2,381 matches
-
acest aspect, triada analitică pe care o sugerează Cătălin Ghiță în Deimografia e perfect îndreptățită: distingem spune autorul, pentru a-și ilustra ulterior tabelul cu exemple adecvat alese între o teroare naturală, una "de frontieră" (în care neverosimilul și inexplicabilul supranatural se amestecă) și una eminamente supranaturală, ceea ce reprezintă, pentru metodologia volumului, un program de esențializare selectivă, fiindcă, personal, i-aș mai fi adăugat cel puțin teroarea religioasă (metafizică) și teroarea politică, deși acest din urmă conținut a fost supralicitat abuziv
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
o sugerează Cătălin Ghiță în Deimografia e perfect îndreptățită: distingem spune autorul, pentru a-și ilustra ulterior tabelul cu exemple adecvat alese între o teroare naturală, una "de frontieră" (în care neverosimilul și inexplicabilul supranatural se amestecă) și una eminamente supranaturală, ceea ce reprezintă, pentru metodologia volumului, un program de esențializare selectivă, fiindcă, personal, i-aș mai fi adăugat cel puțin teroarea religioasă (metafizică) și teroarea politică, deși acest din urmă conținut a fost supralicitat abuziv în exegeza de după 1989 dedicată comunismului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
urmă sunt numai un ingredient (și încă unul destul de umil în zilele noastre) al tipului de proză despre care îmi propun să vă vorbesc în continuare. În turbionul din ce în ce mai puternic al emoțiilor trecute și prezente, au intrat dintotdeauna factori atât supranaturali, cât și naturali. Nici măcar această diadă nu epuizează problematica: cum trebuie să procedăm în privința acelor elemente pe care, neștiind prea bine în ce categorie să le plasăm, le exilăm, dintr-un reflex al suficienței epistemice sau al carenței imaginative, într-
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
categoriei comicului; caracterul personal și aparent aleatoriu al situațiilor umoristice nu poate fi subliniat îndeajuns.) Mai concret, o nuvelă sau un roman care-l îngrozește pe un lector oarecare îi poate provoca cel mult grimase indulgente altuia. (Mai ales teroarea supranaturală, obsesia multor autori mai vechi sau mai noi, este pasibilă de astfel de capcane ale receptării.) În acest context, opinia mea nu este singulară. În Cuvântul înainte la monumentala sa lucrare enciclopedică a horror-ului supranatural 4, Jack Sullivan observă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
altuia. (Mai ales teroarea supranaturală, obsesia multor autori mai vechi sau mai noi, este pasibilă de astfel de capcane ale receptării.) În acest context, opinia mea nu este singulară. În Cuvântul înainte la monumentala sa lucrare enciclopedică a horror-ului supranatural 4, Jack Sullivan observă cu acuitate că "[f]rica5 este un subiect delicat, iar groaza cea mai coșmarescă a unei persoane este prilej de zâmbet ironic sau de chicoteală pentru alta" (1986: viii). În același volum, este citat, la un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
respectând legile verosimilului. Pe acest făgaș, se înscriu următoarele texte: Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi, O făclie de Paște de I.L. Caragiale și La Vulturi! de Gala Galaction. A doua direcție urmărește teroarea de frontieră, plasată, ambiguu, între natural și supranatural, deci între real și fantastic (de precizat aici că vehiculul acestei identificări deformate este reprezentat de psihicul terifiat al personajului principal, care nu reușește să realizeze cu ce anume se confruntă pe parcurs). Pe această linie, plasez următoarele scrieri: În
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să realizeze cu ce anume se confruntă pe parcurs). Pe această linie, plasez următoarele scrieri: În vreme de război de I.L. Caragiale, Frigul de Gib. I. Mihăescu și Îmbrățișarea mortului de Alexandru Philippide. În fine, a treia direcție ilustrează teroarea supranaturală, care plonjează cu aplomb în fantasticul pur, aproape în absența oricărei preocupări pentru plauzibil. Universul este inventat, însă ingredientele de bază se mențin intacte: cel care face diferența este dozajul estetic în care sunt acestea distribuite. Aici, voi aborda următoarele
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
autor se poate înscrie cu opere în secțiuni diferite: sunt cazurile lui Caragiale, care intră, deopotrivă, sub incidența terorii naturale și a celei de frontieră, și Galaction, care este pus sub auspiciile atât ale terorii naturale, cât și ale celei supranaturale. Uneori, diferențele de plasare sunt destul de subtile și de dificil de sesizat, ele clarificându-se abia în urma unui close reading. Operele la care m-am oprit în această parte secundă a cercetării reprezintă, în interpretarea mea, exemplele care ilustrează convingător
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
