1,414 matches
-
o fantasmă utilă, iar credința e o emoție provocată de serotonină. Ierarhia explicativă pogorîtoare a dispărut. Așa se face că nu mai există valori ireductibile cărora să nu le poți găsi niște cauze inferioare. Profunzimea e sinonimă cu subsidiarul, cu subiacentul, adică cu inferiorul. E explica ceva înseamnă a-i demonstra structura arătîndu-i piulițele din care e făcută. Tot ce e omenesc se trage din gene, enzime, hormoni și microbi, iar nu din empireul divin al suflării dătătoare de viață. Consecința
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
fără predicat”. În acest context ironiile se impalidează, vulgaritățile își reduc accentul, fulgurațiile luminoase (chipuri ale unei lumi abolite) alternează cu senzațiile declinante. Un poem caracteristic este cel ce evocă o remarcabilă predecesoare (șapte zile de iarbă după madi). Emoția, subiacentă, însă constituind totuși cel mai însemnat vector al acestei producții, e dată de incapacitatea de-a articula atitudinile obișnuite, logica relațiilor, cutumele comunicării nu printr-un program al dereglării ci măcar printr-o reținere asumată reflex. Absurdul pare a veni
Poezia alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3967_a_5292]
-
așa stau lucrurile, o dovedesc măsura în care s-au integrat în viața culturală din orașele unde și-au avut catedrele, faptul că, după repatriere, au creat sau întărit catedre de română în prestigioase universități și, mai ales, implicarea afectivă subiacentă din notațiile lor. Îi numim, în ordine cronologică, pe Ramiro Ortiz, fondatorul Catedrei de română la Universitatea din Padova, la jumătatea anilor '30, după ce crease Catedra de italiană la cea din București (unde a trăit, cu excepția a doi ani în timpul
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
le corelează cu elitismul exacerbat al intelectualității. Motivația reală invocată (adoptarea cimitirului vesel de cultura oficială, în anii '70, a provocat reacția de respingere, alimentînd snobismul) și eleganța frazelor lui Bruno Mazzoni nu trebuie să ne împiedice să vedem mesajul subiacent, invitația de a medita asupra contraproductivei exagerări a elitismului. De dragul patinei istorice, cel puțin, intelectualitatea ar trebui poate să nu uite lecția modeștilor pașoptiști, care au dinamizat cursul istoric, tocmai pentru că nu au adîncit - prin ostentație - o distanță oricum stînjenitoare
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
pe care Vila- Matas le reunește în două volume antologice, Dietario voluble (2008) și Una vida absolutamente maravillosa. Ensayos selectos (2011). Din paginile acestora se poate constata încă o dată că scriitorul ceh este pentru Vila-Matas un reper permanent, vizibil sau subiacent, în literatură și în viață. O prezență vie, invocată în legătură cu unele evenimente din societatea contemporană, de exemplu, atacul terorist al Manhattanului, de la 11 septembrie 2001: „M-am gândit la Franz Kafka. El a imaginat o schimbare, transformarea unui slujbaș într-
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
în cultura noastră, în legătură cu ediția Perpessicius a operei eminesciene, importantă nu numai prin valorificarea ineditelor, cât mai ales prin relevarea relațiilor de adâncime dintre teatrul eminescian și poezie, dintre publicistica pe teme istorice și proză, și prin semnalarea unei circulații subiacente a fantasmelor și obsesiilor poetului. Ediția critică George Coșbuc, începută în 2006 de profesorul Gheorghe Chivu, în cadrul colecției de „Opere fundamentale” a Academiei Române, nu a avut șansa de a fi receptată așa cum merita. Nu intenționez să discut aici despre difuzarea
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
pete care pun o umbră pe anumite pagini din volumul pe care-l comentez. Sigur, I. Peltz este un portretist înzestrat, el îmbogățind galeria celor mai semnificativi scriitori contemporani cu el, uneori e plin de vervă și de un umor subiacent, însă cred că prefațatorul ediției exagerează când îl consideră "unul dintre memorialiștii de frunte ai literaturii române." I. Peltz merge nu o dată, am spus-o, pe urmele lui Lovinescu din Memorii, e un condeier pasionat, curios de toate, împărțindu-și
I. Peltz memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12541_a_13866]
-
Cosmin Ciotloș Simt nevoia să nuanțez (detaliind în scris) câteva din lucrurile pe care le-am spus la lansarea acestui roman cu adevărat remarcabil. Spuneam, de pildă, acolo, că Gabriel Chifu operează, ca romancier, cu straturile subiacente ale imaginarului colectiv (ajungând, pe cale de consecință, inclusiv la un sistem de aluzii vecin cu referințele culturii pop). Este, după părerea mea, motivul pentru care proza sa a nedumerit o bună parte a criticii românești de ieri și de azi
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
