1,245 matches
-
publicitare de care avea nevoie pentru firmă, În schimb avusese curajul să Înapoieze desenul. IV. Scurtă călătorie a domnului Húsvágó Tamás Húnór Într-un loc nu prea Îndepărtat 1. Pălăria de gabor Îl prindea bine. La fel și mustața sură, stufoasă și pe „oală”. Ca să nu mai vorbim de laibărul verde și de cămașa albă. Își puse ochelarii de miop comandați anume pentru acest drum, dar și pentru ultimul... Când va sosi ceasul. Cu ochelarii pe nas arăta ca un chirurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cinci metri. Abia le dă frunza, cu mult după ce ruda lor de la șes capătă toate nuanțele de la verde-gălbui până la bronz. Ramurile Întunecate cresc pe lateral extraordinar de mult, se răsucesc, se Întortochează la nesfârșit, bifurcate, Încălecate, ajungând să fie la fel de stufoase spre pământ ca și spre vârf. Acești copaci sunt incredibil de diferiți față de caracterul normal al speciei lor, cu mult mai aproape de specimenele dintr-o pepinieră de bonsai naturali. Cu toate că În aer nu se simte nici o adiere, par să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi spinteca buza. Dacă s-ar fi ridicat, ar fi fost cu două capete mai înalt decât mine și, masiv cum era, m-ar fi putut doborî cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu priviri goale să Își expliciteze observațiile. Deși Henry era cu zece ani mai tânăr decât Du Maurier, din punctul de vedere al Înfățișării ar fi putut fi de-o vârstă și, În multe alte privințe Henry, cu barba lui stufoasă, cu Începutul de chelie și de burtă, părea mai mare În vârstă și mai matur. Du Maurier avea un veșnic aer tineresc, chiar și după ce părul Începuse să Îi Încărunțească, În timp ce Henry Își cultivase cât putuse mai devreme În viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
tunse barba. Făcu această operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară printre care fumuri subțiri și înalte se întrezăreau și răspântii finuțe, tremurate. Existau și livezi, smocuri uscate, arse de soare, cu o coloristică specială, mai ales împletită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bărbat înalt și ușor plinuț, cu o față blândă, care era de cele mai multe ori asociată cu desenele cu țărani din cărțile cu povești ale copiilor. Smocul de păr des din vârful capului era blond vârstat cu alb, în vreme ce sprâncenele excesiv de stufoase, într-o nuanță ceva mai închisă, adumbreau ochii, de culoarea stafidelor. Îi plăcea să râdă, iar asta se vedea din ridurile adâncite de vreme care erau un detaliu permanent pe chipul lui. Atunci când zâmbea, Bill lăsa să se vadă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vechi. Nimic pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de reședința somptuasă, să zicem, a Liviei Cramm, pe cât de îndepărtată era China. Și totuși era prietenoasă. Zgomote de afară: ciripitul păsărilor. Un foșnet de arbuști stufoși. Urletele sporadice, îndepărtate, ale vreunui câine sălbatic. Nici o urmă de pași, nici un semn al prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în același fel. Era locuința unui sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rând, Întrebă pe un domn cu mustață dacă aici trebuia să stea pentru a-l vedea un doctor. Domnul, după ce Îi studie ținuta curioasă, remarcă uimit ochii săi de un verde foarte intens și buzele roșii, Înconjurate de o barbă stufoasă, În valuri, pieptănată Îngrijit. Domnul celmustăcios Îl Întrebă dacă are trimitere și-i spuse că trebuie să se prezinte cu ea la triaj, apoi, de acolo, va fi direcționat spre un anume cabinet, unde va fi consultat și diagnosticat. Nepricepând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
țineau tot timpul legat, pentru că fuseseră avertizați de foștii săi stăpâni de fioroșenia sa. Mi-am dat drumul pe spate, chiar În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
