1,487 matches
-
urmărite, o relaxare totală. Nu-i păsa absolut deloc de impactul la public pe care l-ar avea o (altă) anchetă, îl durea fix în cot de orice ar spune opinia publică. Cu un rânjet disprețuitor, își crea numai explicații străvezii pentru eventuale întrebări venite din partea procurorilor, spunându-i conlocutorului Ciorbă, deja „trădător“ la momentul respectiv: tu să spui așa, eu o să zic așa... Etc. Și încheind, zeflemitor, cu un perfect românesc „Dă-i în pizda mă-sii!“, pe care, dacă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
De câteva zile Scămoșilă doarme în dulapul de haine. Muțeasca a făcut bronșită. Uneori pun radioul să cânte, desfac o umbrelă roșie, de damă, o așez jos și privesc lumina trecută prin pânza ei. Citesc puțin. Dorm mult. Visez legume străvezii și oameni necunoscuți. 6) Ce fericit vrea să pară! El stă liniștit și așteaptă cele douăzeci de zile când e lovit de har, cel puțin așa spune. Sub cuvintele astea se ascunde o teamă înfiorătore de moarte! 7) Rămâne mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
și eșec sentimental, dintre dramă și comedie. Paradoxal, chiar pasiunea ei pentru excese la cumpărături o va ajuta să se descurce într-o situație ce pare fără ieșire. Poetul cu literă mare (II) Deși venele poeziei lui Nichita Stănescu sunt străvezii, iar sângele său e alb, deși ajungem să vedem prin ea, o înțelegem tot mai puțin, mai lacunar. Personal, i-aș oferi o medalie criticului care mi-ar dovedi că a înțeles pe deplin versurile din Oul și sfera sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă grena: ofrandele neputinței ei. Mai apoi îi auzea certându-se calm, fără zgomot, ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
amănunte despre căsnicia ratată, despre sufletul ei plin, încărcat de tandrețe cât să poată copleși un sfert de lume, despre teama ei acută că ar putea muri fără să poată dărui din prea plinul inimii sale. Dacă aluzia părea prea străvezie și omul era de felul lui mai puțin impresionabil, în loc să înceapă s-o încurajeze, s-o asigure că vârsta nu-i un impediment atunci când sufletul este neatins, sau chiar să încerce să profite de coapta dulceață a fructului ascuns, în loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ieșit din acreala lui caracteristică, tatăl a plecat cu un coșuleț din nuiele și le-a promis că o să le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la discuții ciugulind bobițe de struguri. Era foarte pasiv, plasase ștafeta și nu-și mai făcea probleme. Într-un târziu i-a spus Carminei că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eleganță în el băiatul acesta ceva de speriat! Încântat. Fana, rămasă în contemplație, se fâstâci. Maaamă, ce bărbat, exclamă în sinea ei. În cele din urmă îi întinse și ea mâna lui Dimitrie. El percepu o palmă cu pielea subțire, străvezie, întotdeauna crezuse că recunoaște în celule tipul femeii căreia nu-i sunt străine treburile casnice. Și Fana părea a fi un asemenea exemplar, devenit tot mai rar. Dar și unul și altul simțiră, în simpla atingere a palmelor, o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și spre tavan ochii. Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită în fotoliu, cu trupul tot aflat la dispoziția privirilor lui, fără să conștientizeze, oferea o priveliște foarte edificatoare pentru un om care venise să-i impute tocmai lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
erau atât de edificatoare. În mod evident, relațiile lor se degradau tot mai mult de la o întâlnire la alta, deveneau tot mai încordate, tot mai greu de temperat. Carmina nu conștientizase atunci că se afla într-o cămașă de noapte străvezie și poate îi apărea lui frivolă, la naiba, nu era genul de om care să joace rolul călugăriței, urmând ca în pat să-și lepede costumul, doar el venise acolo la ea pentru dragoste, trupul ei îi stătea la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Dorei vor trebui să mai aștepte până mâine. După ce am plecat de la Crama Albastră, am pornit spre casă pe bicicletă prin noapte, Într-o poziție nu tocmai dreaptă. Copacii păreau niște umbre alungite, Întinate, pe un fundal de cer din ce În ce mai străveziu, iar străzile, pustii. Claxonul bicicletei mele tremura când treceam peste pietrele cubice, clănțănea ca niște dinți, În timp ce roțile din cauciuc zumzăiau cald și liniștitor după ce pavajul se transformă În asfalt. Ajungând În piața În care stau, am dat peste Heino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pătrunjel care se topeau și intrau una În alta printre foile subțiri de cocă. Petite-Ma, care avea acum nouăzeci și șase de ani, stătea În capătul cel mai Îndepărtat al mesei, ținând În mână o ceașcă de ceai mai străvezie chiar decât ea. Cu o privire preocupată și oarecum confuză Întipărită pe chip, se uita la canarul care ciripea În colivia de lângă ușa de la balcon, de parcă ar fi observat pasărea abia acum. Poate că așa și era. De când intrase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
FENOMENE Șopîrlele tund iarba moralei în cerneala ochiului se-ascund oceane visele ghidează stîncile motorizate în căldura laptelui proaspăt așteaptă răspunsurile călătoria ți se-așează în palmă cum o gîză stiloul umplut în zori cu sînge navigabil zidurile au devenit străvezii pur și simplu din neatenție malul fluviului e încartiruit într-o cazarmă angoasa înroșește merele-n pom cînd se lasă seara pe brînci urechea cea mai ageră aprinde lucrurile. DANGĂT DE CLOPOT Dangăt de clopot meșteri care făureau un Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
