2,457 matches
-
derulând firul evenimentelor consumate. "Parcă niciodată. Ba nu... îmi aduc aminte. în prima zi când ne-am cunoscut și Carol se făcea că nu mă aude. Sau poate chiar n-a auzit, dar a înregistrat informația în cine știe ce cută a subconștientului. Deci și el avea această calitate de a înregistra fără să audă... Ciudat personaj! Și fermecător în același timp. Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat e față de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă." în această scufundare în adâncurile oglinzii, ca și, în general, în această căutare a obiectelor stranii e ceva din căutarea în apele propriului subconștient și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vorbind despre ce se va întîmpla cu noi după moarte,a spus de tine: "Sandu va deveni strigoi!" Cu toate că până în clipa aceea fusesem liniștită, am început să țip! Așa lovise de exact - din greșeală sau înadins - în imaginea ta din subconștientul meu. Au venit cu toții, m-au calmat, m-au întrebat ce am și le-am dat o explicație oarecare. Apoi s-au dus, mai înainte de a avea curiozitatea să priceapă ceva. Iubitul meu era un strigoi! - Să-l fi văzut
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
trebuia să iasă învingător din încercările la care fusese supus, să "moară" și să "învie" pentru a putea ajunge la o existență pe deplin responsabilă și deschisă valorilor spirituale, pacientul supus psihanalizei în zilele noastre trebuie să-și înfrunte propriul "subconștient", bântuit de larve și monștri, spre a-și recăpăta sănătatea psihică și a se integra în lumea valorilor culturale. Inițierea este atât de strâns legată de modul de a fi al existenței umane încît un mare număr de gesturi și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de o furie oarbă împotriva tuturor sfetnicilor și a inovatorilor care sunt învinuiți că au abătut asupra țării pedeapsa dumnezeiască. "Fără logică, fără rațiune, poporul acuză. Durere pentru pierderea pe care o suferă? Fără îndoială. Dar, mai ales, protest al subconștientului național împotriva unui regim catastrofic - în care până și principii mor tineri, infectați de fermentația mocirlei" (Joîo Ameal). Iar celălalt mare istoric, socialistul Oliveira Martins, comentează zvonurile populare că Regele ar fi murit otrăvit de politicieni. "Au otrăvit pe Rege
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
derulând firul evenimentelor consumate. "Parcă niciodată. Ba nu... îmi aduc aminte. în prima zi când ne-am cunoscut și Carol se făcea că nu mă aude. Sau poate chiar n-a auzit, dar a înregistrat informația în cine știe ce cută a subconștientului. Deci și el avea această calitate de a înregistra fără să audă... Ciudat personaj! Și fermecător în același timp. Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat e față de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă." în această scufundare în adâncurile oglinzii, ca și, în general, în această căutare a obiectelor stranii e ceva din căutarea în apele propriului subconștient și ale străfundurilor ancestrale ale omului. Căci obiectele "înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum luna reflectă lumina soarelui...". Două idei se profilează ca un fundal filozofic: misterul dublului și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
liberă și mi-a șoptit: "Ești foarte bun, ești prea bun". Dacă eu nu știam să-i pun diagnoza, nici ea nu mi-o putea pune exact. Nu eram "prea bun". Excesul de bunătate avea un principiu, acum înăbușit în subconștient, dar totuși activă, care se exclude cu bunătatea... Întors din nou afară - și după ce peste o oră doamna M... mi-a spus că Adela doarme liniștit și respiră normal - am simțit fericirea unei speranțe robuste. Era târziu. Constelațiile se mutase
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Totul se rezolva și nu mai Încăpea nici o Îndoială... Puteam să mă retrag din cazul acesta fără un gust neplăcut, dar nu mai aveam nici o satisfacție... Și totuși nu aveam nici cel mai mic motiv să mă simt nefericit. În subconștientul meu mi-aș fi dorit ca acest caz să continue la nesfîrșit, numai că posibilitatea de a obține fondurile necesare investigației dispăruse odată cu moartea fratelui și oricîte economii ar fi avut ea, nu văd la ce i-ar fi servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu înțelegeam - eroare în care te-ai aflat tot timpul - un fel special de-a te uita, mai grăitor decât vorbirea pe care ai fi vrut-o în secret, la care nu gândeai pentru că-ți zăcea, ca orice refulare, în subconștient. De aceea zici că nu-ți dădeai seama, dar eu cred că te prefăceai, cum te prefaci și acum; e mai comod așa, mai laș, mai fără răspundere. Dar eu? În mine se născură aripi pe care nu le avusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
