2,764 matches
-
Aș spune chiar că-l poate învinge, întrucât fiecare armă de foc de-a noastră constituie centrul unui câmp de forță care acționează ca un ecran de protecție împotriva forțelor distructive imateriale. Acest ecran de protecție nu opune rezistență măciucilor, sulițelor ori gloanțelor și nici altor substanțe materiale, dar, pentru a străpunge superba barieră pe care o creează în jurul proprietarului său, ar fi nevoie de un tun atomic. Veți înțelege ușor, continuă vânzătorul, că o armă de o asemenea forță nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
asculta Și grajdul că descuia Și pe negrul că-l gătisă Și la dânsul că-l aduse. Iar Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul, De perini se rezima Și pe negru-ncăleca Și afară că eșea, Mâna -n streșină punea Și sulița c-o scotea, De rugină c-o ștergea, Că ea tare ruginise De când el se bolnăvise. Buzduganul că-și luase Și de-acolo purcesese, Negrul lui tot buiestrînd Și Doncilă tot gemând Și din buzdugan svîrlind, Tot din palmă sprijinind
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
paloșul că scotea Și din gur - așa grăia: Ațin-te a te sprijini, Și odată se-nvîrti Și-n deliul repezea Și foarte tare-l lovea. Nu-ș cum focul se loviră, Ochii amândoi săriră Și capul că i-l tăiă, În suliță îl luă Și în pământ îl înfipse. Iar împăratul privea Și pe scări se cobora, La Doncilă că mergea Și pe spate că-l bătea, Cu mîngîiere-i grăia Și pe dânsul veselea: Ah, Doncilă bolnave, Vrednice și viteze, De când tu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
borangic, țesută în lacrimele mamei sale, mândră pălărie cu flori, cu cordele și cu mărgele rupte de la gâturile fetelor de-mpărați, își puse-n brâul verde un fluier de doine și altul de hore, și, când era soarele de două sulițe pe cer, a plecat în lumea largă și-n toiul lui de voinic. Pe drum horea și doinea, iar buzduganul și-l arunca să spintece nourii, de cădea departe tot cale de-o zi. Văile și munții se uimeau auzindu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fluturilor albaștri / O broască și un vârcolac / S-au dat cu capul de-un copac / Era acolo și un dentist, un gândăcel micuț și trist / Voia să ajungă adventist... Își căuta rimele scrutând vârfurile negre ale copacilor, subțiri ca niște sulițe înfipte în cerul vinețiu. CAPITOLUL XI FEMEIA ÎNGER Mașina Miliției o lăsă pe Melania Lupu în fața casei. Bătrânica îi sărută pe Florence și Șerbănică, obosiți și apatici, apoi întinse mâna locotenentului Azimioară. ― Vă aștept negreșit într-o seară împreună cu domnul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o simplă cartografiere a zonei de conflict. Ceea ce nimeni nu poate anticipa e că pe această scenă sângeroasă a Zulu-landului se joacă ultimul act al dramei ce cuprinde și capitularea de la Sedan. Urmărit de zuluși, prințul moare absurd, străpuns de sulițe. Destinul lui Milton Cato, care duce cu sine stigmatul degradării și al dezonoarei, nu mai poate fi același, odată ce acuzația de lașitate pe câmpul de luptă se adaugă unui cazier militar deja impresionant. Rebel și impertinent, curajos și cinic, Milton
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
suspendat, sub presiunea imperativului supraviețuirii. Mocnită, ura dintre combatanți este moderată sub presiunea contextului. Morala textului lui Micheluzzi este, în logica narațiunilor lui Pratt, esențialmente ambiguă. Viața inginerului american este salvată de dușmanul său german, ce acceptă să moară, sub sulițele indigene, spre a-i lăsa timp să fugă. Vasul german este, a doua oară, prezent în viața lui Fermanagh, prin ofițerul Höppner. Ducând cu sine secretul nedezvăluit al descoperirii poziției lui Königsberg, Ian Fermanagh poartă și taina fraternității cavalerești cimentate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că mă contrazic. Am putut să-mi închipui Golgota sub un cer pustiu și un Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un efect puternic, capabil să o scoată la suprafață pe acea altă Armanoush care locuia Înlăuntrul ei, dar care nu ieșise Încă la iveală; o ființă ascunsă, cufundată Într-un somn adânc. Cumva Baron Baghdassarian Împunsese creatura aceea cu ea sulița propriilor lui cuvinte, Înghiontind-o până când se trezise răgind și ieșise la lumină. Armanoush Întorcea Încă pe toate părțile În mintea ei acest efect Înspăimântător când a zărit un mesaj lung trimis de Doamna Peacock/Siramark - o armeancă americancă expertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
