2,367 matches
-
Apoi mai este și graiul articulat, atribut care nu este necesar supraviețuirii, ci îl ajută pe om în comunicarea clară a ideilor la acest nivel. Fizic, omul crește și se dezvoltă până la anumite dimensiuni caracteristice speciei, după care pr oce sul încetează. În faza de pubertate au loc anumite transformări și organismul este pregătit pentru o nouă etapă. Î ntr e pubertate și vârsta de aproximativ 40 de ani, este perioada de procreare, omul își întemeiază o familie și lasă urmași
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
o mai poți desluși și pe care jegul s-a stratificat, desenînd tot felul de chipuri bizare. De-a lungul pereților se înșiruie cîteva polițe slinoase, înțesate de carafe ciobite și cu luciul șters de vreme, inele de metal pentru sulul șervetelor, teancuri de farfurii din porțelan gros, cu chenar albastru, fabricate la Tournai. Într-un ungher se află un dulăpior cu despărțituri numerotate, în care se țin șervetele clienților, pătate de sosuri ori de vin. Mai sînt apoi sumedenii de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Ordin mai mulți maeștri, care au făcut să crească renumele fraților. Unul era fratele Walter de Burgh, despre care un frate avusese o minunată viziune: l-a văzut pe Domnul Isus Cristos coborând din cer și oferind fratelui Walter un sul pe care era scris: «Locul secerișului tău nu este aici, ci în altă parte». Domnul i-a revelat înșelăciunea unei femei pioase, care prin intermediul unor presupuse viziuni dusese în eroare un frate inteligent, în așa măsură încât el le-a
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
6ème édit., în cap. III: L'exil d'Ovide, p. 107-159. 53 Ibid., mai ales p. 108 și urm. (pentru Ovidiu) și p. 130 și urm. (pentru Augustus). 54 DEMETRIO MARIN, L'opposizione sotto Augusto e la datazione del "Saggio sul Sublime", extras din Studi in onore di Aristide Calderini e Roberto Paribeni, vol. I, Milano, 1956, p. 157-185. 55 BOISSIER a surprins această realitate numai în parte atunci când afirmă: "Ce n'étaient pas seulement quelques esprits chagrîns et austères qui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
unei purități virginale, de imaterială și neliniștitoare frumusețe: "un trup mărunt, vaporos și gingaș; mîini subțiri cu degete străvezii; un chip de fecioară cu licăriri de opal și luminat de doi ochi mari negri de dedesubtul unei bolți încununate de suluri răzvrătite de păr strălucitor". Într-adevăr, ca "om al trecutului" (cum îl caracterizează naratorul încă din primele pagini ale romanului), Andrei nu percepe realitatea decât indirect, printre "lianele amintirilor", drept manifestare dinamică și contradictorie, inconsistentă în fond, a unei altfel
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mare din capul cerbului strălucea de se părea că Harap-Alb soarele cu el îl ducea (...). Și într-una din seri, cum ședea Spînu împreună cu moșu-său și cu verele sale într-un foișor, numai iaca ce zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare, care venea înspre dînșii. Și de ce se apropia, de ce lumina mai tare, de li fura vederile. Și deodată toată suflarea s-a pus în mișcare: lumea de pe lume fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Vreau să judecăm toate după cuviință și să întocmim documentele de stăpânire, că iată se apropie vremea semănatului orzului și apoi al porumbului. Acesta este testamentul mamei, așa cum l-a păstrat sfinția sa, pecetluit și neumblat. Vodă luă din mâna mitropolitului sulul șnuruit și sigilat, îl ridică sus ca să-l vadă toți din adunare. Apoi, așezându-se în jilțul impunător, începu să desfacă sigiliile cu mâna lui. De la locul lui, aga Constantin Bălăceanu, ginerele lui vodă și cel mai de încredere om
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca altădată. Doar pe la noi se pot secera grânele. Aici sunt toate documentele, cu satele și pământurile și pădurile și morile și tot. Hai, Constandine, să te uiți la ele, că eu plec la Istanbul și rămâi tu...” Și primul sul pe care-l desfăcuse era actul prin care doamna Ilinca îl ierta pe Leurdeanu. L-a citit atunci și apoi de multe, multe ori... Și acum? Barbule, Barbule, ce caut eu aci, era locul tău, de ce muriși? Depănarea gândurilor fu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceară ajutor din ochi de la fețele bisericești ce se aflau de față. — Stai, ordonă vodă, să vină un grămătic să scrie mărturia. — Măria ta, scrisoarea o am scrisă chiar de mâna mea, și egumenul scoase de sub rasă, de la piept, un sul subțirel. Îi tremurau mâinile și se auzeau cum îi clănțăne dinții în gură. Vodă zâmbi sigur pe el, în timp ce încordarea îi încremenise pe cei din sală. Doar Brâncoveanul își număra nodurile șnurului negru cu ciucuri împletiți. S-auzim! — Fericita doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
