105,057 matches
-
Citind aceste rînduri nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva apelativul talibani li s-ar potrivi mai bine staliniștilor postmoderni din jurul unor publicații care se autoproclamă ca fiind de factură neoliberală. Copilărie și asceză este un capitol de suflet despre oamenii și operele care i-au marcat devenirea umană și intelectuală. Alexandru Paleologu, Constantin Noica, Mircea Eliade, N. Steinhardt, Theodor Cazaban, Andrei Pleșu, Petru Creția, dar și colegii de generație, H.-R Patapievici, Dan Stanca, Ioan I. Ică jr.
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
ai timpului nostru: Constantin Noica, N. Steinhardt, Dumitru Stăniloaie, Alexandru Paleologu, Petru Creția, Virgil Nemoianu, Andrei Pleșu. Este o excursie de plăcere pe care nu ai dori-o niciodată încheiată. Cînd, totuși, inevitabil, ajungi la capătul lecturii, te simți cu sufletul plin și cu mintea atașată definitiv de o învățătură deprinsă de Cristian Bădiliță de la unul dintre mentorii săi, Petru Creția: "E păcat să lași să treacă o zi fără să te alegi cu ceva: din cărți, de la oameni sau de la
Înțelepciunea justițiarului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12598_a_13923]
-
întuneric apăreau, la stînga și la dreapta, slab iluminate, blocuri de patru etaje. Ce raion o fi? - Dă-mi să beau, i-am spus lui Ciubik. Mai avea o sticlă de rezervă. - Ai timp. - Nu fi cărpănos. Nu-mi scoate sufletul... Dă-mi! De-abia acum aveam chef de băut. Cuțitul nu mi l-au găsit (și nu m-au săltat cu tot cu cuțit), ceea ce era o minune sau, poate, un semn. Cu rezerva că, totuși, cu această minune și cu acest
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
cu multe ferestre, prin deschizătura contemplației, acolo unde pereții cîntă, unde totul este fără chip, ca într-un pahar, nălțînd ochii, Doamne, către lumina cea subțire, iar sandalele mi-au luat foc și m-am temut de frumusețe, căci miroseam sufletele pustnicilor ivite prin minune". (ibidem) Plutește peste atari exaltante conexiuni duhul unei receptivități reciproce mediind o întîlnire a mizericordiei dumnezeiești ce nu cunoaște margini cu deschiderea poetului spre echivalările metaforice ale năzuinței sale către Dumnezeu: "Să se odihnească, Doamne, în
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
cer din cer, ca pîinea în cuptor. Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău, ca rugăciunea în așternutul fecioarei, ca un cîntec nou în glasurile bisericii. Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău ca tatăl în fiul, ca sufletul în trup, ca lumina în întuneric, ca sunetul în trîmbițe, ca ochii mei în psaltire, ca cele ce nu sînt în cele ce sînt" (Psalmul 62). Astfel lumina sacrală e dublată de umbra, și ea luminoasă, a artifexului. Om al
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
însuși Dumnezeu, dăinuitor în eternitate. Genuflexiunile scribului sînt prin urmare scriptice, într-o mărturisire imanentă a trudei sale ce se sacralizează, dar și a ipostazei divin-verbale ce se umanizează prin concepția textualizantă a Creației: "Dumnezeule blînd, care mi-ai scris sufletul (...) Eu sînt credinciosul Tău, îndrăgostitul semnaticii Tale, cel ce ține pe limbă, cu evlavie, consoanele sacre, uimit de harul de a izvodi numele, sfiosul prezenței Tale, cititorul cărții. Fericit este arhivarul care păstrează în tainiță caietele cu scheme ale discipolilor
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
Să mai amintim oare cazul dramatic, cu semnificație de simbol, al incompatibilității dintre creația divină și cea laică a creaturii, întrupat de călugărul Matvei, cel ce l-a îndemnat pe Gogol să-și lase pradă focului al doilea volum din Suflete moarte? Chestiunea rămîne deschisă... Dar poetul nostru recurge încă la un procedu pentru a oferi Domnului un chip, pentru a-I substitui ipostaza incognoscibilă printr-o imagistică a concretului. Și anume îl corporalizează prin analogie umană, îi atribuie trăsăturile noastre
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
a-I substitui ipostaza incognoscibilă printr-o imagistică a concretului. Și anume îl corporalizează prin analogie umană, îi atribuie trăsăturile noastre somatice. Se conturează în felul acesta un Dumnezeu anatomo-fiziologic, proiectat în sînge și carne: "Doamne, nu fi sfios cu sufletul meu că eu asta fac, îl înțeleg pe Dumnezeu, îl învăț mereu. Fă-mi cuvîntul meu de sînge, Doamne, pentru Dumnezeu, că și Dumnezeu, Cuvîntul Lui, de sînge L-a făcut, pentru noi. Căci prin artere, o icoană a lui
Un poet religios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12622_a_13947]
-
citește rareori o undă de duioșie (la început cînd își privește iubita și la sfîrșit cînd îi e teamă că își va pierde prietenul). Quentin (Gérard Depardieu) e un găinar care fură mașini, fost grăjdar, cu pumn de oțel și suflet de aur. Un nătîng logoreic care vrea cu tot dinadinsul să-și facă prieteni. Greu de imaginat două ființe atît de incompatibile pe care întîmplarea le-a adunat în aceeași celulă. Muțenia încăpățânată a lui Ruby, care șade cu ochii