în colecția de narațiuni SF a Editurii Albatros. Cu toate acestea, romanul nu este, așa cum s-ar părea, la prima vedere, o simplă proză de anticipație; deși valororifică, este adevărat, teme și motive ale acesteia, autoarea construiește o parabolă cu subiacente implicații politice, din care nu lipsesc însă nici descripțiile luxuriante și policrome, încărcate uneori de lirism, ceea ce o apropie de formula prozopoemului. Plecând, de la ideea originii extraterestre a civilizației omenești, vehiculată nu o dată în science-fictionul contemporan (în cartea Mioarei Cremene
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
evoluția poeziei noastre contemporane cu cel jucat de Adrian Maniu în cea a poeziei din interbelic. Aceeași alură experimentală, aceeași incredulitate față de "cu-viința" poetică, aceeași "democratizare a imaginarului în tonuri stinse deopotrivă prin melancolie și persiflare, însă însuflețite de-o subiacentă caritate față de tot ce e lovit de marginalizare, discredit, rea înțelegere. Petre Stoica ar putea subscrie deviza, arborată încă în 1916, a autorului Salomeei: "Tot ce e în jurul nostru merită cinstea de-a fi înălțat într-un vers". Firește, inteligența
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]
-
nu însemnase claustrare monahală. Încununat cu laurii mult rîvniți, curtat de potentați, susținut de afecțiunea lui Boccaccio, contînd pe sprijinul necondiționat al fiicei nelegitime, bătrînul rămîne un singuratic, acrit în nefericirea lui. Perpetua-i melancolie și stările de umoare neagră (subiacente versurilor și subiect de meditație în proză) se potentează, în roman, după pierderea fiului și a nepotului, datorită frustrării obsesive de a nu avea un urmaș de sînge, care, în migră-rile-i onirice, trebuia să-i egaleze gloria. Pe de altă
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
hipertextele, paginile de unde au fost extrase fragmentele, pentru a deveni piese ale ingeniosului joc combinatoriu. Dar cîți sînt aceștia, chiar între compatrioții lui Eco, pentru a nu mai vorbi de riscurile traducerii făcute de necunoscătorii culturii italiene? Parcă anume (în subiacentă polemică?), în plină ficțiune, tăiosul Marco Santaga alege limpezimea, delimitează planurile prin citarea clasică, în care ghilimele sînt obligatorii. În plus, evită epicul stufos, urzeala încărcată cu firele narative anume distorsionate. Poate tocmai de aceea el garantează un acces real
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
lăsînd să crească, în sinele său adînc, darul de a sanctifica umilul, accesul la banalitatea ce se lipsește de prestigii circumstanțiale, de fast orgolios și de istorie. Evocasem cîndva la Roma, împreună cu Giorgio Bassani, descoperitorul lui Lampedusa și al curentului subiacent de poezie pe care avea să-l legitimeze Il Gattopardo, datoriile noastre față de eroismul tutelar întrupat de Gustave Flaubert, față de opțiunea lui tardivă, generînd capodopera, inefabilă și totuși programatic voluntară, Un coeur simple. Solidari în această admirație, am declarat-o
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
gestului. O editură de primă popularitate la noi și-ar spori prestigiul, dacă nu cumva și câștigurile, publicând în variantă românească Rhétorique et politique, o carte de retorică a zilelor noastre. Este aici o apărare întemeiată lucid - și explicit și subiacent - pe ideea că succesul puterii poate fi condiționat de conjuncția între retorică și politică. Dintotdeauna retorica a fost o soluție a cuceririi și păstrării puterii prin forța ilocutorie și perlocutorie a cuvântului (actio). Pe același principiu s-ar baza și
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
nu despre o himeră) doar o nouă combinare a elementelor care există în timpul său"2. În consecință, relația dintre literatura română și literaturile occidentale era condiționată (precum, la 1882, a făcut-o Maiorescu în Literatura română și străinătatea) de concordanța subiacentă dintre cel puțin câteva dintre elementele vieții sociale (politice, geopolitice) care alcătuiau cei doi termeni de comparație.3 Consonanța în plan larg social ar aduce după sine o alta, de data aceasta una specifică, situată în interiorul a ceea ce Maiorescu numește
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
a istoriei sale de viață, și în același timp explorând factorii de risc angajați prin intermediul mediului în care el evoluează. Odată reperați acești factori, este posibilă atunci o identificare mai bună a mecanicii trecerii la act, adică a procesului criminogen subiacent" (N. Combalbert). Dacă v-aș răspunde din punct de vedere penal și sociologic, crima s-ar defini ca orice act antisocial prin care îi este lezată/încălcată, unei alte persoane, un drept, o atitudine, un punct de vedere și care
EXCLUSIV. Semnalele care arată că o persoană va omorî oameni sau se va sinucide. Ce se întâmplă în prezent în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33592_a_34917]
-
