1,487 matches
-
scrisul au reprezentat puntea care a unit generațiile noastre. Și Balotă, și noi am supraviețuit prin carte. Deosebirea constă doar în aceea că nouă, mai norocoși, ne-a fost dată o singură tentativă (reușită) de a ieși la suprafață din subteranele pe care ni le destinase regimul, pe cînd celor mai în vîrstă decît noi le-au fost necesare mai multe tentative. Balotă povestește în Prolog o întîmplare care poate deveni metafora extraordinară pentru acest efort repetat al conștiinței de a
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
-și scrie lucrările. În ochii unui asemenea gînditor, studiul e mai important decît trăirea, iar textul e mai complicat decît viața. De aceea, a intra în cotloanele operei lui Maimonide aduce cu o veritabilă inițiere. Ești silit să cobori în subteranele și polisemantismele unui text atît de ermetic încît simți cum cel mai adesea îți pierzi busola înțelegerii. În Profetul și oglinda fermecată, Madeea Axinciuc sapă la propriu în labirintul uneia din lucrările reputate prin dificultatea lor: tratatul Călăuza rătăciților. Cum
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
-i înainte / se tânguie aceste false Danaide (...) Cârlige lanțuri menghine și frânghii / atârnă-n cuie pe mai multe rânduri / pentru smuls limbă degete și unghii // și un burghiu de sfredelit în gânduri / Sânt dus în lanțuri ca un surghiunit / prin subteranele cofrate-n scânduri" (Tunel 1986). Avem aici un document în stare a indica un alibi al impasibilității surîzătoare, care, ca și în cazul lui Brumaru, poate fi un accent polemic mascat. Anvelopa feerică a majorității poemelor face plauzibilă ipoteza unei
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
relația tulbure (s.n.) dintre părinți, Eugen Lovinescu și Ecaterina Bălacioiu, dar și chinul de a-și ști mama torturată în penitenciarul de la Jilava ( textul era deja scris în 1955, iar Ecaterina Balacioiu a fost arestată în 1958! - n.n.) palpită în subteranele cărții." Cred că palpită de fapt, în acest fel de a promova o carte, doar graba de a scrie cu o documentare superficială. Cât despre criticii literari, ei suferă deseori de prejudecata "profesionalismului". Numai cine este scriitor de profesie poate
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
o Românie a lor”. Ghiocelul Chucky a fost fost sabotat de PSD-UNPR”, isi intitulează senatorul iulian Urban postarea pe Facebook, arătând, apoi, că ” În vreme ce Ghiocelul Chucky visează la ziua când va fi el lider maximo al țării, PSD lucrează în subterane și fără ca nimeni din PNL să știe, au tras-o de o alianță politică cu UNPR, deși mai au un mariaj politic în derulare, cel cu PNL-PC.Adica dacă psd are o amantă, nu cred că soția liberală este foarte
Urban: PSD are amantă, nu cred ca soția liberală este foarte încântată () [Corola-journal/Journalistic/43645_a_44970]
-
eroii au aerul unor inadaptați romantici. Limba lui Pavlovici, de o distincție cultă, e în contrast cu mizeria catacombelor, farmecul cărții venind tocmai din discrepanța dintre noblețea erudită a expresiilor și sordidețea întîmplărilor surprinse. Cînd un filosof, pus să descrie urdorile unei subterane, face uz de idiomul elegant al seminarelor, lasă exact impresia pe care o lasă Pavlovici descriindu-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
cel care-l transcrie, dar nu ne spune secretul său, ce ascunde scrierea aceea. Uneori, într-un exces de imaginație, Ștefan Călărășeanu recuperează, dintr-un trecut pe care-l vrea îndepărtat, cuiele care au ținut laolaltă lemnul banal, carbonizat în subteranele civilizației timișorene, cu amintirea unui a fost cândva. Și le poleiește și pe acestea, tot ca pe niște semne de care ar trebui să iei seamă, dar înainte de toate acesta este un gest de recuperare al unui limbaj pierdut, peste
Scrierea idelor plastice by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5904_a_7229]
-
Orania, chiar cu bani de la familia de bancheri din care provenea, împotriva Regelui Soare. Motivele sunt multiple, politice, religioase și mai ales comerciale... MN: Dă-mi câteva cuvinte-cheie de care sa ma agat, să știu ce urmăresc. VZ: Iată-le: subteranele Romei antice, intrigile politice iscate în jurul Papei și al regelui Franței, retorica iezuita, astrologia și medicină, muzica baroca, criptografia. Plus suspansul de bună calitate. Este românul unei puneri în abis. Începe cu o scrisoare semnată de episcopul de Como, Lorenzo
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
în lectură. Unde dai de personaje care par să-ți vorbească pe mai multe voci și din mai multe puncte ale istoriei. Se coboară și literal în român, adică din hanul unde explodează epidemia de ciumă, cum se crede, catre subteranele române. E o scenă foarte comică, unde patru personaje se trezesc subit în... cloaca maximă. Depozitar al "vestigiilor" nu doar antic române, ci și contemporane. MN: Cum de ajung în halul ăsta? VZ: Ajung ghidați de niște planuri amănunțite. Întreg