Să râdem cu Francis Veber by Cristina Corciovescu () [Corola-journal/Journalistic/12632_a_13957]
-
mai stins o stea; triști și negri, Doamne, ne șunt astăzi norii, azi îmi plange muză și inima mea. MI-AI FURAT... Mi-ai furat PRIMĂVARĂ oftatul, Ai cioplit din el verde altar Iubiri să botezi sub clopotu-i Cu-aghiazma de suflet hoinar. Mi-ai furat VARĂ ochii de tihna, Si i-ai dat rătăciților nori Din plîns de umbra și vina Să-mi creasca-n tîmple fiori. Mi-ai furat TOAMNĂ privirea, Ai pus-o mării de dor stăvilar Să-mi
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
alunge vorba cu sperietorile Și să te scalde În izvoarele de mut. Iar de te-i prinde În calusul patimilor M-oi Împărți În patru corzi de scripca Să-mi luneci clipele pe-arcusul horelor CÎnd mi-oi ciupi din suflet cîte-o părticică. A ÎNFRUNTA TIMPUL! am trăit simplu, nu am Înșelat, desi puteam... și viața mă privește cum strâng buchetele de rozmarin și busuioc, cum leg anii cu frunze aurii... nici ea nu știe cum fac să te iubesc mai
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
ajutându-se ca să înainteze pe asfalt, în cel mai bun caz, cu niște bucăți de lemn și, în cel mai rău, cu propriile mâini - răspândea un miros înțepător de medicamente. Intrau adesea la noi în curte ca să-și mai tragă sufletul sau să ceară milostenie. Moscova era atunci un oraș vechi, de-a dreptul pictural. Noul se rezuma doar la câțiva mastodonți staliniști din anii '30, construiți pentru clasele privilegiate, în timp ce oamenii simpli ocupau fiecare cotlon din vechile case boierești (care
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
din nordul Moldovei. O cu totul altă lume! C.B.: În aceste vizite ați făcut cunoștință cu mulți români, v-ați făcut și prieteni, astfel încât v-ați putut face o idee despre popor. Nu vă cer să faceți o "Enciclopedie a sufletului românesc", apropo de Erofeev, v-aș întreba însă dacă există o trăsătură distinctivă (sau mai multe) care vă vine în minte când e vorba de români? A.S.: În ceea ce privește imaginea poporului, nu am de gând să generalizez. O să mă opresc numai
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
antipedagogiei! Dar suferințele nu duc aci la o inflamare protestatară, la o postură insurgentă, resorbindu-se într-un fond moral compensat. Departe de-a îngroșa rîndurile rebelilor sub flamura poeziei, Constanța Buzea se orientează către limanul unei atitudini limpezitoare de suflet, către un echilibru care, fără a exclude în mod factice-moralizator Răul, izbutește a-l ține în cumpănă. Oneroasa materie mundană, e proiectată pe ecranul transcendenței, prin urmare îmblînzită, apropiată de zona mîntuirii. Performanța lirică rezidă în acest echivoc între cele
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
apropiată de zona mîntuirii. Performanța lirică rezidă în acest echivoc între cele două poziții antagonice, revolta și resemnarea, autoarea evitînd să se predea cu arme și bagaje vreuneia din ele, limitîndu-se la recunoașterea lor pe partitura orfică: "Fiind cu mine sufletul clipelor pe care/ nu le-am trăit, gust fără foame numele lor/ nenumit. Mi s-a părut că petrec chinul celei/ ce mă născu și mă hrăni cu somnul din sânii-i./ Doamne, ascultă-mă fără deloc să Te mânii
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
ai citit și la ce ai scris./ Și te gândești la ce ai citi/ și la ce ai vrea să scrii./ Cam acesta ar fi fondul,/ cerul și sfera, spațiul tău/ de manevră și antrenament./ Foarte activ și foarte leneș/ sufletul tău în lentoare./ Neștiut, nici măcar bănuit,/ între oglinzi, intri și ieși, ca dintre aripile îngerului/ în spațiul magic-ostil/ a propriei vieți./ Respiri și uiți să respiri/ uimită în dubla imagine/ ce se multiplică la infinit./ Intri ca să scrii/ și ieși
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
parcă mai bine de ce nu i-a convenit istoricului religiilor să se așeze în miezul unei vrajbe în care dreapta exilului avea să se disloce cu tot atîta furie cît și stînga acesteia. Cît privește ce va fi fost în sufletul lui Mircea Eliade, numai d-na Laignel-Levastine știe, în directă descendență din reporterul Caracudi". Bineînțeles că ne distanțăm și noi alături de Barbu Cioculescu de un punct de vedere măcar discutabil: Cercetînd paradoxala fecunditate a literaturii noastre, fie și în anii
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]
-
tehnicii serial-integrale ale aceluiași compozitor contemporan. Sau că o introducere în muzica lui Carlo Gesualdo, principe da Venosa, poate însemna nu doar o incursiune gramaticală în cromatica fascinantă și complicată a armoniei compozitorului renascentist, cât și o perspectivă asupra unui suflet chinuit, de criminal, care s-a confesat genial prin muzica pe care a scris-o.
