4,839 matches
-
promovată doar de cațiva susținători ai pieței libere precum Peter Bauer si Theodore Schultz. În orice caz, indiferent de opțiunea ideologică și preocuparea teoretică, economiștii dezvoltării au impartășit un interes comun în privința factorilor dezvoltării. De-a lungul timpului, s-au succedat mai multe considerații cu privire la factorii primordiali ai creșterii și dezvoltării. Acumularea de capital, substituirea importurilor, adoptarea și difuzarea tehnologiilor moderne, restructurarea ordinii economice internaționale, etc. au concurat pentru rolul de “cauză primă” a dezvoltării. Teoria capitalului uman a apărut în
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
și implementarea largă a progresului tehnologic, tratamentul preferențial al țărilor slab dezvoltate în comerțul internațional, edificarea unei noi ordini economice internaționale, anularea datoriei externe și creșterea masivă a ajutorului economic internațional, stabilitatea politică și democrația, construcția instituțională etc. s-au succedat în gândirea privind dezvoltarea economică și prescripțiile politice ale organizațiilor financiare internaționale, ca “panacea universalis”. Succesiunea acestor condiții, de fiecare dată stringente și primordiale, s-a produs mult mai rapid decât schimbările cu adevărat benefice ale vieții personale și structurilor
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
al cercetării economice în anii ’60 și recent, a revenit în atenția economiștilor. Pe măsură ce mediul politc și mass-media au devenit preocupate de competitivitatea internațională a națiunilor iar schimbările tehnologice s-au intensificat, lansările de noi produse și procese de fabricație, succedându-se cu rapiditate, inovația și în general, difuzarea tehnologiilor noi, au redobândit semnificația „schumpeteriană”. Însă, de această dată, factorul generator nu mai este întreprinzătorul traditional, ci o categorie largă de angajați înalt calificați, ”lucrători ai cunoașterii”, cum îi numește Peter
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
costă mult? BOMILKAR Aproape totul. PSAMIS Mâncăcioasele sirene din Cartago, cred și eu, Însă Lais e la altă înălțime, scumpul meu. BOMILKAR O zorești cu stăruință? PSAMIS Cât se poate. Însă cred Că lipsindu-i favoritul, numai eu o să-i succed; Și fiindcă el voiește chiar de astăzi ca să plece A ei inimă desigur va-nceta să fie rece. Să-mi zici prost de n-oi ajunge să mă pun în locul lui. BOMILKAR Însă cine-i fericitul? Ai uitat ca să mi-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
deasupra (vorbei) literei scrise. Lessing, preocupat de lupta cea mare contra tiraniei poeziei și-a criticei franceze, preocupat pentru autonomia spiritului german, a uitat chiar în începutul dramaturgiei sale calea de-a se face conductor și actorului. Daca i-ar succede încercărei de față să întemeieze o cunoștință (Bewusstsein) mai adâncă asupra unei arte care e chemată să sensibilizeze cele mai nalte comori spirituale ale popoarelor în forma cea mai nobilă și să influințeze astfel asupra a mii de oameni, într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cele mai nalte comori spirituale ale popoarelor în forma cea mai nobilă și să influințeze astfel asupra a mii de oameni, într-un mod (vivificător) regenerator (befruchtend) și liberat de 315 r sarcina vieței de toată ziua; daca i-ar succede să brazde pământul ati tudinei de până azi a artei noastre și să ajute la aducerea unei reforme contra căreia rezistă în aceeași măsură atât dirigerea cât și (profesarea) esecuțiunea artei în masa aparințelor ei, daca s-ar smulge viitorul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viață a unui caracter, le au c-o singură lovitură naintea lor, și ce e deosebit li se asimilează, ca printr-un proces natural, într-un organism complect. Ei, până la un grad oarecare, creează neconștiuți; fiindcă esecutarea celor intuite li succede prin acea putere (Vermogenheit) de mirat carea poartă în sine, cum am zice, un al doilea om desăvârșit, depărțit de subiect, și-l poartă cu-atîta energie în sine încît îl conservă ca același prin toate fazele deosebite a realizărei sale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
uman și întru cât produce totodată această măsură fără o silință vădită. Marginea tonului slab și abia dat e claritatea și preciziunea încă auzibilă a cuvântului. Aceasta firește că iar se-ntemeiază pe o articulațiune perfectă, numai prin ea va succede de-a reda sensul celor vorbite în deplină claritate până și prin tonuri slabe, vorbite lin. E așadar una din însușirile cele mai necesarie ale artistului dramatic de-a-și fi cultivat tonul până la o preciziune atât de plastică încît până