această carte, iar nu alta? Ați gândit desigur ceva. - Pentru că e cea mai pură poveste de dragoste. Iar dumneavoastră se pare că sunteți un romantic, adică un visător. - Toți suntem romantici sau „visători”, cum spuneți, măcar în zonele noastre de subconștient, domnișoară - ceea ce ne diferențiază este numai dozajul. - Acceptați dozajul zero? - La brute. Râse și trecu de pe scaun pe fotoliul de lângă șemineu deasupra căruia străjuia (totdeauna, mi s-a părut, într-un echilibru instabil, gata să cadă), un vas înalt, portocaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
conservare, fără de care societăți întregi s-ar fi prăbușit. Este greu după atâția ani să refaci timpul în toate fibrele lui, nimeni nu le va mai putea aduce la lumină pentru că au căzut în adâncimi neprevizibile, dincolo chiar de zona subconștientului, fără a pieri însă, ivindu-se foarte rar, mai ales în somn, zvâcniri ale spaimei uitate, care se transmit generațiilor asemeni spaimelor de la Maidanek sau Auschwitz. Ce va urma? Nici un răspuns. Nici măcar posturile de radio străine, pe care cei mai mulți le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
odihnindu-mă pe o bancă într-un parc mare, plin cu flori, cu statui, cu fântâni arteziene, cu pitici decorativi în iarba tunsă scurt, un parc pe care nu l-am văzut niciodată în viață, aparținând altei lumi, venind din subconștient. - Acolo, sau poate mai în adânc, sunt cele mai mari depozite ale memoriei, spusei, iar eu cred că geneza acestei memorii urcă sau coboară - până în părinți și dincolo, sau poate e anterioritatea altei vieți trăite cândva, căci numai așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
altădată gălăgioase, vioaie și colorate, drum al vapoarelor spre mare, întâlnire a felurite neamuri aduse laolaltă de jocul întâmplării pe căile comerciale ale lumii; ce se vedea acum nu erau decât ultimele tresăriri ale acelei lumi, cu speranța - rămasă în subconștient - a reluării vieții, căci portul nu mai flutura zecile de pavilioane străine, marile firme căzuseră, totul avea culoarea cenușii, numai locuitorii mai erau vorbăreți, pentru că veneau din poveștile Orientului. Fiica Anei nu știa toate acestea, de aceea lumea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se așternu peste musafiri. Kulfi se ridică fără nici un sunet și se îndepărtă în vârful picioarelor ca să se apuce să pregătească cina lui Sampath. În Shahkot, gătea doar din când în când, în momentul în care inspirația urca din adâncurile subconștientului ei, se năpustea și o înghițea asemeni unui val de maree. Dar cum să împace visele sale sălbatice cu viața pașnică din Shahkot, cu bucătăria minusculă, cu mesele luate pe masa veche, acoperită cu mușama? Mereu, felurile de mâncare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
sunt momente când vorbesc ca un disc-jockey englez. Nu-mi amintesc să-mi fi părut ceva mare aici, dar îmi amintesc că totul mi s-a părut mic la întoarcere. Mașini, frigidere, case - pipernicite, derizorii. Aici s-au născut în subconștient multe din ideile mele despre avere și satisfacție. Aici am pus bazele dependenței mele de junk food, băuturi dulci, țigări tari, reclame, 24 de ore de televiziune - și, poate, de pornografie și bătaie. Dar pentru asta n-am nici un dinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mele protectoare) am o grijă de-a dreptul stranie față de micul Martin și, într-un fel, mi-ar displăcea teribil să-l fac să sufere sau să-l văd că a pățit ceva. Dar la un alt nivel, în noaptea subconștientului, mă aud - mă simt - cum îi trag lui Martin ciomăgeala vieții lui, una cu adevărat strașnică, cu toată setea, orbește, fără să-mi pese de nimic. Îmi dau seama că el își dă seama de chestia asta câteodată, de lipiciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
