1,490 matches
-
plata Domnului (puține au luat în brațe și bătrânii în cărucioare) și s-au bulucit la secțiile de votare, unde au stat până la leșin, ca să fericească România. Unele, plecate de acasă cu frica de demoni, ucigă-l toaca, babe cotoroanțe, strigoi și alte cele, prin vot, s-au pus la adăpost de, Doamne ferește, ce li s-ar putea întâmpla lor, la o eventuală naștere, dacă ar visa urât în pat străin și depărtat. Oricum vom privi lucrurile și situațiile, domnul președinte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
cu ocupanții romani. Cei din munte îi numesc momârlani, și ei înșiși își zic astfel, dar nu în înțelesul peiorativ, ci cu semnificație de noblețe. Se păstrează încă obiceiuri arhaice. Oamenii au credința că cei răi se fac după moarte strigoi și se întrupează în animale de pradă, în special în lupi. După moartea acelora e nevoie să li se străpungă inima cu un fier înroșit în foc sau să fie arși și cenușa să li arunce în patru vânturi sau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
vreunul la Capul Shruff? — Nu, sir. — Un ce? Ce-a zis? Întreabă unul dintre mușterii. — Un poltergeist, îl lămurește domnul Arkwright. Ăsta-i un fel de... Nu reușește să se explice, așa încât intervin eu. — E vorba de un fel de strigoi care sparge obiectele din casă. — Un strigoi?... Urmează o tăcere semnificativă. — N-ați auzit niciodată spunându-se despre casă c-ar fi bântuită de stafii? — Orice casă poate fi bântuită, se bagă altul în vorbă. — Doamna Chorney o bântuia, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ce? Ce-a zis? Întreabă unul dintre mușterii. — Un poltergeist, îl lămurește domnul Arkwright. Ăsta-i un fel de... Nu reușește să se explice, așa încât intervin eu. — E vorba de un fel de strigoi care sparge obiectele din casă. — Un strigoi?... Urmează o tăcere semnificativă. — N-ați auzit niciodată spunându-se despre casă c-ar fi bântuită de stafii? — Orice casă poate fi bântuită, se bagă altul în vorbă. — Doamna Chorney o bântuia, se amestecă și un al treilea. — Arăta ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de mania persecuției și nu-mi propun să mă las acum robit de ea. Curând, va trebui să mă duc la hotelul Raven, să-mi reînnoiesc provizia de vin. Cred că voi înceta să mai discut la „Leul Negru“ despre strigoi și despre monștri. Am hotărât ca azi să nu înot. Am fost după cumpărături. La prăvălie mi se tot promite salată verde, dar până acum n-am văzut una. Și, desigur, nici pește proaspăt. Am găsit mai multe scrisori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
umbrită, conturul arcadei, masa punctată a perdelei de mărgele. Și apoi, deodată, am văzut, lângă peretele din fund, între perdea și ușa camerei interioare, silueta întunecată, nemișcată, a unei femei. Primul meu gând limpede a fost că văd o stafie, strigoiul casei, în sfârșit! Am scos un sunet gâtuit de spaimă și am dat să alerg îndărăt pe scări în jos, dar nu mă puteam clinti. N-am scăpat lampa din mână. Silueta s-a mișcat, s-a întors cu fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu aceasta o singură unitate fonetic-semantică: „Mai suna-vei dulce corn, Pentru mine vreodată?” (M. Eminescu) Sintagma formelor inverse nu mai poate fi dislocată de adverbe; este dislocabilă, în schimb, prin forme neaccentuate ale pronumelor personale: „- Doamne, prinde-l-voi strigoiul cela odată la oala cu smântână -...” (I. Creangă) Accentul: Auxiliarul este monosilabic; tema infinitivului primește accentul în funcție de tipul de flexiune al verbului: verbele din tipurile IV și V de flexiune păstrează accentul pe rădăcină: fàce, mèrge; celelalte verbe au accentul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vorbă.” (M. Eliade, 86) b. propozițional (completiva corelativă sociativă): „Sunt pregătită. Am și vorbit cu cine trebuie.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 182) c. multiplu: „Trebuie să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia se dezvoltă funcția de complement sociativ, se exprimă numai prin elemente relaționale: • prepoziții (locuțiuni prepoziționale), când complementul sociativ are
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actor la Teatrul „Luceafărul” din Iaș i (și di rector adjunct) Tani Paraschiv, a plecat dintre cei vii în p lină tinerețe. „Tani Paraschiv scrie pentru antologie când s pune, de exemplu, ʺScapă-mă, Doamne, de mine/ Ca de un coșmar - strigoi,/ Lasămi soarta fără lauri/ Și adu-mi taina înapoiʺ (Nemulțumire). Tani Paraschiv avea un temperament exploziv și, în aceeași măsură, elegiac, scriindu-și poezia din acest prea-plin lăuntric - scria Lucian Vasiliu într-o pertinentă prezentare a cărții „Agățat de brumă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
