1,419 matches
-
Doamna Marchiză. Marchiza de Sévigné, de Pompadour. (1868). Ir., înv. Femeie afectată care-și dă aere de mare doamnă. Frumoasele marchize. II. 1. (1960, Furetière). Varietate de pară fondantă. 2. (1718). Pînză întinsă la intrarea cortului unui ofițer. (1839) anal. Streașină în general de sticlă construită în fața unei intrări, a unui peron care servește ca adăpost de ploaie ( Verandă). Prin ext. Marchizele unei gări, sticlărie care acoperă peroanele, căile... Fénéon mizează pe posibilitatea de a reactiva primul sens, incitîndu-ne astfel să
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
-mă că-ți scriu numai atât, sunt tare obosit». «Dragă Lica, îi scria soției la 7 martie din Hotarele: E o zi tristă, mocnită și umedă, zăpada se topește repede și peste tot nu se aude decât picuratul somnoros al streașinilor... nu pot citi, mă gândesc și gândurile-mi alunecă din ce în ce înapoi - la copilărie. Aceleași zile ale babei, tot așa de nestatornice și triste, pline de noroi, lapoviță și vânturi, le petreceam acolo departe - stând în casă cum
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
casă se aprinde lumina și se aude ușa scârțâind. Ciuboțel? iese unchiul somnoros în prag. S-a întâmplat ceva? Nu, acuși o să se întâmple..., zise băiatul și unde îl ridică pe unchiu-său în sus, de-i rămâne căciula agățată în streașină. Măi, tu ești? Ia să te văd la ochi! Ce-ai mâncat, de ești așa de voinic?" (Spiridon Vangheli, Doi morari de-o șchioapă) (h) "Te mai doare nasul, puișorule! întrebă mam'mare. Nu... răspunse Goe. Să moară mam'mare
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
contragerea propozițiilor subordonate circumstanțiale finale din textele de mai jos în complementele circumstanțiale de scop corespunzătoare: (a) "Eu, fiind ascuns în cămară, cum aud unele ca aceste, iute mă sui în pod, umflu pupăza de unde era, sar cu dânsa pe sub streașina casei și mă duc de-a dreptul în târgul vitelor, s-o vând, căci era tocmai lunea, într-o zi de târg. Și cum ajung în iarmaroc, încep a mă purta țanțoș printre oameni, de colo până colo, cu pupăza
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Petre Ispirescu, Fata săracului cea isteață) (d) "Într-o zi zânele plecară la o sărbătoare, la alte zâne și avură grije să poruncească argatului, ca în minutu ce va auzi zgomot în cămăruța cu baia, să rupă o șindrilă din streașina casei, ca să dea de știre și să se întoarcă de degrabă, fiindcă ele știau că e aproape să înceapă a curge această apă de aur." (Petre Ispirescu, Făt-Frumos cu părul de aur) (e) "Ca să-și arate vocea, pe gânduri nu
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cu un caracter precis și profund românesc; cartea este un album de viguroase acuarele și acvaforte, nu un mare tablou de compoziție. Să intrăm în cabana lui Stan: "O mulțime de crăpături și goluri găureau pereții lăsați. Lemnul care susținea streașina era șubred și gata să cadă. Nici urmă de regularitate, peste tot un aspect de încovoială și ferestre atât de înguste că nici un cap de copil n-ar fi încăput prin ele. Nici o piatră nu indica pragul, ci numai o
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
picante și cu detalii de atmosferă, de la miile de oameni care „se adunară pe uliță, fiecare păstrând tăcere, temându-se că la cel mai mic sunet, trezind pe lunatecă, să-i pricinuiască căderea“, la momentul în care, „ajungând la capătul streșinii, fata, de câteva ori, se plecă spre adâncul uliții“, spre disperarea șefului de post care „s-a oferit să aducă tot fânul sub ferestrele casei“, „prin care s-ar fi ferit căderea a nu fi omorâtoare“. În fine, moartea lunatecii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
negru. Ornamentarea a început să apară când unii oameni mai înstăriți acopereau casele cu șindrilă și când pe coamele caselor era câte o scândură cu flori și cu păsărele. Ornamente mai simple au apărut mai apoi la cerdac, sus la streașină sau chiar la stâlpi. Considerăm necesar să arătăm câteva lucruri și în legătură cu ornamentarea gardurilor. La început când sărăcia era la ea acasă gardurile erau inexistente. Ele au apărut ca o necesitate de a proteja culturile din grădini. Se amenajau garduri
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
se punea scara pe care se urca în pod. Aici era de obicei îmblăciul cu care se bătea porumbul pe leasa de nuiele. Tot în tindă se mai țineau sacii cu cereale și făina pentru mămăligă. în general, casele aveau streșinile late ca să apere casa de ploi. în jurul casei se amenaja prispa lată de vreo 40 cm cu scopul de a apăra pereții casei de umezeală. La acoperiș, pe leatul de jos se fixau niște cuie de stejar cu vârful în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