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
de ce-a murit. Ciumă? Otravă? Și bineînțeles, nu se știe criminalul. Detectivul nostru, Atto Mélani, spion la curtea Regelui Soare, se aventurează prin toate ungherele nebănuite ale hanului în căutare de indicii, pana cand descoperă un pasaj secret către subterane. Și-acolo începe un alt român, pentru că sunt introduse două personaje monstruoase, așa-ziși "căutători de relicve". Tipi care vânau, uneori dezgropau rămășițe pământești ale foștilor sfinți, adică foști oameni, deveniți sfinți, pe care mai apoi le puteau comercializa. Mari
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
Interpretări critice (Cartea Românească, 1970), comentariile asupra scriitorilor români ocupă vreo trei sferturi din sumar. Nu scapă însă atenției ciclul ,Alianțe literare", unde Valeriu Cristea consacră deja două texte lui Dostoievski (,Opere, vol. IV și În vizită la omul din subterană), altele vorbind despre Cervantes, Shakespeare, Swift, Lesage, Sainte-Beuve, J.J. Rousseau, Italo Svevo, Tolstoi, Cehov, Virginia Woolf, Kafka, Artiom Vesiolâi și alții. O carte întreagă îi este dedicată, în 1974, lui Cervantes: Pe urmele lui Don Quijote. Eseuri mai scurte sunt cuprinse
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
de personaje și lumi care vor urma? E vorba de faimoasa ,fractură" siberiană, de discontinuitatea ce ar împărți în două opera lui Dostoievski: cea a tinereții, anterioară ocnei și rezidenței forțate în Siberia, și cea care începe cu Însemnări din subterană. Odată acceptată, această fractură atrage după ea alte disocieri. Nu doar aceea a unei semi-renunțări la scrierile începuturilor, romancierul luând, s-ar spune, totul de la capăt, reconstruindu-se după anii siberieni, ci și acceptarea unei inferiorități zdrobitoare a operelor produse
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
Stepancikovo și locuitorii săi, Umiliți și obidiți, Amintiri din Casa morților, Jucătorul și Eternul soț. Un al treilea tom ar fi fost necesar: ,pentru a nu lăsa pe dinafară umanitatea dibuitoare din scrierile de tinerețe ale prozatorului, pe omul din subterană sau pe omul ridicol, cu visul său colosal - totodată revelator și transformator". Moartea a retezat acest proiect, dar viața îl împlinise în anii tineri ai criticului, fie și parțial, prin Tânărul Dostoievski...
Florina Ilis Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10789_a_12114]
-
și în poeme, cu nu știu ce precauție, cu convertiri, cu sublimări, cu anamorfozări care prezervă încărcătura iradiantă, toxică, demonică aș zice. Sunt �cazuri" și �întâmplări" atât de puțin epice, atât de innarabile, atât de puțin obiectivabile și, totuși, sunt acolo, în subterană, ca niște noduli care generează energia scripturală. Ei generează și informează visele mele, oniria personală, singurul spațiu în care simt temporalitatea și în care aceasta are într-a-devăr un rol semnificativ. în viața cotidiană a insului care sunt, am impresia că
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
volum de scrisori într-un moment în care ceausismul avea efectele cele mai pustiitoare asupra vieții publice intelectuale din România. Am avut și eu atunci personaje favorite în Epistolar, fără să pricep prea bine efectul de construcție al cărții, în subterană acelor ani. Nu era o carte cu șopîrle, nu cuprindea critici împotriva regimului și nici nu se poate spune că producea o imagine favorabilă de ansamblu principalilor epistolieri. Pentru mintea activiștilor culturali de atunci, cartea aceasta ar fi trebuit să
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
Plagamat, după lovitura de palat din Marconia, părăsise craterul din Șipote (toposul din Batalioane...), luându-l cu sine nu numai pe vistiernicul Codru Furgoteiu, ci și comoara șipotenilor, convertită ulterior în dolari. întreprinzător, el cumpără câteva sute de kilometri de subterane (foste în proprietatea Gospodăriei de Partid), burdușite cu colecții de vinuri dar și de arhive (ascunse în grabă de custozii Securității), rebotezându-le alegoric cu numele țării și capitalei: complexul Marconia. }elul lui este revanșa asupra adversarului declarat Miru Rozeta, autor
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
de mică publicitate - și anunță că primește ,obiecte stranii". Pe (simboluri, simboluri...) Intrarea Labirintului. A fost, la viața lui, un om de labirint, care-a cunoscut lumea din amintiri puse la poprire. Un poștaș surreal, refăcînd, în căutare de cioburi, subteranele unui palat. În micul lui imperiu de hîrtie mucedă, ca și în călătoriile pe care le face, fără planuri, de parcă s-ar teme, după curiozitățile rîvnite, hazardul obiectiv își desfășoară plasele. Niște Wunderkammer întunecate și pustii, unde înflorește o proză
