5,950 matches
-
dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că Își lipise buzele de gaura cheii. — Nu, să nu spui asta, Anton! Ascultă. Lasă-mă să ies de aici. Trebuie să-ți zic ceva, să te previn! Nu-i răspunse. Suflă În flacără, făcând oțelul să devină iarăși alb incandescent. — Te-am mințit, Anton. Lasă-mă să ies. Herr Kolber se Întoarce. El lăsă tubul din gură și se Întoarse brusc: — Cum adică? Ce vrei să spui? — Am crezut că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se așteptau să câștige ceva din asta, „roșii“ ăia. Soarele, ce se ridica deasupra acoperișului de pe ghereta vămii, Îi atinse fața cu o umbră de căldură. O locomotivă staționată pe linia ce ducea spre capitală, semănând cu un câine rătăcit, sufla jeturi de abur. Nici un tren nu va avea acces spre Belgrad decât după ce va fi trecut Orient Expressul. Timp de o jumătate de oră va fi larmă și mișcare, vor sosi ofițerii de la vamă și vor fi postate santinele În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar somnul nu se lipea de el. Era un om fără umor, altminteri ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie, spuse Myatt. — Da, da, sărmana femeie, repetă domnul Stein, suflându-și nasul Într-un mod sincer compătimitor. Simțea că-i e foame, dar Myatt mai avea multe de făcut Înainte să ia masa, iar domnul Stein se ținu de el. Cu fiecare taximetru pe care-l Împărțeau, simțea el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de naștere! Nu era nimic Între ei! Uneori mă gândesc că ăsta a fost singurul lucru care putea să-l Împingă să mă Înșele, până la urmă: eram prea bănuitoare. Trebuie să fii sigură Înainte de a face ceva. Nu poți să sufli o vorbă. Promite-mi că nu o să-i zici nimic. Am dat probator din cap, fără prea multă tragere de inimă. Poate că Lauren avea dreptate, așa că am zis: —OK. Așa, vezi. Bine. Chiar dacă se va dovedi că te Înșală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
una singură, nu tu neliniști provocate de Întrebarea cu cine mă sărut și eu de Anul Nou. Singurul lucru care din când În când Îmi mai Întuneca starea de spirit era legat de schița bijuteriei de la S.J. Phillips: Hunter nu suflase o vorbă despre ea. Nici măcar o aluzie. În timp ce tot mai multe luminițe Împodobeau orașul, scânteind albe de-a lungul bulevardului Park Avenue ori strălucind Într-un roz șic În vitrinele de la Bergdorf Goodman, Îmi spuneam În sinea mea, Întruna, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și el sâmbătă. În felul ăsta aș fi putut și eu să țin petrecerea. Acum, toată lumea trebuie să mergă la priveghi vineri, se plânse ea. Pe fir se auzi un zgomot ca de porc care molfăie prin lături. Alixe Își suflase nasul cu putere. În cele din urmă, veselă, spuse: Și acum, am putea să discutăm despre toaleta mea? Pentru Înmormântare? 19tc "19" Înmormântarea la care să vezi și să fii văzuttc "Înmormântarea la care să vezi și să fii văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de coduri. Iar Mona îi spune: — Stai liniștită. E doar un furt dintr-un magazin. Crime, sinucideri, criminali în serie, supradoze - nu poți să aștepți până când toate chestiile astea apar în ziare. Nu poți să lași alt agent să-ți sufle vreo pleașcă. Ce bine-ar fi dacă proprietarul din Crestwood Terrace numărul 325 ar tăcea din gură o clipă... Normal că a apărut mesajul pe podeaua salonului. Ciudat e că plânsetul de copil nu începe, de obicei, decât în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
spune: Și ai putea să dai și tu dovadă de minim profesionalism și să mă mai scutești cu zorzoanele tale rasta. Mona trage de șnurul negru de mătase până îi iese din gură un cristal de cuarț, lucios și umed. Suflă peste el. — E un cristal. Mi l-a dat Stridie, prietenul meu. Iar Helen zice: — Tu te vezi cu un băiat pe care-l cheamă Stridie? Iar Mona dă drumul cristalului, care-i atârnă acum pe piept. — Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