6) Am visat-o pe Mama. Mă purta orologiu în pântece. Dimineață, am găsit clepsidra spartă în locul în care ai dormit tu, o, Iluzie! DE FOARTE DEPARTE De foarte departe se vede: carnea mea fumegă miroase a busuioc atât de străvezie atât de inexistentă ea susține alergarea la jocurile olimpice susține lectura din autori apocrifi De foarte departe se vede: asemănarea mea desăvârșită cu Tatăl de el îmi amintesc bătrânii heruvi avertizându-mă: carnea ta miroase a busuioc și a mort
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
ea susține alergarea la jocurile olimpice susține lectura din autori apocrifi De foarte departe se vede: asemănarea mea desăvârșită cu Tatăl de el îmi amintesc bătrânii heruvi avertizându-mă: carnea ta miroase a busuioc și a mort viu atât de străvezie atât de inexistentă De foarte departe se vede: acest vers este cel mai egoist din câte am scris. El conține o cantitate apreciabilă de trotil, gata să arunce în aer depozitul de osanale al derizoriului De foarte departe se vede
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
importanță. Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Basarabia la răscruce Basarabia - pământ Învălurit, Închingat Între două ape, când liniștite și străvezii, când Învolburate și revărsate peste maluri. Și soarta oamenilor de pe aceste plaiuri e când senină și blândă, când răscolită de copitele năvălitorilor. Când puținele zile liniștite bucură pe localnici, clopotele bisericilor răsună din zare În zare, oamenii Înfloresc ca florile
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cutie la fel de neagră, pereții erau strălucitori de albi și scara contrasta puternic pe acest fond, ducînd desigur sus, unde, într-una din camerele cu vederea către dealurile înzăpezite, dormita, probabil, domnișoara Sofie. Ce altceva putea face o ființă atît de străvezie pe o vreme atît de întunecata? Nu ninsese de multișor, dar deasupra tuturor stăruiau nori plini de zăpadă. S-a așezat mai comod, picior peste picior, eh, bocancii erau mînjiți, acum era prea tîrziu, îi scosese chiar la vedere, "niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
geamul curat, nici nu ți-ai fi dat seama că între tine și rest era un perete de sticlă dacă nu ai fi sesizat lipsa de mișcare a aerului din odaie, era o fereastră bine închisă, dar extrem de curată, de străvezie. Cu siguranță se afla ceva acolo, nu fusese doar o părere. Altfel domnișoara K.F. nu și-ar fi dat seama de tulburarea lui. Sigur că observase, dar nu știa ce anume! De parcă l-ar fi înțeles deplin, K.F. continuă singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
toți rotunjori și bărnaci, cu părul creț, încît te puteai gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nenorocirea războiului, contraofensiva germano-austriacă, înaintarea bulgaro-germană în Dobrogea, sfîșiase în bucăți subțirea, invizibila mătase a rețelei de informații. Iar el, prin minune! ar fi spus cei mai mulți, a reușit să înnoade firele, să întărească urzeala; să adauge, uneori să dubleze pînza străvezie. Dar nu prin minune, ci cu minte, cu îndrăzneală, uneori cu bani și de cele mai multe ori alegînd oamenii potriviți și arătîndu-le încredere. Iar în acea vreme a deprins, de fapt a descoperit singur, metoda prin care un agent era pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
l-a privit cu un aer de cunoscător și a băut. Putea să-i fi pus și pelin, la fel ar fi reacționat. "Deci...", a început și i-a căutat privirea. Ochii galbeni ai directorului păreau acoperiți de o lentilă străvezie, care împiedica orice lucire interioară. "Ori e suferind, ori pune ceva la cale!" Mihai Mihail își așeză palmele pe tăblia măsuței, degetele rășchirate, deformate de un reumatism vechi arătau îngrozitor, cenușii, unghiile galbene erau lipsite de viață. Poate întregul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și picant-ademenitoare și longilin-bombată-n șoldurile sânilor însfârcuiți maro, poros (bumbeleul are găurele!). Obișnuiți din pruncie să-l confundăm pe Balzac cu Comedia umană, facem ochii mari, cepoși, emerveiați, pavilioanele urechilor ni se transformă-n farfurii adânci de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu brizbrizuri, gustul caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pliscuri și fărâmau melodios chemările, fâlfâiau apoi ușurel și-n urmă-le nuielușele se clătinau, tremurându-și frunzele lucii. Înfiorarea vieții mărunte se strecura prin marginea aceasta de pădure, ca-n orice dimineață de vară. Zboruri de gâze cu aripi străvezii, cu aripioare albastre se încrucișau, fluturi jucau pe deasupra ierbii dese, în care începeau să se îngrămădească miresme calde. Și într-un covru scurmat în pământ, între frunze și păiuș, sta un iepure roșcat, pitit pe labe, cu urechile lăsate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Dacă ar trebui s-o asemănăm cu ceva, viața e ca un râu care se varsă în mare. În clipa când se varsă în mare, râul se eliberează de tot noroiul pe care l-a cărat până atunci și devine străveziu. Cortina nu cade, ci se ridică. Bătrânul s-a sculat din fotoliu și a început să se învîrtă prin sală șchiopătând. Apoi s-a oprit în fața mea și m-a fixat cu o privire autoritară. ― Ei, ce zici? Eram înfricoșat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]