James, aș putea afirma, fără mari riscuri teoretice, că eroii literaturii horror sunt victimele unei corzi prea întinse. Probabil că Virginia Woolf are dreptate atunci când, referindu-se, într-un pasaj inspirat din eseul "The Supernatural in Fiction" (1918), la povestirile supranaturale cu fantome (dar argumentul ei este valabil, prin extrapolare, pentru proza terorii în ansamblu), spune că "[t]eama pe care o simțim atunci când citim povestirile [...] este o esență rafinată și spiritualizată de frică. Este o teamă pe care o putem
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nefamiliar sau chiar în alteritatea deplină încă din expozițiune, cum procedează Edgar Allan Poe. Corelativ, în enciclopedia editată de Jack Sullivan, se vorbește despre două modalități opuse de îndepărtare a îndoielii cititorului (deși se ia în calcul terifiantul de extracție supranaturală, îmi permit să extrapolez fără mari riscuri teoretice)15. Prima dintre acestea pornește de la organizarea naturală a lucrurilor și construiește prin acumulare, precum în cazul lui Henry James. A doua debutează in medias res, lectorul fiind basculat direct în centrul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
succint, în Introducere: a venit însă momentul să reiau discuția). Prima categorie include teroarea naturală, în care intriga și personajele sunt integrate sferei plauzibilului, anxietatea rezultând doar din combinațiile actanțiale insolite sau din stranietatea atmosferei. Clasa opusă acesteia implică teroarea supranaturală, în care intriga și personajele violează ab initio legile verosimilului, anxietatea fiind consecința directă a unor scenarii fantastice. Între cele două tipare, trebuie plasată teroarea de frontieră, care nu se înscrie nici pe traiectoria naturalului, nici pe cea a supranaturalului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
supranaturală, în care intriga și personajele violează ab initio legile verosimilului, anxietatea fiind consecința directă a unor scenarii fantastice. Între cele două tipare, trebuie plasată teroarea de frontieră, care nu se înscrie nici pe traiectoria naturalului, nici pe cea a supranaturalului. Sub aceste auspicii incerte s-ar putea grupa acele episoade în care statutul ontologic al unor persoanje rămâne puternic ambiguizat sau în care anumite fapte, relevante în ordinea discursului, pot fi recuperate de către protagonist/protagoniști atât din unghiul realului, cât
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
chiar până la Antichitate (cazul piesei Oedip Rege a lui Sofocle)17. În cazurile citate mai sus, nu ne confruntăm cu textura strânsă și sugestivă a unei terori în accepțiunea contemporană a termenului, ci doar cu exemple de acțiuni stranii sau supranaturale, care nu sunt orientate asupra generării unei anxietăți rafinate în psihicul lectorului. Scrierile menționate au, fără excepție, alt scop: unul religios, moralizator sau chiar de encomion eroic 18. De aceea mie mi se pare mai prudent a identifica germenii terorii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
însumi să inițiez discuția din subsecțiunea anterioară), nu se mulțumește să însceneze episoade terifiante admirabil încatenate, ci aspiră la mai mult decât atât. Într-un gest de frondă auctorială, prozatoarea oferă, la final, explicații raționale, menite să pulverizeze enigmele aparent supranaturale, cum se întâmplă în The Mysteries of Udolpho (4 vol., 1794). Acolo, eroina, Emily, cade victimă propriei imaginații debordante, care o proiectează într-un tărâm al nesiguranței și, în final, al spaimei fără rețineri. Fantomele care își fac apariția prin
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
arhicunoscuta și arhidiscutata proză scurtă Nasul (publicată în 1835). * * * Prosper Mérimée31, autor al renumitei proze Carmen, care stă la baza operei omonime a lui Bizet, este un strălucit reprezentant continental al prozei terorii. Contribuția sa la dezvoltarea tipului de povestire supranaturală este indelebilă. Două sunt capodoperele sale: La Vénus d'Ille (1837) și Lokis (1869). Prima povestire are în prim-plan scenariul însuflețirii pygmalioniene a unei vechi statui a zeiței iubirii, care învie în noaptea nunții eroului, provocând o adevărată tragedie
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care suferă atacurile lamiei încă de la șase ani, și o fată de aceeași vârstă, care se dovedește a fi contesa Mircalla Karstein, devenită mort-viu. Prozele lui Le Fanu sunt considerate printre cele mai valoroase și mai originale produse ale fantasticului supranatural din lumea anglo-saxonă, în bună măsură pentru că autorul se dovedește extrem de eficient în construirea unei relații subtile între cititor și personajul ficțional. Astfel, Michael H. Begnal îi atribuie lui Le Fanu însuși presupunerea că scriitura sa "va opera, simultan, pe
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acesteia în cultura populară, unde "personalitatea Jekyll și Hyde" a ajuns să simbolizeze o luptă între bine și rău" (2006: 93). * * * Edgar Allan Poe constituie, fără îndoială, cea mai autoritară voce auctorială din secolul al XIX-lea în domeniul fantasticului supranatural 35. Aproape că nu s-ar putea concepe dezvoltarea literaturii terorii în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în absența lui Poe. Desigur, contemporanii l-au receptat cu prudență: dacă opera autorului american a cunoscut numeroase recenzii entuziaste
