2,123 matches
-
bântuie, fără odihnă, printre coloanele din evantaiul acropolei. În seara înflorită, în amfiteatru întinzi cortul, în zbor, o pasăre sparge tăcerea... departe, în zare, sclipesc luminile corăbiilor ce-și poartă încărcătura pe apele Egeei, timpul se-oprește prin iarba nopții, suave cântări par să se-audă din templul zeiței Demeter. De ce ești trist, de ce te temi? te-ntreb, De moarte, de clepsidra în care suntem închiși! îmi șoptești. Un parfum sublim îți amețește sângele prin pleoape, privești un zâmbet răsfrânt, respiri
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
și strălucesc? Cu lacrimi în ochi ești copleșit de iubirea din mine, dincolo de tot ce știai că există, singurul semn e cel al tăcerii. E pentru prima dată când ai vrea să te pierzi, rămas în visul nostru! În zori, suav, șoptesc inimii tale: - E timpul să pleci! REAMINTIREA Uneori trupul, prin sarea pământului, fără să vrea, fără să știe, refuză să te-asculte, se clatină, nu urcă scări, o continuare a nopții petrecute fără mine. Să nu calci frunzele căzute
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Când noaptea-i cel mai bun sfătuitor În gândul acel cu atâta fierbinte dor, Mintea se-nalță la cer și la luceferi, Cu auzul încântat în glasuri de îngeri, Reținând glasul atât de suav și suplu, Mă ascund ca fineței să nu fiu sinistru.. Când noaptea-i cel mai bun pilduitor, Și sufletul nu mai poate de atâta dor, Înălțând Cerului acea mare rugă, Antena Îngerului ce n-o să mă spună, Înger bălai, mai
CE ÎNALȚĂ.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379150_a_380479]
-
a început să fie îndrăgită de toți colegii și medicii din secție. Nopțile noastre de iubire deveneau din ce în ce mai dese și - nu peste foarte mult timp - am primit de la ea vestea cea mare: - Sunt însărcinată, mi-a spus ea simplu și suav într-o dimineață de duminică, la micul dejun. Cu chiu și vai am reușit să înghit bucățica de carne care mi se oprise în esofag, după care am sărit fericit în sus, luând-o duios în brațe și învârtindu-mă
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
plece spre Lumea Nouă. Cerul era curat ca o pânză de satin, fără urme de nori, fără cea mai slabă adiere de vânt. Doar valurile albastre, cu sclipiri argintii, călătoreau neostenite în largul mării, repetând mereu și mereu aceeași melodie suavă, melancolică, adormitoare. Emigranții se îmbarcau de zor pe corabie. Încărcau în cală toate averile lor neînsemnate: câteva vite, unelte agricole, saci cu făină, grăunțe. Sperau ca pe pământurile cele noi, unde vor ajunge, să găsească mult-dorita pace, să nu fie
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
ciuf de păr castaniu. Mi-am cerut scuze grăbit, înciudat că m-am trezit la realitate, atunci mesada s-a întors cu fața spre mine și dintr-o guriță mică cu buze cărnoase, roșii, au ajuns la mine câteva cuvinte suave, ce-mi dădeau de înțeles că îmi primea scuzele. Primul impuls a fost să plec, dar acea voce gingașă m-a determinat să privesc mai atent persoana din fața mea. O priveam cu nepăsarea tânărului ce se știe adorat de fete
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
între ramurile lor fiecare susupin al îngemănărilor noastre . - Crezi în povești cu iubire, iubito? - Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iubește-mă tu, cât mai sunt un mănunchi de dileme pentru senzorii tăi răvășiți ! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți înfășurai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
binelui, ducând până undeva, departe, spre sublim... Libertatea propriilor alegeri, în mod firesc, devine libertatea simțirii naturale, cea a conștiinței călăuzite de vocea interioară, parcă pășind relaxată, în ritm de dans lent, în spațiul din câmpul energetic imediat, atât de suav tangibil, din jurul propriului eu, asemeni unui magnet ce atrage înspre el printr-o putere inexplicabilă, însă irezistibilă... Aripile spiritului se desfac ușor, plutind măiastre peste timp și pământ, înspre zările curgând despletite din infinit, în zborul lor, foșnetul devenindu-le
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
urcă niște trepte Și-ngenuncheat, se-adapă din Izvor. Foșnesc pe ram în strânsă armonie, Frunzele-aprinse-n timp autumnal, Mahrama lor cu tentă ruginie, Vrea să aducă lumii un semnal, Înfiorate, sub cămăși de rouă Și mai apoi, sub brumă tremurând, Șoptesc suav: "Ne-așteapt-o lume nouă, Noi vom pleca de-aicea în curand"! La fel și tu, când clipele s-or cerne Și de hotar te-i apropia ușor, Ca frunzele, covor te vei așterne, Ca frunza-n vânt te-i înălța în