celor dragi și doritori cuvintele sale de iubire ori chiar iubirea adevărată, cum este cazul mamei, al nepoatei, al florilor favorite ori al anotimpurilor etc. Este vorba de o iubire plămădită în sufletul său sensibil ori generată de undeva, din subconștientul care o impulsionează. Și aici, în „Aproape de cer”, autoarea se manifestă plenar și se ridică, ambițioasă, puternică, senină și sensibilă, ieșind din labirintul canoanelor și șabloanelor în care este ferecată poezia românească și neluând în seamă avalanșa versurilor anapoda din
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
regulilor caracteristice unor poezii cu formă fixă. Aici excelează. Pastelul și rondelul sunt acele tipuri de poezie care o pot ridica și menține pe trepte superioare în domeniu. În alte genuri de poezie, cu precădere în cea cu versuri albe, subconștientul o domină și îi dictează. Trebuie să recunoaștem că sunt multe situații în care, mergând după „dictare”, Vera Crăciun ne oferă versuri pline de sensibilitate, care țintesc sufletul cititorului, mângâindu-l cu finețea atingerii coardelor unei viori ce aduce în
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
a rândul în imagistica sculpturilor catedralelor. Ce semnificații pot primi aceste chipuri întunecate? Un prim nivel, utilitar, le expediază ca simple pretexte, banale burlane pentru evacuarea apei de pe acoperișuri. Alte interpretări le consideră fie expresii ale imaginilor biblice, fie ale subconștientului uman. Considerate ca vestigii ale păgânismului, li s-au atribuit funcții protectoare, de alungare a răului și protejare a clădirilor. În această ultimă situație, imaginea monstrului nu mai reprezintă forța răului, a tenebrelor, a diavolului, înfrântă de lumină și de
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
de oglinda de pe peretele opus. Iocasta se ridică într-un cot. La ce te-ai mai gândit acum? întebă femeia. în ultimele nopți asta devenise ceva obișnuit; visele îl trezeau brusc pe Virgil din somn. — Trebuie mult timp pânăsă-ți exorcizezi subconștientul, se scuzase el. — Tocmai mi-am amintit, spuse acum Virgil. în noaptea când am venit aici. își amintești... să se fi întâmplat ceva? Ceva ciudat. — Doamne! a zis ea. Uitasem. Zguduitura. — Da. Ce dracu a fost aia? Nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
colective populare a unor oameni care au înglobat inconștient în aceste legende mărci ale spiritualității lor înrădăcinate organic de viața, pământul și firea lor, categorii care determina și caracterul bipolar al credinței ortodoxe. Credința ortodoxă este, așadar adânc imprimată în subconștientul nostru, iar o consecință a acestui fapt este chiar impresionanta stabilitate a credincioșilor ortodocși care rareori părăsesc cultul de bunăvoie. Unii experți pun această stabilitate pe seama lipsei spiritului problematizant ca dovadă a slabei circulații a informațiilor în Est și a
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
aleg senator de T. Dacă nu adormeam în troleibuz, mă lua somnul imediat ce intram în casă. Aș putea dezvolta acum, când scriu, șiruri de pagini cu visele mele. Multe în acea vreme, fremătătoare, cu deslușiri înălțătoare. Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată relații duplicitare cu ego, nu mi-a transmis niciodată ceva atât de minunat, care să mă facă să rămân îngândurat pe buza sufletului meu. Am ocolit metafizica, înfricoșat de nonșalanța cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
numai dacă o scrii. Intuiam că literatura dă sens vieții. Ficțiunea face lumea coerentă. Că tot talentul unui prozator nu este de a copia realitatea, ci de a-i descoperi contururile ireale, fabuloase. Ireale în sensul de ascunse, nu bazaconiile subconștientului, ale incoerentului. Știam că arta prozatorului este de a ridica giulgiul realului (sună pășunist, dar n-am altceva la îndemână) și de a arăta adevărul etern al trecătoarei (na!) clipe. Nu știam nici atunci, după cum nu știu nici acum, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în State“. Îmi scrie, emoționat, câteva cuvinte cu un pix cu drapelul american pe cotor. Zâmbesc, prefăcându-mă emoționat. Cu năduf, de fapt, gândesc „Mai bine îmi dădeai câțiva dolari“. Deși nu știu de unde mi-a venit gândul. Probabil din subconștientul ăsta nenorocit al neamului care cere mereu plocoane. Să dăm și să primim fel de fel de peșcheșuri. Știu că am acest infect rânjet al slugii care așteaptă ciubuc. Mi-l înfrânez din pură convenție culturală, dându-mi aerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]