celălalt picior. ă De unde crezi? ă Cred că i-au aparținut unui mort. Porfiri își strânse buzele amuzat. ă Așa-i că nu sunt de lepădat, la urma urmei, spuse Porfiri, din picioare. § O luară înspre nord pe Strada Gorokhovaia. Sulița Amiralității strălucea înaintea lor, o lamă frumoasă de aur străpungând cerul senin, drept amintire a unei crime de neocolit în inima orașului. Marea aglomerare lucea și fumega, printre blocuri de locunițe așezate de o parte și de alta, prezentând rânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
atât de ușor de la sfidare la venerație fără să mi se pară că sar dintr-o extremă în alta sau că mă contrazic. Am putut să-mi închipui Golgota sub un cer pustiu și un Christos batjocorit, lovit, înțepat cu sulița și sfințit omenește de suferință, pentru că adversarii lui n-au avut încredere nici în școlile de corecție, nici în spitalele psihiatrice; au preferat soluția radicală, crucea, fără să priceapă, proștii, că abia astfel cel răstignit va cuceri lumea, cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fraza. Unul jos și altul sus, Multe-ar mai avea de spus. Stau tustrele rânduri - rânduri, Parcă au rămas pe gânduri. N-o poți pune cu ghiocul - Ea cu greu își află locul. La sfârșit de uliță Șade ca o suliță. Un cârlig se proțăpește, Parcă-ar vrea să prindă pește. Dacă-n față-și are masul, Semn e c-a-nceput taifasul. Dacă-i mică, negreșit, Două vorbe a unit. Uneori, între cuvinte, Cade-o lacrimă fierbinte. Câte una mai
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
secată de fulger o fată îi iese în drum: Sfîntule, cum să ți-o spun? Sfîntule, mai departe nu te duce, că toate fecioarele în sate și pe livezi te blestemă cu oase puse în cruce să ți se frângă sulița în solzii verzi, aureola - cerc de aur în fântâna de balaur să ți-o pierzi. Dar înalt ca de jertfă un fum Sfântul Gheorghe pornește iar. La cumpăna apelor bălaurul ascultă spre hotare deșarte și-și lipește urechea de drum
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fi mai înrudit cu moartea decât cu vieața, mi-ai vorbi. De-acolo de unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aici arată-te Doamne, să știu ce-aștepți de la mine. Să prind din văzduh sulița veninoasă din adânc azvârlită de altul să te rănească sub aripi? Ori nu dorești nimic? Ești mută, neclintită identitate (rotunjit în sine a este a) nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea. Iată stelele întră în lume deodată cu întrebătoarele mele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
tulbură și se înfricoșează la amintirea a ceea ce mi-a fost dat să văd. Mi-am făcut curaj și am îngenuncheat lângă trupul regelui, de partea unde erau depuse scutul rotund având pe vârful convex vipera de aur, spada și sulița frântă de scutierul său. Cu fața îngropată în mâini și cu capul vârât sub mantie, am rostit plângând pasajul din cartea lui Ezra, în care se invocă odihnă pentru cei morți. Apoi i-am vorbit: - Iată-mă, prietene, sunt aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pentru Dumnezeul meu. Fără să stea pe gânduri, m-a întrebat: - Care zeu? Wodan sau zeul creștinilor? Inima a încetat să-mi trepideze în piept de spaimă. - Dumnezeul unic, tinere stăpân. Indiferent ce nume are. Binevoiești să lași mai jos sulița asta? N-am arme, după cum vezi, și la trup sunt cam jumătate cât tine. Ochii i s-au calmat, și pe buze îi flutura un zâmbet de batjocură, dezvelindu-i dinții albi, perfecți. Era tânăr și plin de forță, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un loc de desfătare, căci, trimițându-mă aici, au vrut să mă pedepsească pentru păcatele mele. Tu ești de-acum un adevărat bărbat, poți să pricepi aceste lucruri. Și am apăsat dinadins pe cuvintele „adevărat bărbat“. Și-a lăsat jos sulița și s-a uitat la