8,296 matches
-
J.L.B. Matekoni să-i cerceteze casa. — Nu prea mă dă ordinea afară din casă, se scuză domnul J.L.B. Matekoni îngrijorat. Încerc să păstrez ordinea, dar e o sarcină dificilă pentru un bărbat. Am o menajeră, dar cred că mai mult strică treaba. E o femeie foarte dezordonată. Am putea păstra femeia care lucrează pentru mine, replică Mma Ramotswe. E foarte pricepută la toate. La călcat. La curățenie. La lustruit mobila. E una dintre cele mai bune menajere din Botswana. Menajerei tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
venit aici cu fiul nostru, Michael, care la vremea aceea n-avea decât optsprezece ani. Trebuia să înceapă facultatea în anul acela, dar am decis că poate să mai amâne cu un an începerea cursurilor la Dartmouth și nu-i strică să vină cu noi. E un colegiu foarte bun la noi în America, Mma. Unele din colegiile noastre nu sunt bune de nimic, dar acela este unul dintre cele mai bune. Eram foarte mândri c-a reușit să prindă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
chestiuni mai presante de rezolvat, ca, de exemplu zgomotul ciudat pe care-l scotea scaunul cu rotile. — Scaunul tău scârțâie, aduse el vorba. Așa face întotdeauna? Ea clătină din cap. — Face așa de câteva săptămâni încoace. Cred că s-a stricat. Domnul J.L.B. Matekoni se lăsă în genunchi și se uită la roți. Nu mai reparase vreodată un scaun cu rotile, dar era evident ce se întâmplase cu acesta. Cuzineții erau uscați și prăfuiți - un pic de ulei o să facă minuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dulapurile, să-mi cadă rafturile peste degete, să strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț de vreun ceas, cât înghit și eu o ceașcă de zeamă străvezie de cafea făcută chiar de mânuța dumneaei, „prea multă cofeină strică, dragă...”, și să reîncep reconstrucția dormitorului, căutând șuruburile, piulițele, garniturile, niturile, plăcuțele care maschează găurile și mânerele scăpate prin cotloane. Bineînțeles, nu găsesc nicăieri șurubelnița cu cap pătrat. Pocnesc pereții, zgârii furnirul, scap „Țărăncuța” înrămată de vecinul nostru, le reintroduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vrejurile de iederă groasă cât mâna. Pe ea mă cățărasem de multe ori, cu câte-o sticlă în buzunar, să intru pe geam, să nu dau ochii cu maică-sa la miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și-i lasă glod pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când ești sărac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
la noi omu’ de cultură tânăr. Să-i fi pus pe ei la linotip, să culeagă zațul, să stea să bată-n forme... - Să nu-ncapă și să mă pui să scot zece rânduri, „punct unde-o fi...”. Să se strice linotipul și s-arunce cocostârcul cu plumbi... Mai ții minte că m-ai băgat de vreo două ori sub masă, culcat!, de mi s-a presat țigara-n bot și tot mi-a intrat o literă-n mână? - Da, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
izbește de pervaz. Bucățile sar în toate părțile. Criticul tresare și se oprește dintr-o demonstrație. - Cer să se facă liniște! Aceasta este o veritabilă bătaie de joc! Eu nu am venit aici să-l ascult pe Lenin! Domnule, îmi strici apetitul, mă arunci în melancolie, mă faci să mă simt ca-n Piața Roșie din Moscova în vremurile cele mai sumbre! Și parcă-mi trec tancurile diviziei a XIV-a prin stomac! - Care Lenin? n-are ce face criticul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ora profetică! strigă într-un megafon mărunțelul urcat în Dacia papuc roșie. - Ce zice, ce zice...? - Zice mamaie că-i cu sfârșitul lumii... - A, păi vine sfârșitul lumii, că nu ne mai rabdă bunul Dumnezeu pentru păcate, că s-a stricat, maică, lumea, e numai cu ochii după furat... Și se-mbracă, își pun cercei ca curva Babilonului, cu ochi dați cu creioane albastre, cu părul ridicat iac-așa, cu sprâncene parcă-s de căneală și alte sulemeneli, cu papuci cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi folosit de un cal, de cizmele lui sau de ulcica din care bea, și-și mai și Îngăduia pe deasupra să o reducă la tăcere În public, umilind-o, cînd de fapt el era adevăratul bădăran ignorant și gură-spartă care strica toate petrecerile. Probabil că acele nedreptăți o marcaseră cîndva, Împiedicînd-o să se dăruiască În Întregime, deși Îi iubise nebunește pe Rodrigo de San Antonio, Germán de Arriaga și chiar pe Diego Ojeda. Iar acum se afla acolo, supusă În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