descrierea altor ținuturi din acest vast poem. Dacia e o lume fără umbră, o cetate a Soarelui în care moartea însăși e un „caos de lumină” (La moartea lui Neamțu) Zamolxe e „sămânță de lumină”, cum spune poetul în textul Strigoii, iar drumul spre Spiritul Universal e asemenea unei fântâni arteziene cosmice, „o lumină țâșnind ca niște mări de-a-notul”. În fragmentul dramatizat Bogdan-Dragoș, Moldova e văzută ca o anticameră a luminii: „Treceau în șiruri oameni cu albele cămeși...” iar în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
el natura, adevărul sau omul? Arta lui Goya era deconcertantă, el ignora arborii, lumea mării, a norilor, luna, suprima decorul. Soarele lui era negru. Începând de la Somnul rațiunii naște monștri, nouă zecimi din capricii sunt scene cu vrăjitoare, diavoli și strigoi. Cu cât caracterul fantastic al acestora este mai evident, ironia apare mai accentuată. Grava cu vârful cuțitului și desena cu penelul. Lumina era substituită de ecleraj. “Goya reia expresia de unde a lăsat-o Rembrandt. Și el preferă să deseneze cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
preoții fantastici din templele de marmoră „sună-n arfe de argint”. Sinteză a viziunii metalului lunar c-un corespondentul firesc în „oglinda galben clara” a Nilului, animă fantoma trecutului care piere în lumina lucidă a soarelui, sfârșindu-și viața aidoma strigoiului stins de primele raze. „Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde, Ale trestiilor sunet, ce sub luna ce pătrunde Par a fi snopuri gigantici de lungi sulițe de-argint - Toat-a apei ș-a pustiei și a nopții măreție Se unesc
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Sună jale mai multă buciumul decât altădată, turmele nici nu urcă, nici coboară, turmele nu mai sunt, păstorul își cântă pierzania, nimic de-nțeles, lipsa acesta de taine se va-ntoarce odată împotriva Atoatenăscătorului... Mi-e frig, un patefon hăcăie, strigoi bătrân: "du-te-n..., băi, îmbuibă-te și lasă-ne să ne tărăim agale singuri viermii victoriși!"... Ce vremuri, se latră de sus, de foarte de sus, dar jos nimeni nu mai ascultă, ne paște o moarte de la distanță (o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
și simboliza belșugul. Lilatu / Lilith este zeița nopții în miturile babiloniene, susținătoarea prostituatelor, mâna stângă a zeiței sumeriene Inanna. Simbolul ei este bufnița, semnifică fecunditatea dar și moartea. Este prezentă și în miturile semite ca "nălucă a nopții" ce conduce strigoii și stafiile iar tradiția talmudică o prezintă ca fiind "prima Evă". Lilith apare ca o femeie magică, seducătoare, cu influență malefică, locuitoare a pădurii, ce seduce bărbații. În postura eterică, este succubus și se implică în relații sexuale cu ființe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
acolo sunt neîntrecut...!”4). La afirmația sa, ar trebui, poate, de adăugat că „poemele de Plumb” nu se limitează la volumul cu acest titlu. Fețele „basmului” „Așa spune basmul ce azi l-am uitat”, rezumă Bacovia primele opt versuri din „Strigoii”, iar ceea ce frapează aci e trimiterea voit sigură la ceva auzit odinioară, dar între timp șters din memorie. Ce basm?, te întrebi imediat. Luînd de bună informația poetului, am încercat să-l reperez în diverse lucrări. N am reușit. Dacă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Luînd de bună informația poetului, am încercat să-l reperez în diverse lucrări. N am reușit. Dacă într-adevăr a existat, „basmul” va fi fost, presupun, o mică fabulă improvizată de cineva din familie, un avertisment despre consecințele patimii băuturii: strigoii sînt - rezultă din ea - inși care, în timpul vieții, pentru a și-o satisface, și-au amanetat bunurile la crîșmă, un loc malefic, iar acum, din remușcare, vor să le recupereze. Estompînd partea moralizatoare, Bacovia transfor 154 Constantin Călin mă „basmul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