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
va vedea că lângă [o] recitațiune egal amăsurată și pe lângă un caracter cam asemenea a unei tragedii în versuri și a uneia în proză, totuși se poate observa o mică abatere în tempo. Ondulațiunile din cea în versuri se vor succeda cu ceva mai încet decât a aceleia în proză. Însă între aceste antiteze generale lucrul cel mai esențial e caracterul fundamental al dramei însăși. Cu cât se apropie o poemă mai mult de tragedia antică, cu cât e mai însemnat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lucrează decât prin puterea vorbirei, de-aceea locul ei nu poate fi abia la reprezentarea caracterelor, unde să figureze ca culminațiunea artei dramatice, deși ea nu poate ieși în deplina ei arătare decât prin o anticipațiune a noțiunilor ce-i succed. De-aceea și ajunge de-a fi însemnat locul ce are să-l ocupe declamațiunea dramatică în calitatea ei de element al dezvoltărei pentru artistul dramatic. Abia în declamațiunea dramatică se va arăta măsura productivității artistului și puterea lui de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fericite de ton, cu o însemnată cultură artistică și cu o simțire adâncă și adevărată va putea lesne să citească cu oarecare virtuozitate lucruri epice și lirice și cu toate astea în declamațiunea dramatică s-ar putea să nu-i succedă. Căci declamațiunea dramatică se-ntemeiază, cum am mai zis-o, pe dezapropriarea de sine însuși, pe despoiarea totală de personalitatea sa proprie, pe transformarea într-o altă ființă cugetătoare și cu voință, care vrea să fie concepută și esecutată în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
despre puterea rațiunii, impulsul pentru lărgirea cunoștințelor nu mai vede hotară. Porumbul ușor care desparte în zborul său liber aerul a cărui rezistență o simte ar putea să conceapă închipuirea cum că, într-un spațiu fără de aer, aceasta i-ar succede și mai bine. Tot așa părăsi Plato lumea simțurilor, pentru că-i pusese îngrădiri prea strâmte și se cuteză dincolo de ele, pe aripele ideilor, în spațiul gol al inteligenței pure. El nu observă că prin osteneala sa el nu câștiga din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încercări vane pe care le-am întreprins orbește, fără să știm măcar cu ce și cine avem de făcut-n-adevăr. {EminescuOpXIV 374} O asemenea critică este așadar o pregătire, de se poate, la un organon și, dacă un asemenea n-ar succede, cel puțin la un canon după care s-ar putea dezvolta în viitor un sistem complet al filozofiei rațiunei pure atât analitice cât și sintetice, consiste ea acuma în lărgirea sau în hotărnicirea numai a cunoștinței ei. Nu putem socoti
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
face ca ea să fie cunoștință a posteriori, adică intuițiune empirică. Acelea atârnă cu absolută necesitate de sensibilitatea noastră, fie senzațiile noastre de orișice fel ar fi; acestea pot să fie foarte varii. Dacă această intuițiune a noastră ne-ar succede a o aduce la cel mai mare grad de claritate și transparență, totuși nu ne-am apropia printr-asta de natura lucrurilor în sine înșile. Căci în orice caz am cunoaște complect numai modul nostru de intuițiune, adică sensibilitatea noastră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
după alta. Dar dac-aș pierde mereu din cuget reprezentația antecedentă (primele părți ale liniei, părțile premergătoare ale timpului, unitățile închipuite dupăolaltă) si dacă nu le-aș reproduce în vremea ce progresez la cele următoare, atunci nu mi-ar putea succede nici o reprezentație întreagă și [nici] una din sus numitele cugetări, ba nu s-ar putea isca nici cele mai pure și primitive noțiuni fundamentale ale spațiului și timpului. Sinteza aprehensiunei este așadar nedespărțit împreunată cu sinteza reproducerei. Și formând cea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sine, adică funcțiunilor generale ale sintezei, și anume ale sintezei după noțiuni, înăuntrul căreia numai apercepțiunea poate să probeze apriori identitatea ei inesceptantă și necesară. Deci noțiunea unei cauze nu e nimic alta decât o sinteză (a celora ce-și succed în timp cu alte fenomene) și după noțiuni; iar fără o asemenea unitate, care-și are apriori regulele sale și-și supune fenomenele, o unitate a conștiinței de sine inesceptantă și generală, prin urmare necesară, nu s-ar putea găsi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