a eticii, și includ aici Istoria sexualității, argumentînd că accentul central al acestui text nu e pus pe constituirea unui sistem de cunoaștere, ci mai curînd pe raportul dintre individ și sine însuși. Cred, însă, că aceasta este o idee subiacentă în multe, dacă nu aproape toate, scrierile foucauldiene, astfel că o a treia etapă, a eticii, mi se pare superfluă. Arheologia cunoașterii este un text fundamental în măsura în care elucidează, sau încearcă să elucideze, premisele teoretice ale unor studii aplicate de genul
Un fondator al poststructuralismului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17272_a_18597]
-
am ajuns? La voința de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e rațional, abstract, conștient în tragicul nostru". Sînt cuvintele autorului Schimbării la față a României. Nerăbdarea, anxietatea, spaima subiacentă caracterizează starea de spirit a lui Noica. Conștiința sa nu cristalizează într-o ideație ne varietur, ci se prezintă ca un proces agitat, în ebuliția căruia se ivesc elemente contradictorii. Chiar "eternitatea" e abhorată și absolvită în același timp: "Neamul
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
lor - fără a fi neapărat conștient de această substituire”. Dincolo de un atare episod, avem în aceeași direcție o veritabilă profesie de credință. Poetul își dorește un statut supraindividual, o integrare în lume printr-o comunicare echivalînd un gen de obligație subiacentă, de ofrandă pe care vocația proprie o aduce umanității: „Poezia însăși este un mod plural de a te exprima, chiar dacă vorbești doar în numele tău... În jocul foarte complicat între singurătatea propriu zisă și participare, faptul însuși de a scrie poezie
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
un tip special: dintr-o perspectivă din interior a operei, pornind de la dificultățile traducerii și descoperirile la nivelul textului pe care le aduce o asemenea întreprindere. Este o monografie care, paradoxal, se citește foarte ușor și de nespecialiști, fără rigiditățile subiacente realizărilor academice, scrisă dintr-o mare dragoste față de textul pe care autoarea, rescriindu-l, îl descoperă. Cartea însă păstrează aparențele genului: după o introducere personală despre cîteva întîlniri cu Ștefan Bănulescu, capitolele se structurează în funcție de cărțile și genurile ilustrate (povestire
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
ne apar propozițiile în care Constantin Călin se aplică direct creației lui Bacovia. Departe de-a reprezenta, prin renunțarea la aparatul referențial al metodelor la modă, o cădere în déja vu, în conformismul agasant al clișeului, ele conțin o miză subiacentă a "noutății" obținute pe filiera lecturii curente, a observației mixte, estetic-moraliste, de sorginte sainte-beuviană. E ca și cum în loc de-a folosi computerul, exegetul s-ar sluji fără complexe de obișnuitul creion. Pulsează în paginile sale o sensibilitate genuină, acea a "simplului
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
parte, un "uitat", Vasile Băncilă. Portretul profesorului André Scrima e subtil și misterios ca personajul însuși, iar acela despre Mihai Șora e un adevărat eseu filozofic. Din Fărîmele antropologice am reținut mai ales un lung eseu despre Marea Neagră, o pledoarie subiacentă pentru centralitatea geografică, dar mai ales un festin cultural în jurul fascinantei tradiții a cartografiei. Mesajul teologic general al eseurilor din prima parte a cărții este acela al iertării și al împăcării, iar ortodoxismul călător pe meleaguri catolice e discret și
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție bufă. Cartea e sprințară, dar nu e înaripată. E zemoasă sub unghi lexical, dar iremediabil plată sub unghi duhovnicesc, inapetența autorului pentru stihii obscure blocîndu-i ochiul lăuntric și încărcîndu-l cu tenta
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
țâșnit din străfundul ființei umane, excelența sa, o lamură a existenței, un bun sufletesc major, prin care se poate pune degetul pe rană. Cultura devine deci, prin radicalizare, o armă de luptă socială, iar marile citate ale lumii coexistă, fără teamă, subiacent, într-o conștiință metafizică unificatoare. Nu putem să nu remarcăm că deschiderea spre alte culturi este, de altfel, specifică unei culturi mari, printr-o asumare intelectuală și afectivă lipsită de complexe, de vreo mefiență față de influențe. T.S Eliot mânuiește
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
Revista România Mare preia ștafeta revistelor celor mai rău famate din "epoca de aur" pe care le-am amintit. Portdrapelul său e Corneliu Vadim Tudor, promotor al unei isterii șovine, antieuropene, de o vădită desuetudine, învigorată însă chiar de simțămîntul subiacent al pierderii de teren. Neoprotocronismul caută felurite alianțe, unele pitorești în excentricitatea lor prețios-diletantă: Un caz interesant îl reprezintă poetul naționalist Ion Gheorghe, trecut cu arme și bagaje în grupul tracologilor deopotrivă amatori și radicali (vezi scrisoarea deschisă postată pe
Avatarurile protocronismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8576_a_9901]