veceu, cu pachetul în poală, și ascult. Asta-i ceea ce numim civilizație. Oameni care, altfel, n-ar arunca în ruptul capului un gunoi din mașină te izbesc fără să stea pe gânduri cu bubuitul radioului. Oameni care nu ți-ar sufla în ruptul capului fumul de țigară în față într-un restaurant aglomerat zbiară cât îi ține gura în celular. Țipă unii la alții la două palme distanță. Oamenii ăștia, care n-ar da în ruptul capului cu ierbicide sau insecticide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Un funcționar de la recepție confirmă că au folosit telecomanda ca să selecteze un film porno. A doua zi dimineață, la nouă, camerista i-a găsit morți. — Embolie, dacă mă-ntrebi pe mine, zice Nash. Când îi dai limbi fetei, poți să sufli aer în ea. Sau, dacă o fuți zdravăn, poți să-i bagi aer în sânge, iar bula se duce drept la inimă. Nash e un om masiv. Un tip mare, cu o haină groasă peste uniforma albă; când ajung, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în poala ei, e V-ul ras dintre picioare. Acolo se rostogolesc mărgelele de sticlă. Stridie zice la telefon: — Da, vreau numărul biroului de mică publicitate de la Carson City Telegraph-Star. O pană roz planează în derivă pe lângă fața lui; o suflă mai încolo. Mona începe să deznoade niște sfori cu unghiile ei vopsite în negru, zicând: — E mai greu decât pare din carte. Stridie ține cu o mână telefonul la ureche. Cu cealaltă freacă săculețul de mărgele care-i atârnă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
au făcut cerc, așteptînd un răspuns. Acuși, imediat!, pornește o mașină în cursă și vă duce le răspunde șeful. Cursa rapidă a venit? întreabă Radu, sosind în grabă, făcîndu-și loc printre muncitori. Din clipă în clipă răspunde șeful autogării. Vîntul suflă cu așa putere, încît șoferul are momente cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul se ridică de pe scaunul ghidului, coboară și croiește o pîrtie, apoi urcă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
murmură o înjurătură, roțile din dreapta mușcă asfaltul cu dinții de zale, ca în sfîrșit, colosul de tablă să stea rebel, perpendicular pe vînt, urnindu-se cu greu. Încă zece-douăzeci de metri, păpușico! murmură Lazăr -, pînă ieșim din dreptul pîrîului, că suflă vîntul pe valea asta ca printr-un tunel. Hai că-ți dau o bere, ici la Sălcii și-un crap cu mujdei, la preț de foamete adaugă luminat de zîmbet cînd cursa dă semne de supunere, menținîndu-se pe acolo pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-i prăpăd. Poți dormi la noi, ce naiba, tocmai tu!... Aș fi vrut să stăm pînă tîrziu. Am rar ocazia să beau un pahar, și-apoi, cînd îți vine cineva străin, îl interesează un favor, sau se gîndește cum să-ți sufle nevasta. Bine, rîde el nu-i cazul să mă tem de Maria, dar așa se întîmplă. Doar sînt și eu bărbat... Hai, uite și tu... face Săteanu un semn spre ușa dincolo de care se aude viscolul. Nu, nu pot spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
autobuzelor ce merg la uzină. Eram la șeful autogării cînd întrebai de geamantane spune Vlad, rotindu-se cînd cu spatele, cînd cu pieptul spre gura cuptorului instalației de laborator, să se încălzească. Afară e prăpăd, nu-i prea ger, dar suflă vîntul și viscolește din abundență. De carne nu-mi pasă, e bună și dacă îngheață spune Mihai -, dar vinul, dacă apucă să amorțească... Păcat, e un vin extra... Sincer să fiu, clatină Vlad din cap cu nedumerire nu înțeleg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