adică în apercepția transcendentală: în acea unitate în privirea căreia ea poate fi numai obiect a toată esperiența posibilă, adică natură; căci tocmai numai de aceea putem recunoaște acea unitate în mod aprioric, erg o necesar, ceea ce nu ne-ar succede defel daca natura ar fi dată în sine însăși, neatârnat de izvoarele primitive ale cugetărei noastre. Căci în asemenea caz 125 v nu știu zău de unde am lua noi axiomele sintetice ale unei asemenea unități generale a naturei, căci s-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai despre o știință posibilă, care nicăieri nu-i dată in concreto, căriea însă ne-ncercăm a ne apropia pe diferite căi până atunci până ce om afla potica unică, foarte plină și concrescută de cătră senzualitate, și până ni va succede să reasămănăm copia până acum greșită cu prototipul ei, întru cât aceasta îi este omului cu putință. Până atuncea nu poți învăța filozofie. Căci unde-i ea, cine-o posedă și pe ce o cunoști? Nu putem învăța decât a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că, cu toate aceste, am intrat în Bosnia și că maghiari au fost aciia cari au fost uciși de osmani, din dosurile de la Maglai. Numai comunitatea de interese leagă în mod durabil popoare și state și, dacă nu ne va succede de-a atrage Serbia și România în sfera intereselor noastre și a aduce pe aceste două regate ale Peninsulei Balcanice la convingerea că interesele lor nu colidează cu ale monarhiei austro-ungare, atunci vizita făcută de voiajorii noștri la Belgrad și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
guvernul e cu totul mut, gata a se justifica cu această tăcere când votul țării va fi contrariu aspirațiunilor de demagog cosmopolit ale d-lui C. A. Rosetti; gata asemenea a transige cu străinătatea și cu demagogia dacă-i va succede să scoată prin prefecții săi majorități servile. S-a văzut că toate încercările opoziției de-a obține declarațiuni clare de la guvern au fost zădărnicite prin sălbătăcia majorității, că nu i s-a lăsat opoziției nici chiar putința de-a se
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și, când simți că liniștea din încăpere începea să zumzăie, vorbi încet, dar cu glas aspru. Avea să îi acorde lui Aloim o șansă. La urma-urmei, Mariile nu erau cu nimic mai bune decât tânărul lui amant pentru a-i succeda la conducerea Abației. Îi spuse că avea să îi dea șanse egale cu ale Măriilor în a-i urma la conducerea Abației. ― De fapt, discuția asta nici nu ar trebui să aibă loc. Ești încă tânăr și în putere și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Nu-ți bate capul. Aloim deveni încrezător și, după câteva proteste formale, îl întrebă direct: ― Să înțeleg că vrei să pui la cale un fel de întrecere între mine și Marii pentru a-l alege pe acela care îți va succeda? Abatele îl privi fix, concentrîndu-se într-un punct aflat în centrul frunții tânărului. Ce ironie! Dorea un concurs. Abatele se întrebase de multe ori de ce persistau oamenii în a-și imagina că alegerea liderilor se baza întotdeauna pe un fel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în posesia singurului sfânt care nu încetează să facă minuni, mereu și mereu, aproape ca o mașină. ― Și de unde îl clonați? ― Într-un loc în care nu vei ajunge prea curând, sau nu vei ajunge niciodată dacă nu îmi vei succeda, există o raclă în care avem pletele Sfântului Augustin cel Nou. De acolo, o dată cu fiecare nouă populație de clone, luăm câte un fir și-l clonăm pe Mesia. Pletele Sfântului Augustin sunt într-un fel singura și cea mai solidă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui care zâmbește. Știa că e pe drumul cel bun. 24. Maria înghiți în sec. Sora ei îi povestise despre experiența pe care o avusese împreuna cu Abatele și că acesta lua serios în considerare să le lase să-i succeadă la conducerea ordinului augustinian. Dar sora ei fusese construită pentru a plăsmui în minte asemenea povești. Și, chiar dacă istorisirea ei se adeverea, și tot nu avea de unde să știe că patima pe care o punea în tot ceea ce face nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
psiacul nu ar fi existat. ― Am vești foarte neliniștitoare să-ți dau. Trebuie să părăsești Abația! ― Înălțimea Ta, misiunea mea aici face progrese remarcabile. Am chiar senzația că Abatele ia pentru prima dată în serios eventualitatea ca eu să-i succed... ― Are atâta încredere în tine? ― Nu. Încă îmi spune "spion"... Dar e evident că se gândește ce ar putea înfăptui o persoană ca mine așezată în scaunul său, dacă m-ar putea convinge să nu mai fiu slujitorul Înălțimii Tale
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]