1,287 matches
-
muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu paharele. Zăpada Începu să cadă iar și, printre troienele purtate de vânt, dr. Czinner Îi văzu pe țăranii din Subotica răzlețindu-se peste linie și Înclinându-și trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dimineață, pe aici? Păi, că s-a întâmplat să descoperim...Ce? Asta. Măi năstrușnicilor, dar, pe voi, asta, acum,vă mănâncă în cur? Nu nevoile și necazurile poporului? Nu știu. Să nu vă mai mănânce. De ce? Pentru că voi îmi sunteți subalterni și eu vă sunt șef.Bine, dar de ce ne spionați? E treaba mea. Numai? Nu. și a șefilor mei. A șefilor noștri, ai tuturor. Bine că văd că ne-am făcut cu toții prieteni. Da. și? Că vă îmbărbătați. Din buzunarul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se adresă lui Rowe, coborînd În goană scările. O găsiră pe doamna Bellairs plîngînd În salon; unul dintre agenți Îi servea tocmai o ceașcă de ceai. Ajunge cu prostiile astea! răcni domnul Prentice, vrînd să dea o lecție de fermitate subalternilor săi. N-are nici pe dracu! Dacă refuză să vorbească, Întoarceți-i casa pe dos! Părea stăpînit de ură - o ură amestecată, poate, cu deznădejde. Smulgînd ceașca, pe care doamna Bellairs se pregătea s-o ducă la buze, vărsă ceaiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
zelos atîta timp cît puterea e suportabilă pentru cei din aparat. Organizarea aparatului creează ierarhii iar ierarhiile nasc despotism. E omenească tendința de a fi șef. În egalitatea economică pe care ai preconizat-o rămîne cale liberă doar pentru exploatarea subalternului de către șef, cu atât mai cruntă cu cît nici o independență economică nu va mai fi posibilă. Cea mai crîncenă exploatare e cea morală. - Viața trebuie codificată. Aceasta înseamnă realism. - Dar nu cu etichete. Viața e un proces perpetuu în care
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Ce-ar putea să-i spună importantul personaj ? De ce îi acordă din prețiosul său timp ? Aceleași întrebări și propuneri ? Stupid, dar nu imposibil. O înscenare, o farsă, Excelența să nu se dovedească mai subtil sau mai lucid decât siniștrii săi subalterni ? Un spor de politețe ? Încă mai greu de suportat decât sălbăticia. Un fel de întrevedere formală ? Să-și facă, și ăla, datoria ! Să raporteze, și el, șefilor că a luat contact personal, s-a deplasat personal, a cercetat personal, a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ion Caropol, șeful atelierului, va sta cât mai departe : în cealaltă parte, la marginea din stânga, trei rânduri mai în față. Cu soția, bineînțeles, zglobia și prostuța noastră colegă, blonda Tuți. Caropol, slab, înalt și bolnav de ulcer, reîntâlnește fără plăcere subalternii în afara serviciului, iar turturica abia așteaptă să sporovăiască. Ar putea fi așezat lângă ei domnul Stork, consilierul, cu aerul său de abate sportiv. Înainte de a se așeza, inginerul Nalbandu șterge cu grijă fundul scaunului ! Burlac chel, excesiv de igienic și punctual
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
febril în fiecare zi, pe marginea Schimbării, (ia te uită, ca și în zilele noastre), subiect care-l dezbăteau sub toate aspectele. Astfel în una din zile, se află, între altele, că un căpitan din escorta domnească a biciuit un subaltern. Vai, asta la vremuri noi, nu se poate, au strigat unii. Nenorocitul acela, după o noapte de beție cruntă, pusese greșit hamurile cailor ce trăgeau caleașca domnească, fapt ce în opinia comandantului său, putea genera riscuri extreme pentru domnitor, motiv
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ochelari, cel căruia Însoțitorul său i se adresase tot timpul cu tovarășe director. Băiatul așteptă cu răbdare ca celălalt să găsească și În acest gest atât de simplu al directorului un pretext pentru a Începe o nouă povestire. Până atunci Subalternul (e numele cel mai potrivit pentru un asemenea personaj) tot găsise astfel de pretexte la fiecare kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