mine, sprijinindu-se molatic de ea. - Ce păcate? Întrebarea era fără răutate. I-am răspuns, spunându-i doar o jumătate de adevăr. - Mai ales zaruri și femei. A zâmbit, dând la iveală pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în zori a fost aruncat de tatăl său într-o cotitură a râului unde apa era adâncă și curgea domol. Pruncul s-a dus la fund și, spre uluirea mea, a apărut cât ai clipi, apucându-se cu mânuțele de sulița pe care părintele său i-o întinsese. Alhais l-a scos din apă și i l-a încredințat unei femei care l-a înfășurat într-un veșmânt de lână. După care a zis mulțumit: - O să iasă din el un războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
complet lipsit de indivizi slabi sau diformi. Dincolo de faptul că fiecare cuplu reușea cu greu să procreeze mai mult de doi sau trei copii, pruncii nu erau scutiți de ritul ăsta nici în plină iarnă. E-adevărat că tatăl punea sulița cât mai aproape de mâinile nou-născutului, dar riscul de înec exista. Acum nu mai era în vigoare, fiindcă fusese interzis de Rotari. Copilul, în orice caz, pentru a fi considerat longobard și legitim, trebuia să aștepte doisprezece ani. De altfel, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o oră întreagă cu spada și cu scutul în mână, reușeam să mă apăr, făcând față la cel puțin cinci atacuri ale lui Rotari, ocheam cu o singură săgeată un cocoș sălbatic aflat la douăzeci de pași distanță, și cu sulița, un cerb aflat la zece pași. VI Toți mă respectau în ciuda faptului că păream un african din cauza pielii arămii arse de soare, a bărbii și a părului negru lăsat lung. Fapt e că mă simțeam în largul meu printre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al unui corn și de tropote de cai ce se apropiau cu iuțeală. Cei dintâi care s-au arătat au fost ducii, urmați de purtătorul de steag, de șase luptători, zece longobarzi și, la sfârșit, de douăzeci de soldați cu sulițe. Cei doi frați erau îmbrăcați în haine lungi bogate, cu mânecă croită în stil bizantin. Au descălecat amândoi odată, ceea ce a stârnit în rândul femeilor un zumzet de admirație. Desigur, carâmburile moi de piele, dantelele de la mânecile tunicii scurte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
puțin de o milă de hotarul cu câmpia din jurul orașului Oderzo. Ne-a escortat în continuare un pluton de vreo douăzeci de soldați romani cu platoșe și coifuri de piele, care se apărau cu scuturi dreptunghiulare de lemn pictat și sulițe cu vârfuri lungi de fier. Oderzo avea aspectul unui mare oraș așezat în mijlocul unui câmp bogat în viță-de-vie și măslini. Avea șanțuri încăpătoare, pline de apă adusă din râul Monticano. În cuprinsul perimetrului zidurilor erau nouă turnuri, și unul, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rezultat, m-am dus la fereastră, am dat într-o parte draperia grea, am deschis larg oblonul și am văzut că piața se umplea de lume. Erau cel puțin patruzeci de soldați, înarmați regulamentar, care îi împingeau pe oameni cu sulițele spre margine. Până aici nimic ciudat, căci ceremonia trebuia să aibă loc în aer liber. Mi-am mutat privirea spre porțiunea de zid vizavi de fereastra mea, și cea mai nefericită dintre previziunile mele a devenit reală: pe pasarelele camuflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pumnii în ușă, strigând în gura mare. Puțin după aceea am crezut că reușisem să mă fac luat în seamă, căci am auzit zgomot de pași. Într-adevăr, ușa s-a deschis, și doi soldați mi-au țintuit pieptul cu sulițele. În spatele lor, un centurion mă privea batjocoritor. A venit lângă mine și m-a amețit cu o rafală puturoasă de usturoi și vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci. Du-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
urzesc un plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o falsă îngâmfare: - Trebuie să urinez. - Fă pe tine, mi-a răspuns. Sulița mă înțepa în spate. Era o matahală, dar avea figură de chefliu și pielea feței căzută. Am stăruit: - Îmi pare rău, domnule, dar eu cobor să urinez. Am descălecat, în ciuda înjurăturilor și a insultelor lui. Când m-am prefăcut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]