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
în mod constant îi făceau pe oameni să găsească mult mai ușor motive de bucurie. Orice nimic, capabil să dea iluzia ieșirii din monotonia cotidiană se transforma instantaneu într-un mic prilej de sărbătoare, putea să lumineze pentru o clipă sufletul, așa cum spune, la un moment dat, Radu Pavel Gheo: Chiar dacă viața le este îmbrăcată în cenușiu ori negru, oamenii vor găsi în ei culorile vii cu care să-și amăgească pofta de fericire. Vor continua să se bucure de te
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
de-aceea nici nu i-am mai cerut aprobare pentru a da textul publicității. Așadar: RECOMANDĂRI DE FILME LA TV, ale psihologului-doctor Coriolan Haralampy, făcute în deplinătatea facultăților sale mintale. Dansează cu mine și Căsătorie de probă (Traian Băsescu-Theodor Stolojan); Suflete pereche și Căsătoriți pe viață (Ion Iliescu-Adrian Năstase; Emil Constantinescu-Mugur Ciuvică-Zoe Petre); Pasiuni trecătoare (Mircea Geoană); Meciul cel mare (noiembrie: PSD și PNL-PD); Zi de instrucție (1 iulie, Delegația permanentă PSD); Îngerul căzut (Mona Nicolici); Adio, domnule Steadman (Gheorghe Funar
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
să privim la televizor cu detașarea vizionării emisiunilor lui Dan Negru și Andrei Gheorghe, ambii scăpați dintr-un institut secret de cercetarea comportamentului uman în condiții de televiziune și angajați la generoasa Antenă 1 de către un inspector de personal cu suflet pur, și cu un frate dogar autoexpulzat pe post de ascet într-o peșteră din Apuseni... Și-am fi putut-o face, fiindcă în marea bătălie din Portugalia aveam și noi generalul nostru " singurul soldat român care, beneficiind de zicerea
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
o recunoaștem, valoarea literară " dintre primele trei, ecranizarea sa este cea mai slabă dintre filmele de până acum. Astfel, se poate observa o tendință îngrijorătoare în trecerea de la carte la ecran (ca admirator al lui Harry Potter, sper din tot sufletul să mă înșel): dacă romanele sunt din ce în ce mai complexe și mai captivante, filmele tind să devină din ce în ce mai schematice și mai plictisitoare. De ce spun asta? Pentru că rămân la opinia că, într-un astfel de film destinat "copilului din tine", povestea trebuie să
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
cu numele ziarului. Fie că sînt alegeri locale, scandaluri naționale, evenimente internaționale, editorialistul, mereu același, își umple coloana cu un soi de predici, o gumă de mestecat alcătuită din platitudini, clișee, metaforizări stupide, cînd nu de-a dreptul tîmpenii, despre... suflet, așa, în general. Iată doar două exemple. La 1 iulie, sub titlul Mai multă iubire, mai puțină depresie sîntem informați că: "Depresia este felul în care omul se concentrează adînc asupra propriei sale persoane și faza în care el consideră
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
fericiți sau infinit nefericiți, infinit mici sau infinit mari, infinit buni sau infinit răi. Ei pot pendula între extreme, ca luminile și umbrele, pot trece din una în alta, pot visa la una sau la alta și așa apare echilibrul. Sufletul aspiră spre fericire continuă și pentru asta începe să viseze cele mai strașnice vise posibile", iar comentariile ne lasă fără comentarii: "Rîul nu este un lac, iar emoțiile noastre negative permanente transformă rîul în lac, îi întrerup dezvoltarea, evoluția. Iată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12711_a_14036]
-
sfîrșit, să fie ironie oare, poate chiar cinism, apropierea iluminatului personaj de sfinții moderni? Aglomerarea cadavrelor mumificate în imaginea finală, să însemne oare, sfîrșitul utopiei cuceririi libertății fără violență?" (...) Deci, finalul, cu totul copleșitor: Ghandi ne povestește acum despre drumul sufletului, despre diferența dintre finit, infinit și reîncarnare, aștepți acum marele Final al regiei, soluția genială a acestui moment teologic dificil. Și lui Purcărete îi reușește: el lasă să fie învelite personajele în bandaje, scena e plină de mumii, trupuri în
Silviu Purcărete la Opera din Bonn by Ana Hagiu Muresean () [Corola-journal/Journalistic/12724_a_14049]