kilometru de cale ferată și tot povestise ținându-l pe bietul director cu gura căscată mai abitir decât reușise cândva Șeherezada să-l țină pe sultan. Treceau pe lângă un câmp pe care mai mulți țărani semănau cu călcâiul pepeni și Subalternul deducea imediat (nu atât pentru el Însuși cât pentru tovarășul director) că aceia seamănă pepeni, așa că Începea să-și amintească de copilăria lui și de cele două pogoare pe care tatăl său punea pepeni În fiecare an. Descria sămânța dicotiledonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pepeni În fiecare an. Descria sămânța dicotiledonată și planta În toate fazele ei. Descria fructul cu miezul portocaliu și semințele maronii, „cel mai dulce pepene din câți există și are și coaja foarte subțire“ (aici directorul se mira și ochii Subalternului sclipeau o fracțiune de secundă de bucurie), vorbea de recoltatul lor de cu seara și de transportul cu roaba În beciul de sub casă. De cât de reci erau acei pepeni dimineața la trei când erau puși În căruță să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căruță să fie duși la vânzare În piața Obor. Directorul se ștergea pe gât și pe față cu o batistă uriașă, era transpirat tot, apoi ofta, probabil gândindu-se la răcoarea din beci și la gustul pepenilor. Da, da, continua Subalternul, pe la patru dimineața eram deja la bariera Vergului și uneori nici nu ajungeam cu pepenii până-n Obor că ni-i cumpăra lumea pe drum, din căruță. Odată Încheiat ciclul natural al plantei pepene, povestitorul trecea, fără să-și permită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
răsufle, la grâu și la porumb, la castraveți și vișini, la arbagic și roșii, vinete, viță de vie, mei românesc și pruni sau corcoduși. Viața la țară, așa cum o prezenta el, era un fel de paradis În care numai el, Subalternul, pe atunci copil, muncea cât șapte oameni mari. După aceea Își aducea aminte brusc de altceva și-l Întreba pe director: — Dumneavoastră, tovarășe director, n-ați lucrat de mic așa, În agricultură, nu? — Eu? - zicea directorul. Ohoho, de la cinci ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fiecare accidentat, ce declarase directorul minei și ce spuseseră reprezentanții ministerului de resort, cine furase materialul, cine nu fusese atent, care nevinovat fusese pedepsit, oferea soluții și propunea măsuri radicale. Directorul aproape că Începea să moțăie În acest timp, și Subalternul se oprea brusc, căuta cu privirea lui agilă Încă ceva de care să-și lege povestirea pentru a o face mai atractivă, aproape că nici nu sesiza prezența lui Popescu În compartiment, Își arunca privirea pe fereastră și striga: — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-și lege povestirea pentru a o face mai atractivă, aproape că nici nu sesiza prezența lui Popescu În compartiment, Își arunca privirea pe fereastră și striga: — Ia uite, domnule, ce-au făcut ăștia aici! Directorul redevenea dintr-o dată atent și Subalternul Îl și stimula : Ați văzut? — Nu, ce era? Povestitorul nu aștepta mai mult decât acest minim semn de curiozitate că și Începea cu un alt potop de vorbe din care se dovedea că el e un om umblat și priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi numită lăudăroșenia vorbăria lui continuă, era mai degrabă o performanță; la un concurs de ocupat atenția directorilor cu fleacuri ar fi ieșit primul. Acum Însă făcea o pauză inexplicabil de lungă, iar trenul Întârzia să se pună În mișcare. Subalternul ar fi putut să vorbească despre trenuri și locomotive, dar acesta părea un subiect epuizat, povestise deja o catastrofă feroviară „care i se Întâmplase chiar lui, adică În familia lui.“ Desigur că la o asemenea exprimare nu numai directorul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și Popescu și un alt călător, care se afla pe culoar și o auzise prin ușa Întredeschisă, căscaseră ochii. Totul se Întâmplase În jurul Craiovei pe o vreme caniculară, probabil că unele șine se torsionaseră ușor și un cumnat de-al Subalternul se afla În cursă cu o garnitură de marfă. Acel cumnat al lui era, ați Înțeles, mecanic de locomotive Diesel, un băiat bun, pâinea lui Dumnezeu, cuminte și ascultător. Ei bine, și, cum mergeau ei așa pe căldura aia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
calculați pentru siguranța mersului În condițiile acelui drum și a Încărcăturii pe care o aveau În spate. Mai trebuia luată În calcul și căldura care ar fi putut deforma puțin șinele. Pe măsură ce povestea se complica cu toate aceste date tehnice, Subalternul mai adăuga și câte un „și atunci“ rostit pe un ton mai Înalt. Cei trei ascultători trebuiau menținuți sub o presiune constantă. În fine, pe scurt, cumnatul mecanic primise ordin să se grăbească puțin pentru a face loc unui accelerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