VORBEȘTE CERUL de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381859_a_383188]
-
vecie.// Mă ademenesc himerele, furișate/ În gheața spiritului, inocent,/ Și prea departe de spațiul-pereche,/ În care-mi vei dărui// Miracolul zeiesc al definirii...” (Lilia Manole - Ochi de Cupidon). Cât poate a fi fiorul în dinamismul său subtil, în trecerea spre suava dragoste și grea-eterna iubire... Unde îndeobște se încrețesc în cristale lucioase și reci, lucrurile, darmite ființele, tot ce poți să-ți dorești sunt spațiul și timpul tău de rezervă... Are, și tocmai ce-l descopăr acum, Lilia Manole, propriul ei
DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381887_a_383216]
-
ai prins tu în ea? Câteva mafii - japoneză, italiană, rusească - grupuri teroriste, religioase, ceva secte... toate sunt prezente la tine-n rețea, observă Manuel. Numai ție putea să ți se întâmple așa ceva, Eugen! - Dar eu am acceptat numai fete frumoase, suave, pline de romantism!, explică Eugen. - Singurul romantic erai tu, vere! Așa ți se păreau, dar dacă te uiți mai bine... crezi că angelicele stau pe rețele de socializare? Ufff! Uite că ăștia, nici nu vor acum să te șteargă! spuse
DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “ÎNDRĂGOSTIT DE-O UCIGAȘĂ-N SERIE DE PE INTERNET” SAU „IUBIRE CRIMINALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381839_a_383168]
-
natură?/ un spectacol îngăduit/ de ambiguitatea soarelui/ hrănit pe rând/ de umbrele luminii prezente/ dar care se vor risipi/ fără-ndoială, în zori./ ce este geneza pentru soare?/ misterul unei tragedii: / prevestirea unui întuneric vast!/ ce este geneza dragostei?/ veșnicia suavă a iubirii/ rotindu-se în spațiu./ atunci când se-nclină/ nu mai este sigură de sine,/ și nici nu mai poate dura./ dar geneza visului?/ drumurile pe unde ai trecut/ cu dorul îmblânzit./ între vis și dor nu-i nicio diferență
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
ei ne ascundea dragostea sub frunzele înverzite de bucuria ce o simțeau pentru noi. Își fremătau coroanele într-un zâmbet înțelegător și exaltau fiecare susupin al îngemănărilor noastre . Dragostea este esența mișcării, îmi spuneai! Iar eu te îmbrățișam așa de suav. Iar tu îți însoțeai toate păcatele gândurilor în jurul trupului meu și așa te zbăteai să nu cazi pradă mirării până toată supunerea te- a învăluit într-un mister atât de incandescent încât frigea pământul sub noi de atâtea idei deslănțuite
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
Acasa > Eveniment > Aniversari > OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Venit, în prea albul lumini din zăpadă, Cu sufletul legat de sentimente Și-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă Pe caldele neliniști transparente. Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară, În inima ascunsă-n poezie, Vibra melodios și blând ca o vioară, Cânta realitatea-n fantezie... Rostogolea, cu foc, strofele muzicale Deschizând toate porțile iubirii
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU de LIA RUSE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382062_a_383391]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VIAȚA E UN FIR SUAV, ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe astă lume, făr' de început și sfârșit, Viața e un fir suav, între cer și pământ... Răsăritu-i scurt, apusu
VIAŢA E UN FIR SUAV, ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382106_a_383435]
-
Acasa > Poezie > Amprente > VIAȚA E UN FIR SUAV, ÎNTRE CER ȘI PĂMÂNT... Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe astă lume, făr' de început și sfârșit, Viața e un fir suav, între cer și pământ... Răsăritu-i scurt, apusu-i pare infinit, Într-un spațiu imens tot mai mic până-n mormânt... Legile universului sunt peste toate, Iar daruri oferite sunt cele divine, Iubirea doar are sensuri neegalate, Adevărul umple sufletele de bine
VIAŢA E UN FIR SUAV, ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382106_a_383435]
-
o viață-ntreagă datoare, Până când ceasurile-i s-au scurs, pe rând, deplin, Iar ea, pe lume-i doar o umbră trecătoare... Un cerc nemuritor e rupt din edenul sfânt, În el existența eternă e cuprinsă, Viața e un fir suav, între cer și pământ, Lumina-i plăpândă arde până e stinsă... ~ 19 iulie 2016 ~ Referință Bibliografică: Viața e un fir suav, între cer și pământ... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016
VIAŢA E UN FIR SUAV, ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382106_a_383435]