plăcere. Sora Katherine zice: — Dar tocmai ai mâncat de prânz. E cât se poate de clar că nimeni de-aici nu mă-nțelege. Zic: — Kong wimmer nay pee golly. Și Evie zice: — Mda, ăștia-s pantofii tăi, dar nu-i stric deloc. Și sora Katherine zice: — Nu, nici o scrisoare încă, dar le putem scrie deținuților după ce-o să dormi puțin, scumpo. S-au dus. Și. M-am dus, singură. Și. Fața mea, cât de urâtă putea să fie? Și-apoi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zgomote de orgasm. Strigam și scheunam și pălmuiam podeaua. Eu băteam din mâini ca să scot sunetul ăla deosebit de palme date peste fund pe care-l cunosc toți. Oricine ar fi ciocănit, pleca degrabă. Apoi ne întorceam la ale noastre, să stricăm machiaje și să discutăm. — Sofonda, îmi zicea Brandy, Sofonda Peters, ea e creierul, Sofonda. Domnișoara Peters stă toată ziua cu unghiile ei de porțelan înfipte în telefonul cu disc rotativ discutând cu un agent sau un distribuitor, vânzând, vânzând, vânzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și ăsta un talent, să vezi fără să fii văzut, cum o să-și stabilească itinerarul către casă în așa fel, încît să evite locurile prea aglomerate, unde poți da nas în nas cu cine știe ce jurnalist ori politician care să-ți strice ziua. Știa că numai Mihail își putea permite dineuri și supeuri, întîlniri în cele mai chic restaurante pentru că asta era arma lui, cu cît mai pe față, cu atît este mai ascuns, cînd ești cu toată lumea nimeni nu știe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de împletiturile de nuiele, de cercurile de butoi proaspăt aduse de la Comana și după nici două săptămîni arătau ruginite și mîncate pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întrezări. Vladia era la capătul lumii și se putea spune chiar că era într-un capăt dintre cele mai îndepărtate, dacă nu chiar în altă lume. El așa simțea din toamnă pînă în primăvară. Doar în acel an prezența prințului strica echilibrul, viața internă, autosatisfăcătoare, hibernarea aceea care semăna cu o amețeală plăcută, și aproape instinctiv voia să-l îndepărteze pe Șerban Pangratty. Privind-o cum în ochi îi apărea acea lumină încrezătoare pe care o descoperea în ochii tuturor acelora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prob, profesional. "Știi de ce? Pentru că e vîrsta idealismului dragă, hm... Ia spune, de fapt, cum te cheamă? Am un lapsus, e neplăcut, clar e din cauza oboselii, atîtea griji, să organizezi o recepție decentă în ziua de azi, chelnerii s-au stricat și restauratorii fură, cum ziceai...?" I-a spus tare, răspicat, cum îl chema. Reacția a fost cea așteptată. Abia și-a putut reține rîsul, a pufnit, ochii i s-au umezit și au devenit parcă mai omenești. Puteai crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o acțiune hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva. Acestor prea mulți de care ați pomenit nu le va strica o cură de austeritate. Poate și puțină odihnă, un răgaz pentru amintirea propriei vieți, după modelul pomenit de excelența-sa. Cine știe de cîte implozii nu se va mai afla, e o metodă curată, igienică, nu?" Era foarte hotărît, serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumea ca fiind atîta cît este. Cît este împrejurul nostru, Vladia adică. Acum cred că vă explicați de ce vizitele prințului Șerban Pangratty constituiau în același timp o mare sărbătoare, cît și un mare motiv de îngrijorare, prezența lui aici putea strica întregul echilibru, el era mai mult decît putea suporta așezarea noastră." "Ah, sigur, interveni maiorul Stavri, Pangratty și-a dat seama și de aceea a și renunțat să mai vină. De cîțiva ani a renunțat, ne-a spus-o foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se gîndise să plece pe ascuns din Vladia