jos se fixau niște cuie de stejar cu vârful în sus ca să poată ține paiele. Cuiele de fier apar după 1877. La asemenea case, de jur împrejur s-au pus mai târziu niște stâlpi care aveau rolul de a susține streașina casei. Camera de locuit avea două geamuri mici cu un singur ochi iar în spate se fixa o sticlă în peretele de lut când se ungea casa. De fapt nu trebuie să ascundem situația că cei mai mulți țărani din Hudești, în
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
un semn al interdicției: , iar scările, „simbol în verticală al evoluției, punte de comunicare între cosmic și terestru, figurează ca un intermediar arhitectonic", ele fiind prezente în descrierea palatului Dochiei (făurit din „stânce sure", având drept stâlpi „munți de piatră", streașină „o pădure" toate fiind simboluri ale infinitului), dar și a domei celeste. Atingând, din „ceruri", culmile stâncilor, (Memento Mori). De asemenea, sunt descrise palatul zeilor daci și cetatea Soarelui , dar și grădinile din „monastirea alb-a lunei" ce se înalță
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
cea obișnuită, îmbogățindu se cu indicibilele conținuturi esențiale. Eu însumi, în propriii-mi ochi, devenisem parcă altul: mi se părea că dobândisem capacitatea de a pluti deasupra lucrurilor (de ce oare concomitent cu frecventele mele vise în care levitam la nivelul streșinii caselor cunoscute și, mai ales, a casei unde copilărisem, și care nu cred să fi fost doar aspirații orgasmice, cum pretind psihanaliștii?) tocmai prin faptul că pătrundeam mai adânc în miezul lor: acesta e poate cuvântul nimerit, toate aveau acum
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
vine noaptea, mai dulce somnul orișiunde, Mai binevoitoare-i fata în tot ce-ntreabă și răspunde, Mai zâmbitoare e lumina, mai dulci sunt soarele și luna, Mai prietenoase-s toate-toate prin rugăciune totdeauna, Mai fericită-i rândunica ce stă pe streașină și cântă, Atunci când cineva se roagă și Dumenzeu binecuvântă. Prevestirea timpului după diferite semne Semne de ploaie și furtună: - când muștele ciupesc - ciorile se strâng în stoluri și croncănesc, zburând neliniștite - pițigoiul se agită și cântă - păsările de curte se
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
vine noaptea, mai dulce somnul orișiunde, Mai binevoitoare-i fata în tot ce-ntreabă și răspunde, Mai zâmbitoare e lumina, mai dulci sunt soarele și luna, Mai prietenoase-s toate-toate prin rugăciune totdeauna, Mai fericită-i rândunica ce stă pe streașină și cântă, Atunci când cineva se roagă și Dumenzeu binecuvântă. Prevestirea timpului după diferite semne Semne de ploaie și furtună: - când muștele ciupesc - ciorile se strâng în stoluri și croncănesc, zburând neliniștite - pițigoiul se agită și cântă - păsările de curte se
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mai înălțată, iar la cele așezate pe loc mai drept apar două niveluri de locuit prispa situându-se la etaj. (Fig. 17) Ceea ce dă o notă aparte caselor provițenilor este abundența ornamentației ce împodobește porțile curților, stâlpii cerdacurilor, brâurile de sub streașină, foișorul. Cornișele acoperișului „în patru ape” și ale foișorului „în două ape” prezintă ornamentații geometrice de la simple stilizări de creneluri până la complicatele îmbinări de unghiuri, cercuri și arcuri de cerc. Precipitațiile mai abundente au făcut ca acoperișul din șindrilă, în
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
semnelor prezenței. Ceea ce apare ca lume cristalizează în cuvântul începutului, într-o rostire neajunsă încă la lumina rostitului, ca predicție a semnificării ori interdicție a transparenței: "Să cred că sunt - dar sunt abia la ceasul/ rostirii și-al abaterii sub streșini,/ nu când, pe ziduri, brațele suite/ (de șapte ori mai lungi!) arată câtă/ lumină a rămas necucerită:/ și până unde brațele măsoară/ osânda mea stă-n căile crescute". Ceasul rostirii e răstimpul ființării; începutul poemului e rostirea neauzită, imaginea nevăzută
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
foarte jos - sub nivelul apei, în domeniul unei derive bazale cu referențiale vraiște. Insondabilă vâltoarea peste care se arcuiește, încrezător, un zâmbet. Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor acoperișuri chinezești, ce se încovoaie către cer aproape de streașină - spre a reconduce înapoi în tării excesul energiilor celeste, după explicația unuia. Alți doi se rânduiseră imediat de partea teoriilor mai utilitariste, susținând ca ar fi fost vorba de un dispozitiv simplu de extindere a umbrei și lărgire a perspectivei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
