14,769 matches
-
în devenire, romanul accelerează pe panta apocalipticului sudat în poetica așteptării, tensiunea amânării, în iritațiile inevitabilului. Sunt efectele preferate de scriitor. Verbial și melancolic, romanul lui Deleanu este o colecție de viețuiri ruginite, din care nu lipsesc temele specifice ruinelor sufletești. Foarte fidel vor fi înregistrate reprezentările maternității, interzise ori suprarealiste, uneori coșmarești. A. R. Deleanu știe să confecționeze din scenarii arhicunoscute semnificații proaspete. De la secretele cuplului și misterele domestice la poetica depărtării, cenzura identității și presiunea locativului. Ce rezistă până la
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
și implicit al structuralismului care nu ar face altceva decât să „încețoșeze” demersul hermeneutic), rezervat în fața erudiției și al „supradoctoratelor”, dacă acestea nu sunt dublate de o categorie care pare a proveni, totuși, din o cu totul altă epistemă: „bunătatea sufletească”. În al doilea rând, puși față în față, N. Steinhardt și Adrian Marino sunt eminamente diferiți. În plus, Steinhardt și tipul său de lectură critică nu ar putea să provoace decât derută unui intelectual „cu ambiția construcției și cu vocația
Idiosincraziile unui pseudoînfrânt. N. Steinhardt văzut de Adrian Marino by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/4289_a_5614]
-
și cărturari gravitînd de obicei în jurul Tescanilor, punea la unison temeiuri multiple de curiozitate și recunoaștere cordială. Vibram de elan și tonice imagini, pictura lui Horia Bernea, care-și găsise acolo un adevărat pol magnetic, ne rostuia în adînc exigențe sufletești deloc întîmplătoare. Îmi amintesc o expediție de el gîndită, urcînd pînă la Tarcău, schitul care te arunca oarecum în coasta Ceahlăului, și unde vederii i se năzăreau bătrîni sihaștri, zidiți în muțenie; iar drumul, biciuiți de o strașnică furtună, ne
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
un înțeles de invulnerabilă spiritualitate, de protecție majoră, împotriva demoniacului. De aceea simțim că asemenea locuri ne pot sta pavăză, franc și destoinic, pentru că frumusețea lor nu izvorăște doar dintr-o logodnă anume a stihiilor; intră în ea, inseparabil, materia sufletească a unei istorii care înseamnă destin asumat laolaltă, convergență morală. Fecior al unor pămînturi rezemate în soclul aceluiași podiș moldav, nu prea departe de urbea lui Ilie Boca, onorat de admiratori inimoși printr- un muzeu ad hoc, George Apostu se
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
Îmi stăpânesc amintirea. Sigur, o să gândească despre mine că am ajuns un boșorog care trăncănește aiureli, care trăiește numai din amintiri banale, iar eu vreau să fiu un unchi memorabil”. Dialogul eșuat cu nepotul nu e decât barometrul propriei vulnerabilități sufletești. E impresionant, de altfel, peste tot în Până la capătul liniei, ritmul vertiginos cu care teme grave se infiltrează în imaginarul de zi cu zi. Obiectele din jur, cărțile din bibliotecă, ritualurile cotidiene sunt, toate, pretexte pentru meditații substanțiale despre neputință
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
actorul care a înființat un teatru în care s-au montat peste 100 de spectacole, după ce mai întâi a jucat fotbal pe maidan, este că are un public fidel și că, așa cum singur mărturisește, se află într-o permanentă căutare sufletească.
