1,841 matches
-
Ascunde-n lună iar a ta privire Și cuibul meu va deveni o stea. Îți voi adăposti mereu sclipirea Și te voi condamna dacă dispari, Dar, azi, cerșesc zadarnic amintirea Cu serile ce le pierdeam, fugari... M-ai îmbrăcat în straie de credință, M-ai dezgolit de dorul pătimaș; Eu ți-am trimis a mea făgăduință Că nu vom mai avea un timp vrăjmaș. Mi-e teamă că adormi în nemurire Ascunsă între stele, fără glas. În veci te voi chema
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
pășește, Poartă poveri prin văi de chin și plângeri, Dar nu se vaită și nici nu cârtește. Mă uit în ochii-albaștri ca de mare, Și m-adâncesc în existența-I sfântă, Ascult spășit a Mirelui chemare Și mă îmbrac în straiele de Nuntă! 28/ 11/11, Barcelona-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Epigonus / Lucica Boltasu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lucica Boltasu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
EPIGONUS de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377797_a_379126]
-
dornică de mângâiere. Mă mai clatin, șovăi dacă simt că anii-îmi dau binețe, mai alunec în tristețe când e-n gânduri promoroacă, dar tu-mi pui pe orice cracă flori și-mi mângâi cu tandrețe, viața ce și-n bătrânețe straie de speranțe-mbracă. Anatol Covali Referință Bibliografică: Tinerețe / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TINEREŢE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377811_a_379140]
-
civilizației moderne -, grecii parveniți sînt feroci; prefecții, membrii adunării ignoranți și proști; militarii cu epoleți goi incapabili să tragă sabia. Divizările culturale și politice se mai traduc, în această primă jumătate a secolului al XIX-lea, prin alegerea simbolică a straielor și a felului de viață. Hainele croite după moda occidentală sînt numite "ale egalității". La 23 iulie 1823, prințul Țării Românești, Grigore Ghica, dă, la ordinul Constantinopolului, un decret care interzice purtarea hainelor franțuzești. Costumul european se impune în anii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dureros proces de recalificare. Într-o anafora a Sfatului Administrativ din 31 mai 1838 se arăta că „isnaful croitorilor creștini [...], după schimbarea portului în forma evropenească, meșteșugul lor fiind scăzut cu totul, au vroit a se desprinde în meșteșugul lucrării straielor evropene”. În perioada care face obiectul studiului nostru, acest proces de recalificare intră în faza de încheiere. Dezvoltarea pe care a luat-o meșteșugul croitoriei ne este dovedită cu prisosință de creșterea numărului meșteșugarilor. În unul din cele mai mari
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
relative la meșterii pietrari din sate sunt foarte sărăcăcioase. Ele nu ne îngăduie să adăugăm alte observații întemeiate pe documente. Alături de meșteșugul alimentar și de cel în lemn, meșteșugul textil ocupă un loc deosebit de important în industria Moldovei. Deși folosirea „straielor nemțești” cuprindea în acea epocă un cerc tot mai larg de adepți, ea nu s-a extins în afara boierimii și a burgheziei. Marea majoritate a poporului continua să poarte costumul național-popular, confecționat din pânză de casă sau suman. În regiunile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
moravuri, stând la fereastră o jumătate de ceas, ar avea de observat destul, ca să poată face cunoștință cu zece popoare și să călătorească totodată în Franța, Germania și în Orient... Oricum ar fi, bunul nostru oraș începe a-și schimba straiul oriental”. Prefacerile aveau loc într-un astfel de ritm încât, după 10 ani, W. de Kotzebue aprecia, exagerând, că „Orice urmă de oraș oriental s-a șters, numai turcul care vinde rahat la poarta Mitropoliei și-și linge degetele vânzând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spre a "zidi Ierusalimul", adică pentru a găsi căile spre libertatea spiritului. William Blake, considerat acum că "unul dintre cele șase genii ale lumii moderne"80, "profet autoales al Angliei"81, ne-a lăsat multe întrebări, multe enigme învesmîntate în strai alegoric, dar mai ales ne-a lăsat moștenire aproape că un Brîncuși, cu care împarte multe idei estetico-filosofice, dar într-un alt registru o prezență profetica și proteica în lumea modernă și un corpus de texte care seamănă cu un
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
