marcată. Mi-am zis repede în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
simțeam că-l port. Numai că fusese cald și plăcut la pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă liniștească, cred, dar nu auzeam nimic. Pe urmă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pipăit și, din clipa în care intrase înăuntru, se răcise brusc, îmi înțepeniseră degetele, îmi ardeau pur și simplu de răceală. Eram îngrozită. Și el, de dincolo de peretele acela străveziu și strălucitor și umplut cu desene înflorate și fantastice, la fel de străveziu și el, privindu-mă fără încetare și parcă înțelegând spaima mea și vorbindu-mi de aceea fără încetare, să mă liniștească, cred, dar nu auzeam nimic. Pe urmă buzele lui au început să se miște rar și am privit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vitejii noștri băieți de pe front. N-aveam de ales decât s-o cred, oricât de incredibil părea. Dar uram modul în care se aștepta acum din partea noastră să luăm acest război drept ceva de la sine înțeles: de unde se trăgea această străvezie presupunere de inevitabilitate? În orice caz, probabil nu avea nici o legătură cu mine - ceva care se întâmpla la mii de kilometri depărtare, în cealaltă parte a lumii:ân cealaltă parte (care era și mai departe) a unui ecran de televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Helen alături, spre o grămadă de saci de nisip puși sub o fereastră astupată cu scînduri. Sacii stătuseră În soare și miroseau destul de plăcut a iută pe cale de a se usca. Unii se rupseseră și lăsau să se vadă pămîntul străveziu cu rămășițe vlăguite de flori și iarbă. Julia trase o tulpină frîntă. — Natura care triumfă asupra războiului, zise ea, cu o voce radiofonică, pentru că despre asemenea lucruri scriau oamenii de la posturile de radio - despre o nouă varietate de floare sălbatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
țigara În chiuvetă, răsucind-o, apoi Își sumese mîneca și Întinse brațul. Ciupește-mă! — Să te ciupesc? — Să-mi demonstrezi că sînt treaz. Se uită la Încheitura lui goală. Era un punct În care părul Începea să crească din carnea străvezie de la baza degetului mare, și, din nou, se gîndi, fără să vrea, dar cu plăcere, la brațele și picioarele lui oacheșe... Întinse mîna și-l ciupi cu vîrful degetelor. Unghiile i se Înfipseră acolo și el Își retrase repede brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ajung unde vreau să ajung? De ce nu am curajul să depășesc groaza desprinderii? Să fie de vină mintea mea mereu trează, care stă de veghe și care mușcă întruna, cu o furie insațiabilă, din mine? Să fie de vină singurătatea străvezie ca o meduză de care mă las mereu însoțită, de bunăvoie? Să fie vorba doar de o depresie trecă toare, cum îmi spuneam adineauri? Sau să fie cumva doar o melancolie stătută, paralizantă? Mintea mea s-a zburlit la acest
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mi scot picioarele din pantofi, care mă strâng din ce în ce mai tare la vârfuri. Uf, ce ușurare! Nu m-a văzut nimeni. Sunt mereu însoțită doar de singurătate. Sin gurătatea e, după cum ți-am mai spus, Edo, o meduză uria șă și străvezie care plutește pe lângă mine, atingându-mă din când în când, să mi aducă aminte că mă însoțește, tăcută... Au mai venit, acum vreo oră, de la o altă petrecere, doi băieți, evident frați, fără partenere, dar nu mi-au plăcut de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mei imenși pu teau cuprinde doar ceea ce era în capul meu. Era un desen ciu dat, cum nu mi-aș fi imaginat. Și, totuși, incredibil era că mă recunoșteam în acel chip trasat incomplet, din linii și puncte verzui aproape străvezii. Mă recunoșteam, culmea culmilor, și așa cum sunt, și așa cum mi-aș fi dorit să fiu. M-a emoționat atât de mult desenul, încât, în loc să-mi dea elanul să mă apuc de scris, m-a blocat, pur și simplu. Noroc că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
înserat de mult. Toată mulțimea care a năvălit de 1 Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de vânt - mai ales de vântul și de ploaia din ultimele zile; de-abia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
același timp curioși. Iar fruntea - întreaga frunte - era populată cu imagini: siluete de oameni, pânze de păianjen aducând a valuri de mare și multe semne de întrebare. Restul trăsăturilor feței erau mai mult schițate, din linii și puncte verzui aproape străvezii, la fel ca în celelalte portrete. Clara se întoarse cu privirea la ochii din tablou și abia atunci văzu că în pupile se oglindeau o parte din fantasmele care apăreau în frunte, ca și cum ochii imenși cuprindeau doar ceea ce era în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de întoarcere spre casă, Clara observă pe geamul taxiului cum se zbenguia luna cu ea. O lună perfect rotundă și subțire ca foaia de hârtie albăstrie a diplomei din geantă, care își trăgea perfid peste față câte un nor negru străveziu prin care i se întrevedeau ba zâmbetul șiret, ba ochii mari și grei. Ba fugea în dreapta ei, ba în stânga. Parcă voia s-o învârtă pe Clara pe degete. Clara se încruntă. îi revenise în minte, din senin, o altă figură
