5,716 matches
-
printre stafiile de fulgi, ciudate, Să îți întorc, obsesia, ce o lăsai pe mâine, Când simți, că dorul pare ca o moarte. Să îți întorc iubirea, ce s-a născut odată, Din dulcele cutremur, de fulgi neiertători, În iarna cea sublimă, cu vise, impregnată, Și cu aroma dorului, spre tine am să zbor... Mi s-a făcut atât-amar de dor de tine, Și se destramă dorul, ca un giuvaer, Și mă -nfierbântă Luna, cu fibrele-i senine, Dar un cristal mă
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
nr. 2313 din 01 mai 2017 Toate Articolele Autorului ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI versuri, Bertoni D Albert La marginea orașului, În crangul cu salcâmi Dădeam măsură pasului Fără să mă îndrumi Mirosul lor înălțător Mă saltă, și mă poartă Parfum sublim, îmbătător Ales numai de soartă Printre salcâmi hălăduiesc Să-ți simt ades mireasma Te caut, dar nu te găsesc Zărindu-ți doar fantasma Alerg spre tine permanent Te văd, sub clar de lună Salcâmii toți, concomitent Ne doresc noapte bună
ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383041_a_384370]
-
grăbești să te întorci la Ismail cu toată chemarea Dunării de sub Râpa Mănăstirii?! Cred că spune mai mult decât ceea ce aveam de povestit după întoarcere, stârnind invidia copiilor de clasă, de joacă. Da, copilăria mea fericită rămâne ca cea mai sublimă parte a parcursului meu prin viață. Și toate acestea s-au prăbușit ca la cutremur, cutremurul unui rapt politic, al alungării de pe pământurile natale, cu un bunic, nea Ștefan - Nemțeanul, fără mormânt, zăcând undeva pe drumul pohodului, pe pământ străin
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
Voi rătăci de-acumaPe drumuri pustiite;Prin nopți de neodihnă,Spre mâine,..sau spre ieri?... XV. ÎN MIEZ DE NOPȚI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. În miez de nopți, Să-mi fie Sublimul clar de lună, Însoțitor și prieten Pe lângă plopii suri; O palmă ca mătasea Pe pleoapa adormită, O șoaptă parfumată, Un cântec de caval. Să-mi picure pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Totuși, dacă e drept să crapi sus, unde a dat tot ce putea da, eu protestez în fața cerului împotriva imoralității de jos înainte de a-i sosi ceasul! Ea, mizerabila, totdeauna i-a fost foame și nu s-a gândit la sublim, decât în virtutea stomacului său. Ea este de iertat. Dar, cum să ierți pe cei care ies din sânul ei, se proclamă elite, își impun salarii bune pentru galerie și în schimb sufocă, strivesc, fură, violează, omoară în tăcere. Nu-i
„Trebuie să trăieşti şi să lupţi”-interviu imaginar cu scriitorul şi publicistul Panait Istrati (n. 10 august 1884 – d. 16 aprilie 1935) Partea I [Corola-blog/BlogPost/92396_a_93688]
-
bere, două și înapoi la Vârșeț, era tot ce am admirat în „temerara ieșire”. Ni s-a părut superb ! Mirosul plăcut din magazin, în comparație cu putoarea din ale noastre, mezeluri, (la noi „adidașii” și „frații petreuși”), dulciuri, haine, aparatură electrică, față de „sublim, admirabil, dar lipsește cu desăvârșire”. La sârbi era „raiul pe pământ”, aveau de toate și cred că ar fi sfidat fosta lume comunistă din Europa, dacă ar fi fost lăsați în pace. Dar „nu sunt vremurile sub cârma omului, ci
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92445_a_93737]
-
sens, ca zilele Facerii. Suficient pentru a înțelege de ce familia Părintelui Berbecar este bucată din efigia locului. Am început preumblarea seara cu o vizită acasă la Gheorghe Petreuș, botizanul imobilizat de 32 de ani la pat, care își trăiește senin sublimul suferinței. Am continuat apoi cu Sfânta Liturghie de a doua zi, urmată de o procesiune la o troiță din sat, unde aveam să descopăr fără echivoc că suntem urmașii dacilor, de vreme ce pe o poartă tradițională tronează încă stindardul lor imemorial
O icoană vie a spiritualităţii autentice, strămoşeşti şi româneşti… [Corola-blog/BlogPost/92490_a_93782]
-
să-i citească pasaje din creațiile sale aflate în lucru. ”Marine, eu plec, te părăsesc...vezi ce faci” Aurora a fost cea care l-a părăsit pe Marin Preda. În 1958, cei doi și-au spus adio după câteva săptămâni sublime de despărțire petrecute la Sinaia , cum avea să declare, mai târziu, Aurora Cornu. La plecare , Aurora i-a lăsat un billet :” Marine, eu plec, te părăsesc...Vezi ce faci...Cheile sunt acolo...bani sunt acolo”. Despărțirea nu a însemnat însă
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