luminii și sticlei. 08.59: Firma Brokers Dickinson Bishop se află la etajul 21. Stomacul meu face un flic-flac à la Olga Korbut În liftul care urcă. Gerry, un tip radios cu o față lată de irlandez și perciuni roșcați stufoși, mă Întâmpină pe casa scărilor. Îi spun că am nevoie de patruzeci și cinci de minute și de o sală unde să pun diapozitive. Îmi pare rău, doamnă, aveți doar cinci minute. E mare nebunie Înăuntru. Împinge o ușă masivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
roșu sta mut și nemișcat. {EminescuOpIV 153} Ca aripe de lebezi mari, albe, undoioase, Pletele argintoase pe umerii-i cădea Și barba lui cea lungă pe piept îi cădea deasă, Dar ochii, stele negre, întunecați sclipea; Sprîncenele-i bătrâne se-ntunecau stufoase, În mână sceptru de-aur, povara lui cea grea, Pe fruntea lui cea ninsă de aur diadem - Părea c-așteaptă-a morții întunecos problem. Boerii dimprejuru-i pe scaune de-onoare Păreau că-s zile stinse pierdute în trecut, Cu fețele lor palizi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Ștefan Ardeleanu, fie pe cele ale unui soldat liniștit din poligonul cu muniție veche. Copilul, care nu mergea nici călare, nici pe jos, dar alterna mereu cele două stiluri, inspecta pentru Început hatul cu pruni, nu Înalți dar cu ramurile stufoase, plini de rod bogat, cu crengile aplecate până la pământ de greutatea prunelor ce abia se Învinețeau. Va, Încerca să culeagă prune de pe crengile ce se aplecau până la picioarele sale, invitându-l darnice, scoțând adevărate strigăte de victorie ori de câte ori mânuțele sale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ani stătea În fața lui, cu un clipboard În mînă, verificînd numerele mașinilor care treceau pe acolo. Fost director de bancă din Surrey, pe nume Arthur Waterlow, purta o mustață stil RAF(##notă - În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, mustața stufoasă, care acoperea În Întregime spațiul dintre nas și buza superioară, făcea parte integrantă din uniforma piloților din RAF (Royal Air Force - forțele aeriene britanice).##) și șosete albe pînă la jumătatea gambei, semănînd cu jambierele poliției militare. La volan ședea țanțoș, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu ostentație unei lumi banale, conformiste (a se citi: liberalism, individualism etc. etc.). Ce altceva Își programau să fie les Jeunes-France, cu alte cuvinte, tinerii artiști parizieni Însuflețiți deopotrivă de un romantism revoluționar și de ideile liberale? La vedere, bărbi stufoase, plete rebele (dușmane de moarte ale capetelor pleșuve de academicieni „bătrâni și clasici”), jiletca roșie a lui Théophile Gautier strălucind pe baricadele lui Hernani Împotriva „anticilor”. Iar În adânc, spiritul rebel care le atrage numele de bousingots 1. Totul devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de pe bolta Sixtinei, statuia lui Moise, cu privirea care fulgeră și cu buzele fremătătoare. Fără s-o fi căutat, am devenit un pivot și un simbol al rezistenței îndărătnice în fața lui Adrian. Văzându-mă cum trec, mângâind cu mândrie smocurile stufoase de pe bărbie, romanii cu chipurile cele mai spânatece făceau să se audă murmure de admirație. Toate pamfletele întocmite împotriva papei ajungeau mai întâi în mâinile mele, abia după aceea fiind strecurate pe sub ușile notabilităților orașului. Unele texte nu erau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o concentrare profundă poți aduce o pată neutră În centrul atenției Încât astfel, să poți identifica o perspectivă ivită brusc sau să numești un servitor anonim. Pentru actuala ediție definitivă a cărții Vorbește, memorie, pe lângă modificările esențiale operate și adăugirile stufoase făcute În textul englezesc originar, m-am folosit și de corecturile pe care le făcusem când am tradus-o În rusă. Rescrierea În engleză a unei noi versiuni rusești a unei repovestiri În engleză a unor amintiri din Rusia, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