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
care nu desemnează cauza și care, totuși, nefăcând-o, creează o amenințare uriașă, evocând o cauză teribilă" (Yeazell, 1994: 27). Altfel spus, cu cât știm mai puține, cu atât ne înfiorăm mai mult. * * * Bram Stoker este ultimul mare reprezentant al supranaturalului victorian 42. Deși publicațiile sale numără foarte multe titluri, noi îl reținem astăzi grație romanului Dracula (1897), hipotext al unei pletore de producții estetice din secolele al XX-lea și al XXI-lea43. Pattern-ul epistolar al prozei, înfățișând portretul romantizant-exotic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
1886, este, oarecum, tributară tiparului Ann Radcliffe, încercând să ofere un cadru eminamente rațional sau măcar o explicație științifică misterului terifiant care sufocă personajele. Aici, ne confruntăm, în expresia lui George Slusser, cu "un exemplu de étrange, de categorie a supranaturalului explicat de secol al XVIII-lea, în care întâmplările stranii sunt, în cele din urmă, reîncadrate în domeniul realității comune" (2002: 70). Câteva dintre episoadele primului bruion se regăsesc în varianta finală, precum incidentul legat de carafa cu apă sau
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ales din cauza proporțiilor) îl tulbură și mai tare pe erou (16 iulie): "M-am întors la hotel; n-am putut să mănânc". Cunoscuții se arată sceptici (19 iulie): "Multe persoane cărora le-am povestit aventura m-au luat peste picior". Supranaturalul pare îndepărtat pe insula Grenouillère; de aceea și refrenul (21 iulie): Într-adevăr, totul depinde de loc și de mediu". Construcția suspansului epic se face în doi timpi (eroul repetă plecările și sosirile), tocmai pentru a bulversa calmul lectorului și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
explicabil, un soi de horror vacui în conștiința antropică, pe care este destinat s-o substituie prin cucerire. Umanul dispare în maelstromul terifiant al noii ordini ontologice. Maupassant ne oferă, în Le Horla, cel mai edificator document natural despre laboratorul supranatural al terorii. Până la data redactării acestor rânduri, cel puțin, nici un regizor n-a îndrăznit să ecranizeze o asemenea nuvelă, în bună măsură din cauza deficiențelor frapante pe care le-ar întâmpina un mediu artistic, ale cărui vehicule de reprezentare sunt pur
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
macabră, explodează într-o multitudine de direcții și de tendințe, pentru a căror simplă trecere în revistă ar trebui să scriu o carte întreagă. (De altfel, tot în primele decenii ale secolului trecut apar și primele cercetări sistematice asupra terifiantului supranatural, care, la vremea respectivă, era considerat singurul demn de interes critic: este vorba despre volumul inegal, din 1917, al lui Dorothy Scraborough, The Supernatural in Modern English Fiction și lucrarea consistentă, din 1921, a lui Edith Birkhead, The Tale of
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-și amâne călătoria pentru dimineața următoare, în vreme ce slujitorul, cu orgoliul satisfăcut, se oferă să-i frece stăpânului harnașamentul cu usturoi, ca mijloc defensiv împotriva duhurilor necurate. După cum se poate observa, prozatorul român încearcă să ofere o explicație rațională elementului aparent supranatural, îndepărtarea carteziană a misterului generându-i lectorului aceeași senzație de frustrare ca și justificările lui Ann Radcliffe, plasate la capătul unei tulburătoare aventuri gotice. Din păcate, restul operei lui Gane nu se ridică la nivelul celor două nuvele prezentate de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
numai atunci când s-a spălat pata de sânge a dispărut de pe trotuar făptura verticală și concretă a însoțitorului meu". Bruschețea corect dozată a finalului, incluzând imaginea, panoramată cvasi-cinematografic, a mulțimii curioase, ce se vede proiectată, inocent, în centrul unui mister supranatural, confirmă, în opinia mea, vocația de scenarist de film a lui Lemnaru. În acest domeniu, în care imaginea se îmbină armonios cu dialogul și cu jocul actorilor, ideile, uneori insuficient incarnate beletristic, ale autorului ar fi putut beneficia de o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în cea universală. Motivul rezidă, probabil, în dificultatea de a întreține o atmosferă terifiantă în spațiile trasate de geometria castratoare a verosimilului. Cei mai mulți scriitori care cultivă, umoral sau programatic, terifiantul narativ se orientează fie către relativ comoda proză ancorată în supranatural, fie către ambiguizarea ontologică pe care o implică frontiera dintre natural și supranatural. De aceea, de pildă, prozele de război, care înregistrează cu acuitate un diluviu de orori, nu sunt decât rareori terifiante; simpla enumerare sau amalgamare a unor incidente
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]