parcă știți ce-i în fundul vostru... pufnește Sultana, scăpînd cîteva înjurături de mamă. Ieși de-acolo, îți aranjezi hainele, te speli pe față, apoi faci lună vesela murdară din bucătărie și sticlele de la bar; le curăți și de etichetă! Dacă sufli o vorbă, te omor! Femeia aruncă scîndură pe stiva de lăzi, mai aruncă o privire încruntată fetei, apoi se întoarce și iese. Merge în bucătărie, bea o cană cu apă și urcă la etaj. În dormitor, rezemat cu șalele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
multe echipe; nici una însă echipe de oameni cu chef, ca de revelion nu mai spera să-l recupereze. Singură ea, Aura, afară, în viscol, plîngea și, din cînd în cînd, slobozea cîte un "Raduleeee" prelung, deznădăjduit. *** Cînd și cînd, viscolul suflă cu așa putere că Radu se înfige adînc în bețe, să nu fie dat peste cap. La ultima rafală, a căzut în genunchi, cu fața între schiuri, simțind cum pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să ia un taxiu din spatele gării. Nu vede decît un autobuz pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe soția lui Săteanu, înțeleg că prim-vicele n-a avut încredere în ei și și-a trimis soția. Unul, la pavilionul anexă, celălalt, la operate, sus, la trei! hotărăște Maria Săteanu. De rest, mă ocup eu. Și cum nimeni nu suflă în fața ei, cei doi medici pleacă imediat. Rămasă singură, Maria ia telefonul și formează autogara. Ne pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vizionare mă duc la uzină... Ce bine c-ai venit, altfel nu ajungeam la vizionare. Mulțam! Încuie ușa în grabă, pornind spre scări cu pași mari, continuînd să se îmbrace din mers. Afară nu mai ninge, dar vîntul continuă să sufle cu înverșunare. Pe străzile curățate deja de zăpadă circulă autobuzele transportului local. În centru, în fața magazinelor, vînzătoarele au terminat de curățat zăpada. Numai în curtea teatrului stau neatinse cîteva suluri mari de zăpadă, printre care o urmă îngustă, șerpuind, duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pînă și frigul. Dezorientat, Mihai privește într-acolo. Nu cumva, abia de-acum, de-aici încolo, încep să mă îndrăgostesc de Maria, făcînd o pasiune pentru miezul fierbinte al vulcanului?!..." Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt. Vîntul suflă cu putere dinspre munte și-l împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din nou, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așezat pe un scaun, dormitează cu tîmplele între palme. Jos, la calea ferată, cîțiva operatori și mecanici de la întreținere împing un vagon cu materie primă să-l poată aduce pe poziție, la rampa de descărcare. Ninsoarea a stat, dar vîntul suflă cu așa putere că mulți din brazii plantați dincolo de gardul uzinei, pe marginea șoselei de centură, s-au frînt de la jumătate, ori s-au răsturnat cu totul, aruncînd spre cer cîteva cioturi de rădăcină. Înăuntru, în încăperile instalației, la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să tremure. "Așa" se poate interpreta și n-am chef. Tot acolo și tot pe portița dinspre biserică? Tot. De ce? Iar începi? Vrei să mor prost? Nu vezi că elicopterele nu mai vor să vină? Zi-i. Vreau să-i suflu amicului toți banii. Și eu nevasta. Ești scîrbos, zău! Eu?! Ce-ai zice, maestre, dacă m-aș jura că, totuși, atunci, am iubit-o pe doamna? Cu puțină violență, e drept, dar... Tot nașu-și are naș. Jură! Hai că devenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și-a văzut chipul frumos reflectat în apa fluviului, a știut ce trebuie să facă și a început să realizeze statuete din nămolul luat din albia fluviului, după imaginea sa, însă în loc de coadă le-a făcut două picioare. Nüwa a suflat apoi peste ele și acestea au căpătat viață, putând merge și vorbi și le-a dat numele de oameni. Cei care au primit de la zeiță forța Yang (principiul masculin), au devenit bărbați, iar cei care au primit forța Yin (principiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]