străvezii și să aducă talgerele de argint cu diferitele feluri din pește, căci era miercuri. Ștefan nu se așezase, căuta ceva într una din firidele închise cu grilaj din fier forjat care ornamentau peretele dinspre sud al odăii. Scoase un sul de pergament și, venind cu el, înainte de a se așeza la locul lui, ridică paharul și închină pentru sănătatea comesenilor, își înmuie buzele și făcu un semn negativ când feciorul încercă să-i pună talgerul cu mâncare. Del Chiaro, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a crescut, să-l ghicesc cum este. Măriuța taichii, cui rămâi tu așa, fără mamă? Cum spuneam, neică Mihai, vreau s-o dăruiesc pe Bălașa mea acum, la soroc de despărțire, ca să-i fie de veșnică pomenire, și prințul desfășură sulul de pergament. Cei trei bărbați se aplecară asupra mesei ca să vadă mai bine. Era desenul unei pietre funerare cu laturile foarte frumos împodobite cu motive florale. — Doresc peste piatra care o acoperă să-i înalț o lespede de marmură albă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i întărea beiului Constantin domnia până la moarte, din nou domnie până la moarte - firmanul acela obținut la Adrianopol cu atâta chin de la Mustafa al II-lea -, și în sfârșit ultimele două de la Ahmed al III lea, fratele lui Mustafa. Ștefan desfăcu sulurile șnuruite ale firmanurilor și întinse pergamentele unul lângă altul pe masa mare a spătăriei; știa câte pungi și inele cu pietre rare costase fiecare, câte ploconeli, câți salahori spre cetățile turcești ca să fie întărite, câți armăsari de rasă cu harnașamente
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mari boieri și se opri asupra marelui logofăt Ștefan Cantacuzino. I se păru că în felul acesta respectă protocolul, pentru că marele logofăt era echivalentul în Țările Române al marelui vizir și acum devenise primul bărbat al țării. Când îi înmână sulul pecetluit, exprimând voința sultanului, Mustafa nu-și putu stăpâni un oftat. Îi părea rău că aveau crezare vorbele care începuseră din Fanar să stăpânească Istanbulul, cum că Vodă Constantin era vinovat de mânia Cantacuzinilor, pentru că îi dăduse la o parte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lămpilor cu spermanțet fața lui era roșie ca focul: Să văd și eu! Cum adică, am citit de zeci de ori documentul și nu am băgat de seamă că este fals? Necunoscutul se ridică și, cu o plecăciune zgârcită, dădu sulul marelui vizir spunând: — Documentul este un fals. Oamenii mei au raportat în acest sens și, trist, îl măsură din ochi pe marele agă al ienicerilor, parcă cerându-și voie să vorbească. De sub turbane, de pe capetele rase șiroia sudoarea în dâre
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Belzebut apăru cu toată hidoșenia sa. Capul țuguiat acoperit cu păr negru ca smoala, era purtător a două coarne. -Oameni buni opriți-vă. Nu agresați înaltele fețe bisericești. Sunt nevinovați-strigară măicuțele. -Vinovat este starețul Machedon care este proorocul Satanei. DânGABRIEL sul l-a invocat pe Belzebut-spuse Anastasia. Atunci cerul se despică în două, iar dintr-o lumină orbitoare apăru un om îmbrăcat cu robă albă de in, care strălucea ca un luceafăr. Ridică mâna vorbind. Toți cei de jos au îngenunchiat
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
debutez ca scriitor. Și el vroia. Practic la ora unu din noapte munca noastră se termina, paginile intrau la calandrare și rotativa intra în funcțiune. Formidabilă această rotativă, cum vuia, și din burta ei, după ce primea paginile sub formă de sul de plumb, țâșnea ziarul proaspăt în fiecare secundă Timpul, Timpul, cu titlul roșu, mirosind puternic a cerneală. Toată lumea care îl făcuse se afla adesea acolo și plecam toți cu el în buzunar, după ce îl răsfoiam să nu fi scăpat ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