poți să pleci“, a adăugat el, „l’audience est finie. Je n’ai plus rien à vous dire“. Mi-l amintesc ca pe un omuleț slăbuț, Îngrijit, cu tenul Închis la culoare, ochi verzi-cenușii cu pete ruginii, o mustață neagră, stufoasă și un măr al lui Adam mobil care ieșea În evidență pe deasupra unui inel din aur și opal, sub formă de șarpe, În care era prins nodul cravatei. Avea de asemenea opale pe degete și În butonii de la manșete. Încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
orig.). * În alcătuirea Indexului s-a ținut cont de indexul, riguros selectiv și al ediției princeps care imprimă memoriilor lui Vladimir Nabokov semnificația unui Binlungsroman. De aici aparentul amalgam de nume proprii (dar și de pseudonume marcate cu ghilimele, un stufos arbore genealogic etc.), denumiri geografice, titluri de cărți și de reviste, Înclinații, pasiuni, obiceiuri. Puținele nume adăugate suplimentar, au fost marcate printr-o steluță. (n.r.) FILENAME \p G:\Nabokov Vorbeste memorie.doc PAGE 185
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mi-i de mărăcine Și cuptiorul de ciuline. - Și m-aș duce, zău, m-aș duce Da mi-i calea-n cruce Și nici c-o să pot răsbate De străinătate, De copacii cei căzuți, De voinici stătuți, Și de tufele stufoase, De fete frumoase. 108 Frunză verde de măr dulce, Blăstemul maicii m-ajunge. De-ar fi Prutu-n deal la cruce De trei ori pe zi m-aș duce, Dar mi-i Prutu mai departe, Nu pot merge făr de carte
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se oglindea într-un lac mare și limpede, ca seninul cerului. în fundul lui se vedea sclipind, de limpede ce era, un nisip de aur; iar în mijlocul lui, pe o insulă de smarand, încunjurat de un crâng de arbori verzi și stufoși, se ridica un mândru palat de o marmură ca laptele, lucie și albă, - atât de lucie, încît în ziduri răsfrângea ca-ntr-o oglindă de argint: dumbravă și luncă, lac și țărmuri. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de fulgere, - nu căzu din el decât o mână de cenușă în nisipul cel fierbinte și sec al pustiului. Dar din cenușa lui se făcu un isvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și sfâșiat de fiare... Era moșierul Grigore Șipoteanu-Fălciu; bătrân cu barba stufoasă, bătută de bruma vremilor, cam la anii senectuții, fost deputat conservator al Ținutului Fălciu mulți ani... Moșiile neamului său se întindeau pe câteva mii de fălcii... cam jumătate din Ținutul Fălciului, până spre miazăzi, dincolo de Mănăstirea Țuțcani, și încă peste
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
neobișnuită; puternic și frumos, câștigând în ierarhia haitei poziția de conducător; de o putere, curaj și inteligență de neînchipuit. În confruntarea cu omul, cu repeziciunea judecății de conservare a sălbăticiunii, apare calm, încordat și atent. Nu pare speriat. Cu coada stufoasă între picioare, calm privind în părți cu ochii de jar, rânjind colții în răstimpuri... Se așează liniștit pe picioarele dinapoi, și așteaptă neclintit, cu urechile drepte, gura mare, o limbă lungă și roșie... care te înfricoșează. În neclintirea lui, Suru
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
la distanță forța animalului. - Pleacă! ... Pleacă! repetă fata cu același glas îngroșat, fără să strige. De necrezut!.. ...Cu statura imensă, fiara se pregătește, parcă, să plece încet cu pas ușor. Se răsucește docil și liniștit se supune... Și, cu coada stufoasă între picioare, trecu pe lângă ei, sigur pe el, pășind atât de nestingherit, ca și cum pentru el n-ar exista primejdii, și se strecură ușor printre trunchiuri doborâte, parcă în întâmpinarea unei depărtări pe care n-o vede decât el. Luna crește
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]