George Ivașcu, băiatul de cartier ajuns pe marile scene ale lumii () [Corola-journal/Journalistic/44897_a_46222]
-
risipindu-se în hudița următoare. Cerboaica descoperi voluptatea stearpă a supunerii și se abandonă cu totul mișcării aceleia necontrolate și totuși ordonate, încete și continue, spre ce? Nu știa, nu-și putea răspunde, dar înțelese dintr-o dată, cu-o adâncime sufletească ce-o uimi, că are încredere în această mișcare spre acel țel necunoscut și inevitabil. Trecu o oră sau poate mai bine până ajunse lângă masa unde tinere femei, și nu mai frumoase decât ea, dar îngrijit îmbrăcate, aproape luxos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
învețe de la Underhill. În prelegerea a XV-a, Mistica și psihologia științifică, i se reproșează din nou de a fi luat de la Underhill generalități psihologice comune tuturor manualelor și tratatelor de specialitate. Nu se înțelege, de pildă, de ce clasificarea facultăților sufletești în „inteligență, sentiment și voință“ sau o afirmație precum „psihologia contemporană recunoaște un primat al vieții sentimentale“ trebuiau să fie plagiate din volumul lui Underhill, chiar dacă ele pot să existe acolo într-o formă asemănătoare. Sau de ce faptul că Nae
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
superioară prin abordarea unor aspecte ignorate de aceasta (păcatul originar, pesimismul, antropomorfismul, valoarea trupului în procesele întrupării și mântuirii). Spre deosebire de autoarea engleză, Nae Ionescu precizează că se ocupă de mistică numai ca metodă de cunoaștere, nu ca fenomen psihologic, stare sufletească sau act religios. Perspectiva sa este cea a filozofiei, nu a religiei și nici a filozofiei religiei. Într-un curs de metafizică, desigur, nu interesează ce reprezintă actul mistic și viața mistică, ci care sunt concluziile la care se poate
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
puțin să-și piardă din importanța pe care voi i-o acordați... inutil. În definitiv, suntem plămădiți din același lut. Cu mici diferențe, pentru că... doar fizic sunteți mai puternici decât femeile. Atât. Și știi foarte bine că am dreptate. Suferințele sufletești vă pot devasta la fel de mult, doar că voi vă ascundeți mai bine, nu lăsați să se vadă mai nimic, în exterior. Tot din ...mândrie. A te arăta în fața celorlalți, dar mai ales în fața ființei iubite, așa cum ești tu pe dinăuntru
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
reproș, nu tu ești vinovată. Ești o tânără admirabilă prin tot ceea ce faci, mai ales prin felul în care știi să pătrunzi în sufletele altora, atunci când au nevoie de înțelegere și de afecțiune... Tristețea care mi-a cuprins gândurile, declinul sufletesc în care mă aflu de ceva timp, ei bine, toate acestea își au izvorul într-un trecut căruia nu-i mai deschisesem ușa de foarte mulți ani. Nu i-am negat existența, doar l-am ferecat o perioadă destul de lungă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Doar că ele dor la fel de mult, ca și palmele primite. Poate chiar mai mult. Odată spuse, nu mai pot fi luate înapoi. Și uneori e prea târziu. FLASH 6 (Imponderabilitate) Potrivit dicționarului nostru explicativ, fericirea este o „stare de mulțumire sufletească intensă și deplină”. Dar poate fi fericirea „înghesuită” în două, trei cuvinte dintr-un dicționar, eventual într-un tratat de filosofie, ca mai apoi, raportându-ne la aceste definiții să ne considerăm fericiți sau nu? Să fi fost cel care
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de sărbătoare, n-aș fi putut să-mi încep ziua decât cu un zâmbet de fericire. O fericire pe care aș fi vrut să o împart lumii întregi și fiecărui om întâlnit în drumul meu spre birou. Datorită acestei stări sufletești deosebite, astăzi am decis să mă abat de la traseul obișnuit, pașii nu prea grăbiți, căci plecasem devreme de acasă, traversând parcul central. La intrare... o fată. Mică de statură... aproape un copil. Dacă mă gândesc bine, am mai zărit-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
clar pentru mine că în acest mod își câștigă ea pâinea. Puțină și amară presupun, dar cinstită și demnă, fără să fie cerșită. Mă gândesc la tot ce eu am și ea nu, la locul meu de muncă, la starea sufletească de după un sfârșit frumos de săptămână și îmi dau seama cât sunt de norocoasă. Nu că n-aș fi știut până în acest moment, dar acum o simt parcă mai mult decât oricând. După mai bine de zece ani de când n-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu era, însă, pe măsura omului Boancă. Omul Boancă nu s-a construit pe el însuși printr-un comun proces antropologic; el și-a depășit acest destin, comun tuturor, supunându-se unui comandament personal, superior, special, puțin obișnuit. Acest comandament sufletesc, un impuls care îi este caracteristic sufletului său, l-a construit pe Boancă artistul. Am înțeles de mult că nu venea destul de des în camera mea de lucru un simplu vizitator, nici un oarecare prieten, ci un artist; nu îți trebuie
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
caracterele. Plăcerea prozatoarei este să vadă cum scapată sufletul, cum își mărturisește mizeria și suferințele, după ce a făcut totul ca să pară de viță aleasă. În opera sa de început nu există eros, doar erotism, sunt declarații, exteriorizări ale unor stări sufletești inflamate, căci Manuela iubește „donjuani” sau zburători fiind variantă a Penelopei sau Ofeliei, emanatoare ale unor stări nedefinite perpetue. În linii generale stilul scriitoarei a evoluat de la caracterul romantic digresiv și adițional Ăscrierile de început), la acel obiectiv, sobru și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