grea sarcină și-o asumă tocmai povestitorul și, pentru a o duce la bun sfârșit, Își luase chiar a doua zi după accident concediu de odihnă. Partea a doua a poveștii cu catastrofa feroviară Îl ținu foarte Încordat pe director. Subalternul povestea, de fapt, ce poate fi mai captivant pentru un biet directoraș?, cum se poate obține o audiență la un ministru și cum trebuie să faci pentru a-l convinge pe Înaltul personaj că ceea ce ceri tu pentru un năpăstuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
-l cunosc din fragedă copilărie, ne-am născut În fum de locomotive și În fum de locomotive vrem să murim... Et caetera et caetera. Directorul părea Încântat de poveste, dar parcă și Începea să se teamă puțin de volubilul său subaltern. Poate și de asta Încerca acum s-o facă pe ursuzul, pe distratul sau pe obositul pentru a nu-l mai Încuraja pe celălalt să-și dea drumul la gură. Sau, pur și simplu, acela Încă nu găsise un pretext
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
pentru a nu-l mai Încuraja pe celălalt să-și dea drumul la gură. Sau, pur și simplu, acela Încă nu găsise un pretext și o temă convenabile. Popescu se plictisi să mai aștepte reluarea inepuizabilului șir de inepții ale Subalternului și ieși pe culoar. Directorul Îi făcu semn să lase ușa deschisă. Căldura din tren era de-a dreptul sufocantă. Oricum, neobișnuită pentru luna aprilie. În partea opusă rampei cu mărfuri se afla câmpul. O tarla de culoare verde, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În timp ce Încerca să-i distrugă trăsăturile feței. „Hai, surioară, că-l prinzi, ar fi nedrept să plece tocmai acum și dacă totuși o face, nu-i nimic, trag eu semnalul de alarmă!“ Prin ușa deschisă a compartimentului se auzi vocea Subalternului. Găsise În sfârșit un alt pretext de trăncăneală, Popescu nu reuși să-și dea seama care anume, era prea concentrat asupra efortului fetei care se zbătea singură Într-un câmp de basm ca acela. Ajunse În cele din urmă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puse În mișcare Încet-Încetișor. (Ea se urcase În vagon.) Abia după aceea dădu un șuierat și luă viteza. În compartiment scena devenise din ce În ce mai strâmbă acum. Directorul se retrăsese În colțul dinspre ușă și Încerca să respire, era transpirat tot, agasat. Subalternul era aproape de el și-i povestea din nou ceva ce nu suporta contradicție. Era vorba de un fel ședință sau miting În care luase și el cuvântul și fusese cel mai logic, cel mai convingător, cel mai aplaudat. Popescu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să-i Înlăture, În imaginație, cele câteva umbre de fard și să-i descopere adevăratul ei chip, Își dădu seama că o cunoștea sau că, În orice caz, o mai văzuse cândva. Începu să caute cu atenție În memorie În timp ce Subalternul, cum era de așteptat, se apucase să vorbească despre faptele lui de arme. * (LOCUTOR) „A spune ceva Înseamnă a face un lucru anume, adică a spune ceea ce se spune. Un vorbitor produce sunete, un scriitor așterne pe hârtie simboluri grafice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
În care era aplaudată și felul În care Își rodea unghiile de parcă fabrica Încet-Încet acel zâmbet pe care Îl lăsa apoi la vedere pentru câteva secunde. — Dar dumneata ce-ai fost În armată? - Întreabă directorul. — Poștar! - declară plin de mândrie Subalternul. — Cum poștar, ce armă e asta? — Hă, hă, e o armă secretă, tovarășe director! Tonul este de: „Hă, hă, ce știți dumneavoastră?“ În rest, povestea este la fel de plină de lăudăroșenii și alte gogoși ca și cele de până acum. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Întors În țară, n-au trecut două săptămâni și am auzit că a murit În spital. Îi spusese doctorului din prima zi că el are de gând să moară!“ Directorul Își drese vocea Înainte de a reuși să-l roage pe Subaltern, cu o voce totuși aproape de nerecunoscut, să deschidă fereastra. Acesta se ridică de pe locul lui cu sprinteneală și o Întrebă pe fată: — Nu vă deranjează, domnișoară, dacă deschid geamul? Ea tocmai Își rodea o unghie și, când Îndepărtă degetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]