după ce îl răsfoiam să nu fi scăpat ceva... Se întîmpla rar de tot, totuși se întîmpla, uneori ne veneau cenzuri întîrziate: se repagina, recalandra, adică se imprima pagina plată de plumb, într-un carton special, flexibil, după care se forma sulul de plumb. Se auzeau îngrijorări... Dați-i drumul în viteză... e ora două... pierdem provincia... Orleanu stătea departe, n-avea cu ce ajunge acasă după ora unu și se culca pe masă. La fel și domnul Sachelarie, care făcea singur
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai devreme ? Nu, un prăpădit, pășind șovăielnic, umil, în vârful picioarelor. Un slujbaș de la administrație. Venise încărcat de cutii de mărimi diferite. Le descărca în colțul camerei, lângă ușă, stivuindu-le cu grijă, la perete. Ieși, se întoarse cu un sul gros și lung. Un fel de tub din carton, cu capac. Se mișca încet, încovoiat, să nu deranjeze. Intra, dispărea, reapărea, strecurându-se, fără zgomot. Îngrozit, se vedea, de importanța persona jului a cărui intrare o pregătea. Se observa și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
marginea lumii, a zilei, miezul sângeriu, de unde pornesc toate. Apogeul invizibil al zilei, marți, miercuri ; aceeași oră și același loc ? Zăduful clocește, capete și brațe pendulează aiuristic, leșinul răsucește colile groase și roz de ozalid prăbușite peste mese și peste sulurile de calc subțiri, transparente. Scaunele, planșetele și cuierul se mișcă bălăbănit, fără zgomot. Se privește cu luare-aminte în fereastra deschisă. Stă pe locul Ortansei, nu mai e nimeni în jur. Ambele părți ale ferestrei sunt date în lături. Chipul se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ochiul veghează : Ortansa veghează mișcarea, personajele. Zâmbește, le zâmbește, îi zâmbește. Inginerul A.P. ! Prostuțule... August Prostul, ce ești. — Bine, dar. Captarea și rețelele, turnurile, stația de pompe au fost rezolvate. Colegul celor doi colegi lovește fără să vrea, cu cotul, sulul de planșe de pe birou, foile de hârtie se împrăștie pe jos, se desfac, planșele se răsfiră peste tot. — Ce e cu el ? întreabă Manole. — Nu știu. N-am observat, răspunde, fără chef, Vornicu. Tocmai voiam să te întreb. Mi s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un fax automat căruia îi punea foile de cu seară și îl lăsa să încerce până când prindea o linie liberă cu România. Asta am aflat mai târziu, când s-a întors, pentru că după ce am spart în noaptea aia depozitul cu suluri de fax, am primit ce-mi doream să primesc, i-am răspuns și, bineînțeles, mi-a părut rău. Ea s-ar fi întors oricum, era hotărâtă, eu mă dădusem de gol în schimb, degeaba, acum știa că o iubesc și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pună în lumină dimensiunea simbolică, relațională, morală și argumentativă. Cercetarea lui Marcel Mauss a fost cea care a descoperit rolul central al darului în viața oamenilor. Punctul central al lui Mauss, care iese la iveală în concluzia eseului fundamental Saggio sul dono, constă în încercarea de a explica „secretul” conviețuirii comunităților și popoarelor, adică în a ști să găsești de fiecare dată modalități instituționale, prin intermediul cărora oamenii pot să se „opună”, fără a se vătăma și „a se dărui”, fără a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
dea numai bărbaților, după cum hotărâse Puarem. Ei n-aveau decât să și-o împartă cu femeile de care nu s-au putut despărți. Așezat cu picioarele sub el, alt scrib scria cu grijă numele robilor și vârstele lor pe un sul de papirus, luîndu-le de pe cioburi. Robii vorbeau între ei, însă cu glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau zgomot. Acum, lui Auta nu i se mai îngăduise să stea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cărți mai de aproape. Își aduse aminte de Puarem și de Tefnaht. - Dar Puarem al nostru nu scrie cărți, când scrie... Pe strălucitorul Tefnaht l-am văzut scriind de câteva ori. Nici el nu scrie cărți. Cărțile sunt ca un sul de pânză, și el scrie pe ceară, cu un pumnal. - Tefnaht scrie cărți despre țările și popoarele pe care le cunoaște. Ceea ce ai văzut că scrie pe tăblițele cu ceară proaspătă e scris după aceea de sclavi meșteri, cu vopsea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]