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
Maria Cap-Bun, I. Constantinescu, Șt. Cazimir. Am încercat, prin această fugară enumerare, să semnalez energia magnetizantă, aș spune, a multiplelor direcții de percepere sensibilă a unei opere, cu lumea ei deconcertantă, de natură să pună cele mai grave probleme deopotrivă subteranelor sale neștiute, cât și suprafețelor asupra cărora, nu numai criticul și istoricul literar, ci și cititorul, s-a deprins să creadă că i-a dibuit esența. Fără a mai vorbi de dialectica tenace a minților care au constituit armătura interpretărilor
Integrala Caragiale (I) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14954_a_16279]
-
avea toată îndreptățirea, fără a fi cîtuși de puțin insolent, să-l califice pe Michelangello drept fabricant de biftecuri, pentru că, de acolo de unde privea Brâncuși, din spațiul de seducție și din rafinamentul art nouveau-lui, de acolo de unde cobora el, din subteranele preistoriei, din inima Vechiului Testament și a Ierusalimului, acolo unde Dumnezeu este unic, invizibil și noncorporal, discursivitatea și frămîntările lui Michelangello, cel din vintrele Romei pline de zeități lascive, de spectacole sîngeroase și de ordine geometrică, lucrurile chiar așa se
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
ai utiliza un bancomat. Cei a căror identitate e camuflată de serviciul pe care îl prestează. Aceasta e ideea pe care cinematografia perfect adecvată o redă, camera strecurându-se prin subsoluri, prin holuri prost luminate și locații sordide ale lumii "subterane" londoneze. Filmul lui Frears restaurează mediul de viață și umanitatea acestor personaje prin intermediul conștiinței lor morale pe care se încăpățânează s-o păstreze intactă chiar și când ar putea pierde totul din cauza ei. Acestui cineast remarcabil, melanjul de genuri pare
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
metropolei înspre necropola. Decăderea, poluarea, sărăcia par inevitabile în acest oraș al mulțimilor îngrămădite, al claxoanelor asurzitoare, al pieței negre și al închisorilor înfricoșătoare. Cand, acuzat fiind de trafic de droguri, ajunge în Închisoarea Centrală din Bombay, situată undeva în subteranele orașului, Moraes înțelege că metropola nu-și arată toate secretele dintr-odată, că are numeroase locuri ascunse și misterioase, dezvăluite doar arareori. De aceea, perspectiva locuitorilor asupra orașului este întotdeauna limitată, iar contactul trunchiat. Doar printr-o lupta perseverența, contorsionata
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
degrabă, un paria. Actorii, Daniel Day-Lewis și Paul Dano, ca și regizorul au reușit să gradeze verosimil și sensibil acest traseu al degradării umane fără a face din aceasta o lecție de morală, cît explorarea abisului uman, a omului din subterană. Cei doi profeți, unul al bunăstării aduse de aurul negru, altul al Bisericii celei de-a treia revelații, devin victime ale propriei lor ambiții. Nu banii sunt miza ultimă, ci voința de putere, o pornire faustică de a avea totul
Zgomotul și furia aurului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8685_a_10010]
-
spre clădirea Comitetului Central. A ajuns acolo la ora 12,20, dar nu se mai putea intra. A rămas cu mulțimea, în fața clădirii, în timp ce în balcon începuse deja agitația. Atunci au fost lansate tot felul de zvonuri alarmiste: că în subterane se duc lupte grele, că teroriștii vor să arunce în aer clădirea, că apa e otrăvită. La un moment dat, unul dintre cei din balcon a întrebat mulțimea: „Pe cine doriți, pe Corneliu Mănescu sau pe Ilie Verdeț”. Cum lumea
Agenda2004-50-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283141_a_284470]
-
a unor complexe identitare preexistente, ce vin de departe și vădesc frustrarea apartenenței la o „cultură minoră”, periferică la modul „absolut”. Revelatoare în cel mai înalt grad sunt raporturile pe care Vartic le stabilește cu „omul ridicol” și „omul din subterană” al lui Dostoievski, insistînd asupra înrudirii profunde între Kirilov și Cioran (privit, în alt sens, ca un Ceadaev român). La fel, paginile despre strategiile „deprovincializării” pariziene la Cioran și Ionesco. Dar și conexiunile pe care le face între Cioran și
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
viteză, binedispus de captura făcută... * Ștefan Bănulescu, redactor șef la Luceafărul, pe când stam și fumam împreună în birou, mai mult tăcând, avea o vorbă a lui, de fapt două, fără vreo legătură cu ce vorbeam în acel moment, doar una subterană probabil. Prima, oftând ușor: Noi venim de departe... A doua: Am intrat în zodia debarasoarelor... Niciodată nu am știut la ce se referă. Deși simțeam că vorbele ne privesc direct pe amândoi - originea, o sorginte comună probabil... Cu atât mai
4 decembrie 1969 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12979_a_14304]