3,156 matches
-
mănăstirii și tot ce se întâmplă în interior îți dai seama că depășește cu mult statura unei mănăstiri, fiind mai degrabă un „Complex mănăstiresc educativ și spitalicesc”. Ne-a impresionat măreția și frumusețea bisericii, unde rugăciunea discretă a călugărilor întreține suflul acelor locuri și întăreau pe cei care îngrijeau de sutele de copii bolnavi sau abandonați de mamele lor. Dintre cei 400, un număr de 33 de copii au fost adoptați de către Părintele Mihail. Privind cărucioarele cu micuții bolnavi am observat
BÂNCENI, O ALTFEL DE POVESTE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378419_a_379748]
-
după iubire Autor Urfet Șachir Am muncit în toată viața mea pentru familia mea, mi-am sacrificat multe nopți și zile pentru bunăstarea și fericirea ei, am încălzit-o la căldura sufletului meu și inimii ei i-am dat tot suflul dragostei mele, în fiecare clipă de dor; am acoperit-o cu trupul meu când i-a fost frig și scut i-am fost să nu fie lovită de vânturi și furtuni, am îmbrățișat-o cu brațele mele fragile, dar ocrotitoare
TÂNJIND DUPĂ IUBIRE de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378445_a_379774]
-
adevărului. Am întins uitarea, așternut peste urmele fulgerelor care mi-au vremuit renașterile. Am traversat cataclisme, am trecut dincolo de dor. Să nu mă mai cauți! Nu mă mai poti vedea. Doar iubirea mai poate pătrunde peste acest înveliș încarnat în suflul întâmpinărilor. (25 martie 2016) Referință Bibliografică: Interdicție / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1911, Anul VI, 25 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
INTERDICȚIE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378544_a_379873]
-
sunete sacre, O muzică lină de ploi, Hrănește la bază credința; Că țara e mila din noi. La horă cu sunet de stele, Și sferele sacre se-nchin S-au prins într-un cânt de nuiele, Vibrații sfinte de crin. Suflu tainic, cadențe, visare, Ritmuri simple din aurul pur, Cristalină e doina de jale, Și măreață e floarea-zefir. Dacă-nvață urechea din suflet, Să osebe tot cei duios, Cântul omului, cel ce o cerne, E esență a tot ce-i frumos
NAIUL ZAMFIRIAN de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378562_a_379891]
-
nu-i cuprinde, Chiar când ajung, în codru, seculari. Noi nu suntem la fel în fața sorții, Ne clătinăm în vânt, pierduți pe drum, Durerea n-o oprim în fața porții Iar toamna ne îmbracă-n foi de fum. Și resemnați de suflul crud al morții, Ne prăbușim în noapte și în scrum. (Leonte Petre) Referință Bibliografică: GHINDĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Leonte Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
GHINDĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378654_a_379983]
-
Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2348 din 05 iunie 2017. Încerc să-naintez pe drum îngust de piatră Dar pașii mei aleargă prin tină călători, Cu teamă mă gândesc știind că sunt o loatră Ce și-a călcat cuvântul și suflul deseori. O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă, Însă am gura plină de vorbe ce lovesc, Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă, Căci n-am voit postire, crezând că istovesc. Mă simt Maică Marie, un pom neroditor
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
care El mi-e far spre-a mea eternitate. Citește mai mult Încerc să-naintez pe drum îngust de piatrăDar pașii mei aleargă prin tină călători,Cu teamă mă gândesc știind că sunt o loatrăCe și-a călcat cuvântul și suflul deseori.O, de-aș putea ruga pe Măiculița Sfântă,Însă am gura plină de vorbe ce lovesc,Suspine nu mai am, de rele sunt înfrântă,Căci n-am voit postire, crezând că istovesc.Mă simt Maică Marie, un pom neroditor
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
roșul macilor din lanul cu grâu pârguit, doar el va reînvia dorința devenită amintire. Încep să mă curăț prin ruga-spovedanie iubind mai presus de orice taina cuvântului nerostit, sfințesc fiecare gând cu lacrima, Dumnezeului Cuvânt, ca vrerea să-și recapete suflul și să se prindă în hora albastră alături de visuri surori. Citește mai mult Mă trezesc și buimacă privesc aripile rămase dinzborul oniric,sunt încă ude de lacrima regretuluivenit cam târziuși înțeleg că trebuie să caut roșulmacilor din lanul cu grâupârguit
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Este decembrie și iarna tristă-mi pare O, de-aș avea pe palme, din aur o tiară, S-o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară. Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i gol Și-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă, Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfiți Pentru un pumn de-