desfătîndu-se în însorite raze, În timp ce Zeii Elementelor în jurul capetelor lor păstrat-au armonie. Și Los grăi: "Iată, palidul Crin și trandafiru-mpurpurîndu-se cumplit Te ceartă, si radioasele grădini sînt tulburate de splendoarea-ți; Zadarnic dau s-apuc în aprigă mea mîna straiul tău, precum izvoarele de apă 305 Din luminoasele nisipuri a' lui Los, de-mbrățișarea-mi se desprinde; apoi eu singur Rătăcesc printre-ale verii vergure. Iată, strigă ele, Sărmanul Los cel părăsit, batjocorit de vierme, de melcul cel cu casa, si
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spre miazăzi, țîșnind afar' adînc îndurerat, 245 Și tremurînd picioarele-i călcară-abisul cel de jos, urlînd și îngrozindu-se, Si o a șaptea vîrstă se sfîrși și-o groaznică durere. Sfatul lui Dumnezeu în înălțimi veghind asupra Trupului Omului în straiele de sînge-ale lui Lúvah învelit, văzu și plînse. Și coborînd peste tărîmurile-acoperite de blîndă luna a lui Beula, 250 Fiicele lui Beula au văzut Divină Viziune; fost-au mîngîiate, Si ca o dublă femeiască-nfățișare, tandrețe și desăvîrșire-a frumuseții, Ele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se revarsă: 25 "O, oribilă, O, îngrozitoare stare! cele pe care din suflet le-am iubit, Și peste care-am revărsat ale luminii mele frumuseți, împodobindu-le Cu giuvaeruri și cu podoabe prețioase ce fost-au măiestrite cu divină artă, Straie din radioasele culori cerești, coroane de văpaie daurită. Le-am dat dulci crini la sîni și trandafiri în plete, 30 Cînturi le-am învățat, de dulce încîntare, si fragedele glasuri datu-le-am Intru albastra-ntindere, și-am născocit cu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o egoistă plîngere, Pîna ce-o dalba pînză 175 recile-i mădulare le-acoperi din cap pînă-n picioare, 240 Par alb că neaua îl acoperi în plete-ngrozitoare că de fulgi Peste-ale sale mădulare revărsîndu-se; semeț el rătăcea plîngînd, În straiele bătrînei demnități, cu îndîrjire hotărît, Călătorind prin întuneric; și-oriîncotro ar fi călătorit o înspăimîntătoare Pînză Îi urma, ca Pînză de Paianjen, crepusculara, rece, 245 Toată vibrînd dintr-un Vîrtej în Altul, trasă afară din mantia-i de ani: Mantie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
plutind înalt peste-al sau cap Două nemuritoare înaripate siluete, una stînd la picioarele-i Spre Răsărit, alta la capul său spre-apus, Ale lor áripi se uneau deasupra în Zenit; [dar aveau 10 Alte áripi care le-nveșmîntau trupurile c-un strai de gíngaș puf, Alb argintiu, sclipind peste albastrul cer întunecos cu raze de argint. Arípile lor atingeau cerurile; și limpezile lor picioare pluteau deasupra Valurilor ce se umflă; și pește trupul neînsuflețit se aplecară că o bolta, Cu vîrfu-n cele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
norii femeii-Întunecoase. Și unii erau țesuți o dată, și alții de două ori, iar alții întreit În Cap sau Inima ori Pîntec, după porunca cea mai dreaptă A preaîndurătoarei mile pentru spectralii morți. Cînd Urizen văzu pe Mielul Domnului învesmîntat în straiele lui Lúvah, 60 Uimit și îngrozit statu, desi bine știa că Orc Era Luváh. Însă acum privea un nou Luváh, Sau Unul Care-al lui Lúvah chip îl lua și înaintea lui stătea. Însă pe Orc îl văzu chip de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
chin și suferința, Astfel părea din depărtare Sinagoga; în mijlocul lor răspîndea raze 275 O Pereche Femeiasca Falsă, de o Himerica și-Încîntătoare Frumusețe Dezbinîndu-se și-Închegîndu-se după voie în Cruzimile Sfințeniei, Vala, jos trasă-n trup Vegetal, triumfătoare-acum. Sinagoga Satanei o-Înveșmîntă cu strai de Purpura și Nestemate, Iară pe fruntea-i cu sînge era scris numele său, "Taină". 280 Cînd e văzută de departe este Una, cînd de aproape e văzută se-împarte În mulțime, la fel cum este-n Răi, astfel îngăduit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Reînflori-vor. Atunci Ahania cea luminoasă din moarte se trezi-va, Slăvita Viziune pentru-ai săi Ochi, o Viziune ce Se re-nnoiește: În timpul primăverii și al verii va fi-a ta; apoi dormi-va-n zilele de iarnă În straie de matase țesute chiar de-ale ei mîini potrivnice înmormîntării ei. În vremea iernii vei ara și hrană ți-o vei așeza-n hambare 215 Și pe Ahania vei aștepta să o primești cu bucurie primăvară. Tu Nemuritor, Ea Regenerata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dinainte de timp și în care s-au creat și se mențin toate văzutele și nevăzutele". 178 (VI, 273) a mării iarbă neagră: Sau "a mării negre iarbă"; ori, avînd în vedere un sens arhaic al lui weed, "al mării negre strai" / "al mării negru strai". 179 (VI, 278) Probabil referire la fiii și fiicele lui Urizen care ajung în manifestare, în creația căzută, obiectivînd haosul (fiind "atractori haotici", agenții destructurării). 180 (VI, 281) Tharmas, care pleacă din Vest spre Nord. 181