malefic, iar acum, din remușcare, vor să le recupereze. Estompînd partea moralizatoare, Bacovia transfor 154 Constantin Călin mă „basmul” într-o notă explicativă la o viziune policoloră: „Dar cînd despre ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd/ Roșii, galbeni și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să le recupereze. Estompînd partea moralizatoare, Bacovia transfor 154 Constantin Călin mă „basmul” într-o notă explicativă la o viziune policoloră: „Dar cînd despre ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd/ Roșii, galbeni și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data scrierii poemului e anul 1902. Acum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ziuă cocoșu a cîntat,/ Cad buzna, din pod, grămezi de strigoi,/ Și-n hău, peste lanuri, strigoii se pierd/ Roșii, galbeni și verzi”1). Prin faptul că se bazează pe o pretinsă aluzie folclorică și nu pe o experiență directă, „Strigoii” constituie o excepție în cadrul liricii bacoviene. După determinările Agathei, data scrierii poemului e anul 1902. Acum, într-o vreme de oboseală și deziluzie aproape generale, cuvîntul „basm”, a cărui carieră a început, în mod distinct, cu Eminescu („Visez la basmul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ediția citată, 1991, p. 328. 3. „Hristoitie au Școala moralului”, în Scrieri literare, 1, Text de Radu Albala și I.Fischer, EPL, „Scriitori romîni”, 1963, p. 88. Seria exemplelor ar putea continua cu A. Mureșanu, Gr. Alexandrescu și alții. 4. „Strigoii”, în Poezii, ediția cit., p. 54. 5.T. Arghezi, „Cronica teatrală, Teatrul Comoedia: «La Griffe» (în ghiară) de Henry Bernstein”, în Viața Romînească, 7, vol. 25, nr. 4, apr. 1912, p. 120. 6. Radu Rosetti, „în chestia limbii literare”, în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a numit privigătoare”, „Ingratul”), M. Eminescu („Scrisoarea II”, „Odin și Poetul”, „Oricare cap îngust”), Al.Macedonski („Scriitorul”, „Italo”, îndeosebi cîntul al doilea), A. Vlahuță („Delendum...”, „Slăvit e versul...”) etc . 4. „Divagări utile”, în Opere, p. 465. Fețele basmului 1. „Strigoii”, în Opere, p. 70. 2. „Sonete”, I, în Poezii, ediția cit., p. 77. 3. „în pădure”, în Scrieri alese, 1, ediția cit., p. 51. 4. Spre țărmul dreptății, p. 90. 5. „Poveste” și „Lebăda” în Opere alese, 1, Ediție îngrijită
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
toate acestea, comunismul, singura doctrină totalitară care a impus terorismul de stat și masacrarea cu metodă a propriilor cetățeni sub pretenția mincinoasă a unei "orânduiri mai bune și mai drepte", nu pare a fi murit complet, ci ne bântuie încă, strigoi însetat de transfuzii cu sânge proaspăt de jurnalist, intelectual sau politician imberb. Mai nou, cică ar fi cool să fii de stânga, marxizant flegmatic, revoluționar antisistem (cu inevitabila meclă a lui Ché pe burtă) sau luptător neobosit pentru drepturile minorităților
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
oroare, dar clamând cu tupeu că valorile și principiile în numele cărora ucide sunt ... minunate și că micile greșeli sunt doar inevitabile erori de parcurs, de rezolvat prin autocritică sau, la rigoare, răsplata meritată a dușmanilor de clasă. Văd că acest strigoi roșu renaște cu dezinvoltură și la noi și tare aș avea chef să încep a ciopli niște țăruși (simbolici), numai buni de tratat tahicardia monstrului. Mă mai gândesc. 14 noiembrie 2009 Trăim într-o societate care și-a pierdut reperele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Plină de amor. // Nu e păcat / Ca să se lepede / Clipa cea repede / Ce ni s-a dat?”. 4. Ipostaze personalizate Există câteva situații în care iubita primește numele sau chiar ceva din aureola femeii sfinte a creștinismului: Maria. În balada Strigoii, Arald, regele avarilor, și Maria, regina de la Dunăre, se prind într-o stranie poveste de dragoste, ca oameni vii și apoi ca strigoi. Iubita lui Dionis din nuvela 2 Vezi ediția Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, Ed. Polirom, 2000
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în care iubita primește numele sau chiar ceva din aureola femeii sfinte a creștinismului: Maria. În balada Strigoii, Arald, regele avarilor, și Maria, regina de la Dunăre, se prind într-o stranie poveste de dragoste, ca oameni vii și apoi ca strigoi. Iubita lui Dionis din nuvela 2 Vezi ediția Dulcea mea Doamnă / Eminul meu iubit, Ed. Polirom, 2000, pp. 303-304. 28 Sărmanul Dionis se numește tot Maria. Altădată, femeia iubită este o proiecție pămîntească a Sfintei Fecioare: „Și-o să-mi răsai
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]