-
trecătoare... Un cerc nemuritor e rupt din edenul sfânt, În el existența eternă e cuprinsă, Viața e un fir suav, între cer și pământ, Lumina-i plăpândă arde până e stinsă... ~ 19 iulie 2016 ~ Referință Bibliografică: Viața e un fir suav, între cer și pământ... / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2027, Anul VI, 19 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Cristina P. Korys : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
VIAŢA E UN FIR SUAV, ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382106_a_383435]
-
de maici, Înălțat în roșul unui câmp de maci. Dintr-o întâmplare, într-o zi de vară, Călător pe drumuri purtând grea povară, Tânărul alese să se odihnească, Pe câmpul de maci, pern-având o iască. Din îndepărtare, ca un nor suav Venea o fecioară cu un aer grav. Se trezi în față cu acest străin; Ar fi vrut să fugă dar ceva Divin, Ca pe o statuie a țintito-n loc, Nu știa de este, ghinion, noroc. Însă într-o clipă
CRISTINA DELEANU & GEORGE MIHAITA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380361_a_381690]
-
mai înainte. -Ingrid, ce se întâmplă?Te-am auzit țipând și credeam că poate te-ai tăiat din greșeală, sau te-ai speriat de șoricelul lui Basti?E doar o jucărie, dragă, nu-i real ! Îmi zice ea cu voce suavă, străbătută de o ironie subtilă și un zâmbet drăcesc și satisfăcut i se lățea pe față. Nici măcar nu încerca, să-l mascheze, privind cu milă acea vietate scârboasă, ce continua să-și miște picioarele prin aer. Am coborât de pe masă
DOAMNA ,,EINSTEIN' (FRAGMENT DIN ROMANUL INGRID, PUBLICAT ÎN 2015- EDITURA EDITGRAPH) PARTEA II de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380389_a_381718]
-
de maici, Înălțat în roșul unui câmp de maci. Dintr-o întâmplare, într-o zi de vară, Călător pe drumuri purtând grea povară, Tânărul alese să se odihnească, Pe câmpul de maci, pern-având o iască. Din îndepărtare, ca un nor suav Venea o fecioară cu un aer grav. Se trezi în față cu acest străin; Ar fi vrut să fugă dar ceva Divin, Ca pe o statuie a țintito-n loc, Nu știa de este, ghinion, noroc. Însă într-o clipă
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
dat o brazdă nouă la hotare, Sămânța bună să o cultivați... Am ars mocnit sub licăriri de stele, Ca focu-n stuful toamnei neperechi; Prin fumul alb, întrezăream aievea Reconstruirea Turlei celei Vechi. Deși aproape, mi-ai rămas departe, Cu tot suavul clipelor târzii, Iar în povestea scrisă-n nopți cu lună Am vrut să fim..., dar n-ai putut să fii! DEPENDENTĂ Te scriam pe ziduri, în paginile caietelor Rămase totdeauna albe, Pe trunchiuri de copaci tineri, Niciodată pe frunze... Te
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
înfruntăm puterile zălude. Prefer chemări să-și regăsească sensul Nu amintiri ce nu au fost trăite Când spre tăceri va trece universul Vor defila cohorte de ispite Am onorat romanța “către nime” Cu nostalgia clipelor trecute Și-am respectat fidel suave rime Dar eu detest să scriu din servitute! Vibreze coardele de la țambale Răsune grav tubulaturi de orgă Plutească pe cărările astrale Necredincioșii ce-au scăpat de morgă. Virgil Ciucă București 25 februarie 2016 Referință Bibliografică: Ecou romanței “către nime” / Virgil
ECOU ROMANŢEI “CĂTRE NIME” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380626_a_381955]
-
se avântă pe verticală, învocând angelicul, sperând să găsească un răspuns la toate... și o împăcare cu sine. Simboluri precum: „în care se oglindește chipul Cerului/primindu-te cu brațele deschise”; „păsări de fum zvâcnesc spre libertate”; „îmbrăcându-te cu suave umbre de fluture...”; “călători stelari - /pribegi într-un Univers nemărginit,”; „înmugurind Clipa,/ înnobilându-ne zborul,”etc., accentuiază dorința poetului de a evada din această lume supusă degradării și efemerului. În momentele în care „înserările alunecă în adâncă tăcere,”stările sufletești
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
din 12 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Se-apleacă-n rugăciune castani îmbrățișați, Doinesc pe bolta aștri cu ochii de mătase, Au coborât din rai luceferi împărați, Cercei de chihlimbar din frunze toamnă coase. Surâzi la mine-n suflet, mă năpădesc culori, Suav mă regasești în palmă unei stele, În fiecare noapte cern îngerii ninsori, De fluturi ce pe aripi duc carul vieții mele. Cu brațe de lumină mă-mbrățișezi fierbinte, Nu-i anotimp să știe iubirea s-o picteze, Nici zile-n
MIRAJ PE TÂMPLA LUNII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379372_a_380701]