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care s-au creat și se mențin toate văzutele și nevăzutele". 178 (VI, 273) a mării iarbă neagră: Sau "a mării negre iarbă"; ori, avînd în vedere un sens arhaic al lui weed, "al mării negre strai" / "al mării negru strai". 179 (VI, 278) Probabil referire la fiii și fiicele lui Urizen care ajung în manifestare, în creația căzută, obiectivînd haosul (fiind "atractori haotici", agenții destructurării). 180 (VI, 281) Tharmas, care pleacă din Vest spre Nord. 181 (VI, 283) Voia: Blake
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un registru cât se poate de firesc și chiar neprotocolar. Mi-l imaginez dis-de-dimineață, pe un colț de pat, având pe cap un fes (alb, roșu, albastru sau de ce culoare vreți), pe jumătate Îmbrăcat ca orice bărbat, pe jumătate În straie preoțești, Încă buimac, dar și treaz, obosit, dar și odihnit, În tranzit de la starea oricărui muritor la statutul de preot, sacerdot, conducător al unei obști preoțești mai mari sau mai mici, pe cale de a „Îmbrăca” un statut, poate chiar o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
exultând la venirea primăverii, dar savurând și pitorescul decorului hibernal. Totul respiră armonie, o împăcare senină cu rânduiala veșnică a firii. Un spirit, clasic, de ordine și cumpătare domnește pretutindeni. Îmbătat de splendoarea peisajului scăldat în lumină sau înveșmântat în straie de iarnă, poetul, retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești). Gerul, iarna sunt personificate, ca în mitologia populară. Un imn
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
În 1850: „Știu că europenii au multe lucruri bune; știu asemene că românii nu sunt desăvârșiți și că, prin urmare, ei au toată dreptatea de a se Împrumuta de la cei dintăi; dar socot că le-am putea lua altceva decât straiele, butcele și luxul desfrânat, care vă pregătește un viitor de ticăloșie”2. Cel care veștejește Împrumuturile străine de suprafață, Îngrijorat de viitorul neamului românesc, e zdravănul boiernaș basarabean, domnul Stihescu, opus cu bună știință de către autor elegantului colonel Leșescu, dandy
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unul dintre ei, colonelul Leșescu: „...era un elegant, un dandi, un leu, cum Îi vrea să-i zici, și toate aceste În larga Întindere a cuvântului”1. Militar de carieră, el suferă pentru că eleganța-i nu poate fi afișată În strai civil. Dar și așa, Într-o superbă uniformă croită după toate regulile eleganței, colonelul de 26 de ani arborează o figură nobilă, o „postură pretențioasă și studiată”, trădând „dorința de a se deosebi de alții”. Brummell la porțile Orientului tc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
celălalt femeiesc. După ce au făcut ele acest om, care se numește În cele mai multe părți Caloian sau Scaloian, iar pe alocurea Muma Ploii, Îl pun Într-un sicriu mic, făcut anume spre acest scop, sau pe o scândură, Îl Îmbracă În straie țărănești cu opinci și cu căciulă, Îl Înconjoară cu coji de ouă roșii păstrate de la Paști, precum și cu fel de fel de flori, printre care predomnește busuiocul și, apoi, astfel așezat și Împodobit, Îl duc și-l Îngroapă pe câmp
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grădinilor din sfânta Romă. Dar scamatoria lui frivolă stârnește mai mult râsete decât indignare. (M. Bahtin, 1974, p. 271) În continuare Goethe redă o scenă, care se petrece pe o ulicioară lăturalnică. Apare un grup de bărbați costumați; unii poartă straie țărănești, alții haine femeiești. Una dintre femei pare să aibă o sarcină Înaintată. Brusc, se iscă o gâlceavă Între bărbați. Ei scot cuțite (din teci de hârtie argintată). Femeile Încearcă să-i despartă pe bătăuși. De spaimă, femeia Însărcinată simte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aussi, par son choix des termes, l'idée d'un lieu verdoyant situé auprès du cours d'une rivière. Leș autres traductions s'éloignent trop de l'image d'origine. Une autre difficulté de traduction est constituée par la métaphore " strai de broască " (littéralement : " habit de grenouille "), dans un poème qui fait pârtie du cycle dédié au dieu Pan. Dans ce cas, on ne peut pas parler d'une métaphore proprement dite, parce que le syntagme désigne, en effet, une plante
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]