și să-l caute pe Bîlbîie. Trimisese raportul și aștepta ordinul de sus. Era un adjutant disciplinat, cel mai bun adjutant din Prefectură, și nu voia ca pentru "o părere" să-și strice reputația. Era răbdător și încrezător. Asta a durat pînă cînd, într-o zi foarte agitată, se greșise de două ori la numărătoare și "șefii de sector" umblau ca turbați prin fața caselor numărînd tare și răgușit, Artur Stavri i-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grele care, poate, pe altcineva l-ar fi băgat în pămînt ori l-ar fi trecut printre netrebnici, dar lui puțin i-a păsat, de fapt nu i-a fost frică. Aviatorul îi adusese o veste proastă, moartea unui inspector strica viața celorlalți pentru destul de multă vreme, dar nu era doar atît. Pangratty, fără să știe, fără să vrea, îi dădea prima confirmare asupra unui fenomen pe care îl observase de cîtva timp, dar pe care se străduise să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
într-un fel de toporașe, cu care adulții transformau trunchiurile groase de tou în scânduri lațe, care urmau să facă legătura între carene. Era o îndeletnicire care cerea un deosebit efort de concentrare, căci o singură lovitură prea puternică putea strică o scândură la care munciseră șapte oameni timp de patru zile. După ce se desprindea scândura de restul trunchiului, prin lovituri ușoare și prin mici arsuri, un grup de femei începea să netezească cele două fețe ale acesteia, cu piatră coralifera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
minuțioase, toată investiția lor ar avea de suferit. Cum copiii sunt la școală și Dumnezeu e la El în birou, îngerițele astea n-au nimic de făcut toată ziua. Așa că, iată-le. Fac voluntariat. Acolo unde n-au cum să strice mare lucru. Împing cărucioarele de bibliotecă pe coridoarele unui centru pentru pensionari. Între ora de yoga și clubul de lectură. Aranjează decorațiunile de Halloween într-un azil de bătrâni. În orice ospiciu pentru vârsta a treia veți întâlni acești îngeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
excludă realitatea interioară și să le permită actorilor să și-o creeze pe a lor. Pereții sunt dubli, din beton, iar spațiul dintre plăci e umplut cu rumeguș. Așa încât nici o sirenă de poliție sau vuiet de metrou să nu poată strica vraja unei morți false pe scenă. Astfel încât nici o alarmă de mașină sau ciocan pneumatic să nu transforme un sărut romantic într-o scenă la care se râde în hohote. Apusul e atunci când domnul Whittier se uită la ceas și spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
străpunse cu acul de zece cincisprezece ori. Fiecare a dat câte-o gaură în ele. În holul mare, toate pungile de Mylar s-au dezumflat. Toți am avut aceeași idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat. — Trebuie să-l înfășurăm în ceva, spune doamna Clark. Să înfășurăm cadavrul și să-l ducem în pivniță, alături de Lady Zdreanță. — Mirosul ăla, spune ea, nu e de la mâncare. Nu cerem amănunte despre cum a murit. E mai bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cleiul hidos pe care-l lasă în urmă. Așa că oamenii lasă operele astea să atârne. În lifturi și în cabinele de toaletă. În confesionale și în cabinele de probă din magazine. Majoritatea, locuri în care câte-o pictură două nu strică. Majoritatea pictorilor, fericiți că munca lor e văzută. Pe vecie. Și totuși - cine altcineva decât un american ar putea întinde coarda prea tare? Marea idee i-a venit lui Terry Fletcher pe când stătea la coadă să vadă Mona Lisa. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și togi. Peste chimonouri și kilturi. Peste cizme și peruci și armuri. Fiindcă doamna Clark a tăiat cablul mașinii de spălat, toate hainele pe care le-am adus cu noi put din cauza transpirației și a jegului. Fiindcă domnul Whittier a stricat centrala termică, în clădire e tot mai frig. Așa că am început să purtăm tunici și saronguri și jachete. Brocarturi satinate și catifele. Pălării de pelerini cu catarame de argint. Mânuși de piele albă lungi până la cot. — Cu toate încăperile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]