general, selecția (din planul paradigmatic al limbii) - realizată în baza unor principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.) - și combinarea (în sintagmatic) - realizată prin contiguitate - se succed. În versurile lui V. Voiculescu: Atunci singurătatea se scoală-ngândurată/ Și umblă, visătoare, prin streșini de-nălțime" (V. Voiculescu, Singurătate) se utilizează substantivele singurătatea și streșini. Din paradigma substantivelor abstracte având sensul de "izolare" - singurătate, pustietate, solitudine - poetul a selectat "singurătate". Substantivul concretizează un concept abstract, iar funcția de subiect îi conferă un anumit grad
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
principii de echivalență (sinonimie, antonimie etc.) - și combinarea (în sintagmatic) - realizată prin contiguitate - se succed. În versurile lui V. Voiculescu: Atunci singurătatea se scoală-ngândurată/ Și umblă, visătoare, prin streșini de-nălțime" (V. Voiculescu, Singurătate) se utilizează substantivele singurătatea și streșini. Din paradigma substantivelor abstracte având sensul de "izolare" - singurătate, pustietate, solitudine - poetul a selectat "singurătate". Substantivul concretizează un concept abstract, iar funcția de subiect îi conferă un anumit grad de accesibilitate în percepția senzorială a lectorului. Combinarea acestuia în secvența
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
trecut, sau, după alții, de la prozaica îndeletnicire de înmuiere a rufelor murdare în apa râului, sub o piatră, ca apoi "să fie date prin Vâltoare". Cu aceeași rădăcină este și cuvântul "moină", adică îndulcirea vremii după ger, însoțită de scurgerea streșinilor. Această comună, în componența ei actuală, poate fi considerată, din punct de vedere administrativ, drept una dintre cele mai extinse localități din România. Ea ocupă aproape 95 de kilometri pătrați, dintre care circa 30 la sută este teren agricol fânețe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
care depindea de frecvența ploilor. Apa de ploaie era o sursă excelentă pentru o parte din nevoile gospodărești spălarea rufelor, igiena corporală, dar nu acoperea nevoile de curățenie, în general. Ea era captată frecvent în recipiente cât mai mari de la streașină sau jgheaburi. După ce, în școală, ne-am însușit principiul vaselor comunicante, am reflectat la aducerea apei mai aproape de locuințele "drumașilor". Părea o iluzie, o utopie, dar cînd a apărut posibilitatea folosirii energiei electrice, instalată în tot satul, visul nostru devenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
fațadă în flori, acoperită cu țiglă roșie; lângă casă era o șură mare cu grajd, bucătărie de vară și un șopron cu multe acareturi. În grajd avea multe vite și-n ocol păsări, care mai de care mai moțate. Sub streașina șurei o mulțime de cuști pentru porumbei. Cel mai mult însă mă atrăgeau la ei stupii de albine. Aveau dublu ca număr față de noi și niște stupi grozavi aduși de departe, de unchiul Vasile. Albinele erau mândria și ocupația lui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu gura spre casa ta". Cuibul rândunelelor Unele vorbe din bătrâni spun că, dacă fac rândunelele cuib la casa ta, se zice că aduc noroc și să nu le strici cuibul. Numai după o primăvară, după ridicarea noii case, sub streașină și-au făcut cuibul o familie de rândunele. Era mai mare plăcerea să le vezi zburând în jurul cuibului! Au scos câțiva puișori, care toată ziua stăteau cuminți în cuib, cu pliscurile căscate, în așteptarea mamei cu de mâncare. Pe sură
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
întețească și chiar un strat de brumă se așează pe iarbă, tot mai des, sus în văzduh se observau stoluri de păsări. Ele plecau spre ținuturi mai calde, având de străbătut un drum lung și anevoios. Eram nedumerită că, sub streașina noastră, rândunica încă mai era lângă pui. Tata, observând-o, a zis, mai mult pentru sine: Oare, când ne va părăsi rândunica noastră? Apoi, deodată văzu cum mama își chemă puișorii, îi îndrumă să se așeze în stol și se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se adaugă flori de iris sau infuzie din flori de iris („syobuyu”). Întrucât irisul este considerat floarea protectoare, din el se fac cununițe pe care băieții le poartă la ceremonialul dedicat zilei lor. Unele familii agață buchete de iris la streașina casei. Irisul simbolizează cavalerismul samuraiului, caracterul său integru, care stă drept în fața vicisitudinilor vieții, asemeni tulpinei de iris, în vârful căreia se înalță, măreață, superba-i floare. Modul în care sunt dispuse frunzele, asemănător sabiei, sugerează bravura samuraiului. Din frunzele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]