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
descotorosise în ultimele zile, de când văzuse tabloul acela. își ridică iar privirea înspre cer. Nu mai făcuse asta de mult, de foarte mult timp. Cerul avea nenumărate nuanțe, de la albas tru până la bleumarin întunecat. Luna era înfășurată de nori albi străvezii ca niște văluri lungi de mireasă, și franjuri de cer, de un albastru azuriu, îi schițau trupul ca într-o pictură diafană pe orizontală, ca și cum mireasa ar fi stat culcată, întinsă pe o parte. Clara nu se îmbrăcase în mireasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ți-e holțul!", interpretase Iuga), încetă să mai țină ședințe inutile în care urla, fără motiv, la oameni. Atunci, ciocănelele ornicului vechi din turnul înalt al bisericii trosniră răsunător în bronzuri, cântând a primăvară. O chemare de demult vibră în străvezii văzduhuri, plugurile toate începură să scurme negru de-a curmezișul pantelor ușoare și Lanz-Buldogul secundă boii porumbi, într-un du-te-vino tacticos, până în buza Baisei și înapoi. Beșica de porc deșertă din boțelile ei gândaci smălțuiți, pe care unii goldăneșteni îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au lipsit niciodată de la obligatoriile manevre: Of, ce șanuri faine s-au scos de la magazia batalionului! De-acuma, garafele cu salbă de flori la gât se retraseră, învinse, din fața unor meseni, înspumata bere de casă, fierbând potolit în pântecoase căni străvezii, umpluseră burțile multora destui goldăneșteni, omeniți la masa cumetriei, se ridicau, în răstimpuri, plecând prin dosnice porumbiști, pentru a mai ușura sarcina lavițelor încălecate... Lingurile de cositor conteniseră să se mai afunde în grăsimea aceea de soi a găinilor porumbace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
neobișnuit de reci ai Anatoliei șușuiau, coborând, printre ramuri verzi ale unor chiparoși din preajmă. Înțelegea, de asemenea, că vântul risipește, peste falduri de marmură masivă, petale albe de portocali, care zburau prin aer, ca un roi ușor de fluturi străvezii... Exact! Motive ebraice, cu lei stilizați, cu dragoni înaripați, cu vulturi și alte forme zoomorfe, ședeau în umbra chiparoșilor de Sinai. Claritatea, simplitatea și unitatea copleșitoare de exprimare a acestui landșaft oriental nu putea fi decât undeva în Țara Sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare, clădite fără număr, unul peste altul, încât capul îi părea a fi proțăpit pe un teanc instabil de discuri roșcate de metal. Cu veșmântul ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă de libelulă, ar fi răspândit în jur o frumusețe de vrajă, dacă nu ar fi contrariat privitorii prin acel gât epatant, blindat în inelele de cupru. Ea își coborî privirea asupra Profesorului, învăluindu-l ușor în văpaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai ales învățăturile cele solomonice, după multe cercări istovitoare, pe care nici exercițiile soldaților Cetății nu le pretind, parveneau la biruințe, șiretenii, vicleșuguri și trucuri din cele mai tainice și mai înspăimântătoare, încât ajungeau să fugă pe sus, prin văzduhul străveziu, așa cum putem noi să alergăm pe pământul tare. Mai puteau să facă și alte solomonii de care tuturora le era frică și tremurau. Însă Legea, prima lege a învățăcelelor Marii Farmazoane, a celor din Ordinul înaripatelor fără de aripi, era aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
murmurul înghesuielii, greierele-viorist se lăsă condus de prietena sa furnica spre tribuna de onoare. Îi salută pe Greierele-dregător, care purta Steaua, de rubin și pe ceilalți delegați în fireturi de gală. Toți admirau panorama, comentând cu însuflețire. Tobele cu membrane străvezii și tremurătoarele timpane de aramă roșie porunciră atenție. Duruitul melodios se repetă o dată și încă o dată. Răvășite de un nou suflu de sunete, regimentele se desprinseră unele de altele, alunecând precum feliile dintr-un tort multicolor. Picioarele furnicilor-soldați, în foșnete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
furiș În tramvaie și celelalte. Toate la un loc formau opera, nu numai textele. Conta activismul, punerea la Încercare a creativității. Spunea Cătă că noi, prin toată gesticulația noastră, parcă lansam baloane de săpun: niște obiecte deopotrivă vulgare și seducătoare, străvezii dar greu de reperat, Încă și mai greu de atins. Baloanele noastre străbăteau orașul, poate din când În când câte unul se spărgea mut, fără ca nimeni prin preajmă să se arate destul de interesat, destul de aproape pentru a fi Împroșcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aburească ochelarii, Îi ridic pe frunte, nu văd mai nimic, doar multă lumină. Mă gândesc că probabil am făcut o piruetă și m-am Întors cu fața la veioză. Nu Închid ochii, Îmi place lumina, Îi simt dulceața. Rămân nemișcat, Închipuindu-mă străveziu, evaporat, suspendat, ca o pană, ca un fir de praf În lumină. Creierul meu e doar un abur fierbinte, vălătuci alcătuind gesturi și ființe spectrale: mătușa Clara alături de mine, demult, acasă la ea. Apoi emoția clipelor În care, În miez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]