prin exces de adjective, supărător prin abuz de neologisme, obscur prin îngrămădirea notațiilor, pedant prin științism și exuberant prin lirism, stilul scriitoarei poate fi lipsit de calitățile obicinuite ale clarității și sobrietății; raportat însă la bogația fondului și la ritmul sufletesc, e nu numai un stil necesar ci, prin armonie și echilibru intens, și unul perfect.” Pe o continuă alternare de planuri, pe o permanentă pendulare între realitate și irealitate, este construită opera epică a Hortensiei PapadatBengescu. Mișcarea ființei între acești
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
cu spiritul analitic. Contemplarea se finalizează cu interpretarea fenomenului contemplat, eroina devenind un catalizator între fenomen și sine. “De rasă stendhaliană a analiștilor, ea își mărește viața sentimentală prin îmbinarea analizei, prin care, odată cu atitudinea sinceră până la cinism față de fenomenul sufletesc, și în special față de feminitate, iese din romantismul și subiectivismul obișnuit al literaturii feminine.” Deși materialul este exclusiv feminin, atitudinea scriitoarei e virilă, fără sentimentalism, fără duioșie, fără simpatie chiar, pornită din setea cunoștinței pure și realizată prin procedee riguros
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
în alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă în primul plan, devenind uneori obositoare prin insistență. Tânăra Manuela, o alta Adriana, percepe și relfectă cu toată puterea urâtul zile, retrăgându-se în propria-i solitudine. Stările sufletești traduc, într-un paralelism mobil, ritmuri ale naturii și invers. Gândirea pentru eroină înseamnă privire în afară și mai ales înăuntrul ei, apelând la oglinda pe care o purta cu ea permanent. În privirile tinerei solitare se întretaie resemnarea, tristetea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Ființa cu viață “insulară”, eroina a tras a bariera de izolare între oameni și ea, rezervele față de ceilalți au la ea răceala unei superiorități ofensate, care-și face din dispreț un blazon. În aparență, personajul unidimensional Manuela, păstrează în cutele sufletești intime mirajul unei iubiri ardente, convertită pe plan intelectual într-un dialog despre D’Annunzio, “extremul voluptos”. Închipuirile despre o lume ideală se amplifică dintr-un sentiment de contrarietate. Personaj aproape aerian, o abordează aproape ostentativ “cultul frumosului steril”, al
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o singură oră: ora morții!” A fost ea prima eroină a sa, prima eroină pe care a regăsit-o în oglinda vieții, dacă da, este interesant de observat care este ultima eroina pe care a lăsat-o în oglinda reflexiilor sufletești. Patologia vieții morale, în literatură, e unul din cele mai importante sectoare ale romanului modern. Aceasta preocupare, dominantă la Hortensia Papadag-Begescu, de la primele sale romane, și pe atunci oarecum exclusivă, este însă susținută printr-o putere analitica cu totul rară
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
explodând cu o forță proaspătă, neistovită. Scriitoarea însăși afirma că: “Studiul femeii mi-a părut totdeauna mai interesant decât al bărbatului, fiindcă la bărbăți înconjurul faptelor și faptele sunt rareori mai interesante, pe când femeia are o rezervă bogată de material sufletesc...”, bărbatul care suferă se consideră scăzut în ochii femeii, dar ea vede lucrurile altfel, “ Pentru femeie orice suferință îi pune în valoare capacitățile emotive și, deci, și obiectul care le-a dezvoltat” 23 martie 1922). Un roman dedicat în exclusivitate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
prin densitatea obsedantă a trăirii de a trăi. Manuela, o altă proiecție a Adrianei, percepe și reflectă cu toată trăirea urâtul zilei prin sine, cu sine, de la sine, retrăgându-se în propria solitudine. În ritmul naturii eroina își deschide stările sufletești, reflectându-se reciproc: “Între ea și Fire era o armonie aproape perfectă, fie ca lumea exterioară se răsfrângea în oglinda ei, fie că ea era o oglindă a acesteia” . Memoria involuntară este principalul obiect de referință a eroinei, trecutul devine
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de stări, de idei. În această primă parte numită “Introducere”, de fapt cititorul chiar e introdus într-un univers închis, îmbibat de urâtul unei zile ce este absorbit, analizat de Manuela. Ea se contopește cu acest personaj atât prin starea sufletească nedefinită cât și prin “haina ei cenușie”. Motivul oglindirii Ănu al oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în care privind ochii i se vor cufunda
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oglinzii) apare chiar din acest prim capitol, căci Alina v-a găsi pe masă oglinjoara cu mâner de os a Manuelei, în care privind ochii i se vor cufunda într-o balta de plictiseală. Oglinda va reflecta mai ales starea sufletească, dar Manuela putea rămâne fără oglindă plecând pe stradă? Desigur că va avea asupra ei o altă oglindă pe care o luase cu ea în plimbarea nedefinită prin “cenușiul tulbure al zilei zadarnice”. Se spune că “un om fără trecut
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]