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mult Este decembrie și iarna tristă-mi pareO, de-aș avea pe palme, din aur o tiară,S-o pun pe tricolor și să mă-nalț spre zare, Apoi să-ncoronez această mândră țară.Dar parcă un blestem lovește-n suflu-i golși-o rană adâncă pe trup bolnav ea poartă,Plânge pământul sfânt c-a devenit podmol, Oare cât mai avem de chin în astă soartă?! Ne plângem morții tinerii, cei pe un rug jerfițiPentru un pumn de-arginți, ce mâinile
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
secunda cuvântului/ pe care nu mai vreau/ să-l răstignesc/ istoria mea/ rămâne". Totul contra înstrăinării, statut ontologic ce accentuează neîmplinirile. Volumul semnat de Mihaela-Mariana Cazimirovici etalează o continuă desfășurare de imagini metaforizante, pentru a urma dezirabilul fior ascensional, dezmărginirea: "suflu/ suflu-nspre/ trupul acesta comun/ devenit strâmt/ pentru noi/ aripile mele au crescut/ sforile se descompun/ în raze de libertate/ orbecăind mă strigă/ zborul și mă doare/ nu a existat zăbala/ dintele a măcinat trupul/ în nălucirea cuvintelor/ grele/ totul e
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
eminesciene, de la mitul anului de trei zile, sau mitul comprimării timpului, până la perceperea timpului / anilor ca „umbră“ de „nouri lungi pe șesuri“, ori până la timpul „bivalent“, ca în «Scrisoarea I», unde se relevă individualul timp (« Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, / Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare...» - EP, I, 100, timp prin care oamenii se relevă schopenhauerian, „egali“, în fața morții), sau universalul / cosmicul timp (timp în care Luna - de dincolo de abordarea polivalentă, „de apogeu“ romantic, a motivului - „operează
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
a mirosit energia sau a pipăit energia. Cu toate acestea știm că fără ea nu există viață, știm, doar știm. Vă puteți imagina că și acest „a ști” e tot energie? Corpurile în care noi experimentăm sunt extensiile energetice, iar suflul divin e fluidul energetic. Cunoașterea, acel „ a ști”, este ca și cum ar fi aluatul unui cozonac. Din aluat, în care punem ingrediente, va ieși cozonacul, funcție de ce punem noi în aluat. Timp uman, o expresie pe care voi o folosiți să
UN ALT FEL DE ESEU DESPRE IUBIRE de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380070_a_381399]
-
tale aminte scrum și flacăra eram. Erai. Nu mă iubi ca să dispar, nu ma lua în brațe, nu ma săruta nu mă risipi în ispite sub pleoapa timpului, grea, nu ma uită, iubite! Altădată crezând că ești vântul, pluteam prin suflul ochilor tăi îmi legăm de glezne pământul striveam sub copite nori gri biruiam cu arma secretă, cuvantul, mai știi? Astăzi, pe cerul roșu din inima ta rătăcesc, o frunză de cristal fără ram, prea devreme pentru a pleca, prea târziu
FRUNZA DE CRISTAL de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381891_a_383220]
-
fi descompus pur și simplu, trebuie să fac un efort sisific, să-mi adun mațele de pe jos ca eroul din poveste, să le scutur de noroi, să-mi adun inima prăfuită și ciuruită de schije, mâinile, picioarele, să recapăt iară suflu, puterea aceea magică de care are nevoie orice ființă ca să se mențină pe pământ. Este uimitor câtă vitalitate trebuie să aibă omul în el ca să poată supraviețui, să lupte cu el și cu ceilalți, cu lozincile despre viață, cu minciuna
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
chibzuială... * -Minunată zi! Însorită și nu atât de înăbușitoare ca cea de ieri! Vezi dac-am pornit-o la drum dis-de-dimineață?! Răcoarea zorilor ne-a iscat și dorința, și rezistența călătorului! Nu credeți?! -O, da! întări monosilabic cel mic, nemaiavând suflu, dar fericit să-și vădească abilități pentru plimbare, în fond, aflat în al nouălea cer că-i atât de mare, că face față ca și ai săi! -Ai dreptate, afirmă obedient și mama, drapând ca mereu adevăratele păreri, așa, dintr-
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
Aici e glorificată Legea pământului alb castele albe, grădini albe Curți albe, împărătești Porți de diamant singure se deschid spre cerul alb înfloririle nebănuite splendori devastează plecările, sosirile. Copaci argintați adăpostesc Înlănțuiți în triluri, canarii. Cutreierată de implacabil Stârnit de suflul nemuririi Mă înfioram. Pe cărarea regăsirii Alergam. Ninsori îmi cad pe cuget și pe trup Când Fostu-mi-a dat să aud în graiul gângurit demult cântări. Sub puterea cântului mergeam Prin albul ținut Dar nu la pas, și nici
HIPERBOREEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382056_a_383385]
-
hațegana, bătuta ciobănească și brâul pădurenesc, masiv și impresionant ca valoare de creație și autenticitate folclorică, îi asigură o prezență evidentă inconfundabilă în peisajul artei noastre folclorice, căreia, prin interpretarea sa caldă și nuanțată, originală și veridicală îi aduce un suflu nou, un sprijin neprețuit și convingător în confruntarea care se petrece astăzi, la noi, cu așa zisele manele. Aparițiile sale pe scena de concert a Ansamblului Artistic «Ciocârlia» dar și în turneele întreprinse în țară și peste hotare, precum și înregistrările
MARIA STROIA. FRUMOASĂ CÂNTĂREAŢĂ CU PUTERI ARTISTICE ÎN URCARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382061_a_383390]
-
Agățându-l de grindă îl pedepsește, Ca să stea atârnat noaptea întreagă. Trist, Gunter lui Siegfried istorisește, Iar acesta din nou noaptea-l ajută, Punându-și gluga,alături pornește, La Brunhilda ce pe Gunter n-ascultă. Și-o prinde strâns,până suflul și-l pierde Pe Gunter de soț atunci ea-l recunoaște, Plecând Siegfried ia centura ce-o vede, Neștiind atunci că moartea îl paște. Brunhilda n-a uitat de umilire Și zi de zi îi crește supărarea, Că un vasal
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
talentați, oameni cu adevărat de cultură, au fost nevoiți să rămână în umbră, să se ascundă pentru a reuși să traverseze acei ani negri ai scrisului românesc... După așa numita revoluție din 1989, când lumea românească aștepta cu nerăbdare un suflu nou în proză și în poezie, în dramaturgie și în celelalte ramuri ale culturii, au fost destule voci care să trâmbițeze că se va elibera și ne va umple de cultură „literatura de sertar”. Nu doresc să dau nume, dar
REVISTE – IMPACT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380225_a_381554]
-
cuc, Fără Tine, Domnul Slavei, Încotro o să mă duc? Dar eu simt a Ta lumină Și o văd cum se aprinde, Flacăra-i nemăsurată Tot Pământul îl cuprinde. Doamne, flacăra Ta sfântă Omului trimite-o-n dar, Simțurile îi deșteaptă, Suflul umple-i-l de har! Adu-l în pădurea deasă, Lângă cuc și lângă nor, Să se-ncarce cu iubire, Să tot simtă al Tău dor! Dă-i pădurii ramuri multe, Fă-o verde și frumoasă, Iară omului dă-i
PE DRUMUL ASPRU-AL CRUCII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380352_a_381681]
-
vârf de brad apos în legănarea nopții rog stelele să culce a minții nebunie, dorul arzând țepos noi am rămas acolo, îndrăgostiți și singuri între pereți de ceară topindu-se în cer în timpul din astere-n urechea mea mai gânguri cu suflu de emoții, cu sacadate simțuri, rămâi al meu mister Referință Bibliografică: Rămâi al meu mister / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V, 31 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
RĂMÂI AL MEU MISTER de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379352_a_380681]
-
amintirile mele,... IV. D E S C Ă T U Ș A R E, de Luchy Lucia , publicat în Ediția nr. 2043 din 04 august 2016. DESCĂTUȘARE Cu primul tremur al razelor de soare am deschis larg fereastra, să simt suflul de libertate, iar mintea să le poată cuprinde pe toate! Frământări și gânduri învălmășite își fac loc fără zăbavă, încerc să mă scutur, poate le ia vântul și mă ușurează de ele, prea-s lacome să mă înșele, să mă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
o să râd, o să plâng, sau o să mă bucur, cine știe... poate-o s-o iau de la-nceput! Nu contează atâta vreme cât am visele mele, și pot merge ... Citește mai mult DESCĂTUȘARECu primul tremural razelor de soaream deschis larg fereastra,să simt suflul de libertate,iar mintea să le poatăcuprinde pe toate!Frământări și gânduri învălmășite își fac locfără zăbavă, încercsă mă scutur, poatele ia vântul șimă ușurează de ele,prea-s lacome să măînșele, să mă disece,ca să nu pot gândi la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379202_a_380531]
-
al doilea val al suprarealismului din România, când membrii Grupului Suprarealist Român (Gherasim Luca, Paul Păun, Dolfi Trost, Gellu Naum, Virgil Teodorescu și, tacit, Sesto Pals și Paul Celan) încep să publice primele lor lucrări care să dea un nou suflu recrudescentei suprarealismului internațional, o mare parte din comilitonii de altădată rămân cantonați pe frontul luptei de clasă propagata de politică oficială a nou înființatei RPR. Printre ei se numără și pictorul Jules Perahim, care își vernisează, pe 6 iulie 1945
JULES PERAHIM de IGOR MOCANU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/379408_a_380737]