nu aveau medicamente, nu aveau cărți și nici chiar cerneală. Tremurau de frig și învățau până la epuizare poezii despre geniul și bunătatea lui nemăsurată. Pentru toate aceste orori nu poate încăpea milă niciodată. Nu-i de mirare că tocmai acești sublimi copii au dat semnalul și primul obol de sânge pentru care nu vom uita nicicând să le mulțumim îndeajuns. Dragii noștri copii, martiri de nici 15 ani, secerați de mercenari, nu vom înceta să vă plângem. Și ce sunt soldații
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
fenomenul, fie și pe scurt. A DEBUTA - înseamnă a te pregăti și a-ți asuma să înfrunți încercări letale, capcane seducătoare spre neant, spre orgolii sterpe, spre...tot ce te va apropia, treptat și teribil-grav, secătuitor de forțe obișnuite și sublim (întru ne-obișnuire/grea-obișnuire!), de Revelația Sinelui-Cel-Ocultat, de fanta cosmico-spirituală, prin care începi să vezi/recunoști/identifici și smulgi măștile oribile și exaspera(n)te, ale aparențelor unui fenomenal pervers și pervertit, chiar și/mai ales în inima Dumnezeirii Artei
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
și la pictura în ulei pictorul folosește desenul după așezarea câmpurilor de culoare pentru a sublinia prin accente elementele de compoziție. Ceea ce înseamnă acută și accent în tehnica picturii ulei, la tehnica pastel acestea trec în planul secund și devin sublime și miraculoase. O notă distinctă față de cele patru pasteluri prezentate mai sus, prin modalitatea plastică de rezolvare cromatică, o face lucrarea „Trandafiri”, pastel/pânză fixată pe șasiu mobil cu pene, 45×55 cm. Lucrarea este semnată și datată în partea
Vindecări miraculoase Ștefan Luchian (1868 – 1916) [Corola-blog/BlogPost/93422_a_94714]
-
încercat să descifrăm cu toții „sensul iubirii” și sensul unei creații care și-a dobândit, prin valoare, „dreptul la timp”. Am respirat „necuvintele” și am receptat, din nou, lecția literară „despre cub”, comentând minunatele „opere imperfecte”, care ne-au dat măsura sublimului, materializând gânduri și emoții prin acel „laser lingvistic” stănescian, care „taie mereu realitatea în două: de o parte lucrurile, de altă parte numele lor”. De la „dulcele stil clasic”, la „antimetafizica” am refăcut aventura imaginarului stănescian, de o profundă și tulburătoare
„Sensul iubirii”, sensul creaţiei / ATELIERELE DE LECTURĂ ŞI DEZBATERE NICHITA STĂNESCU – 82 [Corola-blog/BlogPost/93545_a_94837]
-
Strâng în privire, Lumina de cer Calc pe mulțimea de vreri Doar o Voință mi-e Călăuză și far... Ea mă poartă pe brațe de har. Sădit-a în mine, Iubirea ca un destin... El Este Cel care Vine, Împăratul Sublim. Cluj Napoca, 19 noimebrie 215 Zâmbet de stele Zâmbet de stele Scris de iubire Pe buzele mele Ca și mistere Prind aripi de dor Și-n a greului zbor Las lacrimi zălog Pe al pământului loc. Susur de lună De-aude-n surdină
IUBIREA-I VOINŢA DIVINĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383151_a_384480]
-
publicat în Ediția nr. 2313 din 01 mai 2017. ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMI versuri, Bertoni D Albert La marginea orașului, În crangul cu salcâmi Dădeam măsură pasului Fără să mă îndrumi Mirosul lor înălțător Mă saltă, și mă poartă Parfum sublim, îmbătător Ales numai de soartă Printre salcâmi hălăduiesc Să-ți simt ades mireasma Te caut, dar nu te găsesc Zărindu-ți doar fantasma Alerg spre tine permanent Te văd, sub clar de lună Salcâmii toți, concomitent Ne doresc noapte bună
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
Mai În crâng, eu mi te caut Mă rog iubirii să mai stai ... Citește mai mult ÎN CRÂNGUL CU SALCÂMIversuri, Bertoni D AlbertLa marginea orașului,În crangul cu salcâmiDădeam măsură pasuluiFără să mă îndrumiMirosul lor înălțătorMă saltă, și mă poartăParfum sublim, îmbătătorAles numai de soartăPrintre salcâmi hălăduiescSă-ți simt ades mireasmaTe caut, dar nu te găsescZărindu-ți doar fantasmaAlerg spre tine permanentTe văd, sub clar de lunăSalcâmii toți, concomitentNe doresc noapte bunăși-n fiecare zi de Maiîn crâng, eu mi te cautMă
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
iubit, femeie Și nici n-am să mai pot iubi vreodată Iubirea mea,-i duioasă odisee Iar inima din mine, ferecată... Eu te iubesc, cum n-a iubit, femeie Pământul, - apa, când era privat de ploaie Și-al tău parfum sublim de orhidee Pătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaie Eu te iubesc, cum n-am iubit, femeie Și nici nu o voi face cât mai sunt Vei pogorî din ceruri, dumnezeie ... Citește mai mult EU TE IUBESC, FEMEIEautor, Bertoni D
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
undevaEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieși nici n-am să mai pot iubi vreodatăIubirea mea,-i duioasă odiseeIar inima din mine, ferecată...Eu te iubesc, cum n-a iubit, femeiePământul, - apa, când era privat de ploaieși-al tău parfum sublim de orhideePătrunde-n ale mele simțuri, mă înmoaieEu te iubesc, cum n-am iubit, femeieși nici nu o voi face cât mai suntVei pogorî din ceruri, dumnezeie... XXIII. IARNĂ TÂRZIE, de Daniel Bertoni Albert, publicat în Ediția nr. 2186 din
DANIEL BERTONI ALBERT [Corola-blog/BlogPost/383046_a_384375]
-
ce curg din viitor. Pline de drag speranțe mă-mpresoară și eu mă las de ele ocrotit trăind din plin a doua tinerețe în care plin de-avânt e al meu zbor, căci fericit surâd când cu blândețe mă mângâie sublimul Creator. Doamne, cum ard ! Doamne, cum ard! Parcă sunt mii de ruguri care trosnesc, iubire risipind din clipa când ale speranței pluguri din al meu suflet brazde mari desprind. De la o vreme sunt numai lumină, sub nicio umbră nu mă
SUNT FERICIT DOAMNE, CUM ARD ! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383198_a_384527]
-
spre malefic. După reprezentație, am fost bătut cu flori, așa după cum, altă dată, aceleași mâini, m-au lovit cu bastoanele. Două manifestări opuse ale derutei în care trăiesc cei de aici. Semnul confuziei: nu știu să deosebească actorul de personaj. Sublimul de banal. Arta de încropeală. Magistratul simte cum stau lucrurile. Avem, fiecare, scena lui. Nu suntem adversari: nu ne suportăm: chiar de la Început, în stele, s-a hotărât că pământul va fi prea mic pentru a ne cuprinde pe amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
încredințat personajelor partituri reale; nu le-a pus, cu adevărat, să acționeze, să câștige, să piardă sau să moară, înainte de a le prinde în paginile cărții. Deja am povestit în dreapta și în stânga, la cafenea, în Piață, în parc, peste tot, Sublima istorie a iubirii dintre Magistrat și Caravella. Așa cum doar eu, care am luat urmele trecute ale celor doi, o știu. E primul capitol al unui roman păgân care se va numi, probabil, CRONICĂ INFAMĂ. Abjecția mea trebuie să fie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier un punct. Înnebunisem, în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai instinct. Romancierul își pierduse mințile și mai și, dar după cine nu și le-a pierdut? A fost un armăsar, doar pentru asta l-au plăcut femeile. Nici una nu i-a suportat mofturile, firea lui imposibilă. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dumitale? adăugă el așezându-se lângă Veniero și turnându-și vin În cupa venețianului — Pe toate, răspunse priorul cu răceală, scandând cuvintele. Rânduite pe teme. De la forma cosmosului până la tainicele mișcări ale sufletului. Și voi Încheia cu virtutea cea mai sublimă până la care ne e dat să ajungem. — Care? — Justiția. Dante privi În jur, oprindu-se asupra fiecăruia. Păreau cu toții surprinși de ultimele sale cuvinte. — Firește, Justiția e centrul și suportul virtuților, murmură Antonio da Peretola. Dar proiectul dumitale ne readuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se Întâmplă și cu rostul nostru pe lume. Am vrea și să-l Înțelegem, am vrea și să ne rămână ascuns, fiindcă incertitudinea ne lasă deschisă posibilitatea de a glosa dezlănțuiți pe seama lui, de a ni-l Închipui Înalt și sublim, doldora de sensuri și promisiuni... - Nu certitudinea În sine e problema, ci natura ei. - Mister Adam, vă place să credeți că Într-o zi veți muri? Evident, nu, dar așa se va Întâmpla, știți la fel de bine ca și mine. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dreptate și nedreptate, de profeți și de criminali, de cum sunt distribuite În lume binele și răul, adevărul și minciuna, frumosul și urâtul. Înțelegi, Adam? Nu ne interesează faptul că viața lumii este Într-un fel sau altul, luminoasă ori detestabilă, sublimă ori monstruoasă; tot ce contează pentru noi este ca ea, viața, să existe și să continue. Acesta este rostul Centrului și sensul acțiunilor sale. - Un moment. Am impresia că te contrazici, și Încă grav. Spui că nu vă privește fizionomia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
domnești intrară până la glezne. Barzovie-Vodă se uită în jur, căutând o bucată de pământ mai zbicită, dar nu găsi. Atunci se hotărî: căzu în genunchi și strigând cu glas înalt tremurat: „Fii binecuvântată, glie străbună!”, plecă barba în noroi. Mișcare sublimă, dar stângace: pierzându-și firescul centru de greutate aflat în zona masivă a stomacului, corpul ilustrissim se răsturnă într-o rână și Barzovie-Vodă păru câteva clipe, cât dădu din mâini și din picioare, un cărăbuș slav. Vru să se scoale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]