1,669 matches
-
prima parte a acestuia. Neomodernismul ar fi integrat, astfel, postmodernismului, desigur, aducând unele caracteristici, în plus, în raport cu modernismul, caracteristici, care se vor concretiza, permanent, pe parcursul dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a substanței ei estetice printr-o "mișcare de evoluție regresivă"20. S-ar putea spune că rolul neomodernismului este unul recuperator. Neomodernismul liricizează poezia, aducând esențiale transformări precum: expansiunea imaginației, luciditatea și fantezia, sensibilitatea și ironia, exotismul și confesiunea, elemente suprarealiste și ermetice, explorarea universului afectiv al omului contemporan, diversificarea formulelor artistice, preferința pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu tonalități de imn (Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și Ion Caraion, sau a unui poet ce ilustrează cu strălucire neomodernismul, pe latura sa fantast-vizionară, Emil Botta. De asemenea, un rol important în redefinirea lirismului românesc postbelic l-a avut mișcarea de avangardă, continuată mai ales în varianta sa suprarealistă, reprezentată de autori altfel, destul de diferiți ca formulă și viziune poetică. O primă încercare de redefinire a liricului, la sfârșitul epocii proletcultiste, o reprezintă mișcarea din jurul revistei "Steaua". Poeți precum A.E. Baconsky, Victor Felea, Aurel Rău, Aurel Gurghianu își
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
moral care face din Ana Blandiana din anii '70 o poetă incomparabil superioară celei din deceniul debutului ei și una dintre cele mai de seamă ale literaturii noastre contemporane"124. Construindu-și o nouă realitate, nu prin crearea unei imagistici suprarealiste sau de avangardă, ci prin puterea limbajului și a jocului cu acesta, poetul șaizecist se autorefugiază în sine însuși, sinceritatea tulburătoare fiind ea însăși o formă de luptă contra durerii. Confesiunea lirică devine pentru aceștia nu doar o consecință a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acel ansamblu de metafore successive, însă cel care introduce propriu-zis conceptul este teoreticianul american, Michael Riffaterre (1924-2006), care în lucrarea Essais de stylistique structurale 36 se ocupă de "metafora în lanț" sau de "metafora succesivă". El atribuie acest concept scrierilor suprarealiste, în care funcționează dicteul automat, înțelegând prin metafora succesivă o înlănțuire de proximitate a metaforelor, una renăscând din cealaltă 37. În completare la această definire, Paul Ricoeur vorbește despre "metafora vie". Transgresând definirile restrictive anterioare 38, el va adopta un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Țoiu, George Bălăiță, Octavian Paler, Gabriela Adameșteanu, Teodor Mazilu, Ileana Mălăncioiu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Nicolae Steinhardt, Alexandru Paleologu etc., întrucât erau considerate "snoabe, mistice, descompuse, dezumanizate, degenerate, morbide, iraționale, retrograde, putrede și mai ales decadente toate creațiile simboliste, ermetice, suprarealiste, naturaliste, expresioniste, dadaiste, moderniste, neomoderniste, șaizeciste etc., precum și tot ce ține de estetism, formalism, purism, experimentalism. Însuși locul în literatură al lui Eminescu e pus sub semnul întrebării, căci poetul nu numai că a împărtășit și propagat o filozofie idealistă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
precum și eventualele priorități (Dimitrie Cantemir e plasat, astfel, "în avangarda prozei românești de analiză psihologică", iar Urmuz, la rându-i, inspiră o pledoarie: "De ce nu s-ar admite că Urmuz a făcut literaturii europene cadoul straniu al primului text veritabil suprarealist?"). În preajma stării de grație, în toiul unor revelații, condeiul alert, sagace al doamnei Elvira Sorohan incită, vibrând de neliniștea unui spirit efervescent. Un cărturar autentic Emanuela Ilie Oricât de greu de crezut ar părea pentru cine îi cunoaște energia intelectuală
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ca printr-o miopie asemănătoare să-mi scape înțelesul tuturor lucrurilor din jurul meu, înscris în ele, poate, tot atât de clar ca și literele componente ale tablourilor?" (p. 183). Tabloul acoperit cu litere care îi explică semnificația nu este un "obiect găsit" suprarealist, adică un obiect imposibil, fără destinație, precum cele desenate de Max Ernst, care transcend utilul și, astfel, servesc ca invitație neoromantică la desprinderea de real. Obiectul imaginat de Blecher desemnează posibilitatea ca toate lucrurile din lume să aibă un sens
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sfîrși rău... Dacă se recunoaște definiția dată subdezvoltării de către François Perroux în 1954 dominație externă, dezarticulare internă, neacoperire a "costurilor omului" -, trebuie să admitem că sîntem o țară subdezvoltată, o subdezvoltare originală desigur, eterogenitatea fiind o regulă în această lume suprarealistă a sărăciei. Am extras întreprinderile de sub carapacea planificării, dăruindu-le, în lipsa unei piețe reale, libertatea de a muri fericite de fapt, de a agoniza, pentru că de murit încă nu au permisiunea, neexistînd o lege a falimentului; am suprimat instanțele de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în derîdere "luminile" rousseauiste și slaba capacitate a francezilor de a integra abisul, întunecimile, clarobscurul, tot ceea ce nu este accesibil unui stil nobil și unei meditații meșteșugite. De unde și surprinzătoarea lectură a lui Rimbaud, în care demontează imaginea de medium suprarealist pe care o impusese Breton, afirmînd cu putere suferința individului încleștat în propriile contradicții, eșecul metodei vizionare ca tehnică poetică autonomă și neputința finală a magiei verbului. Ontologia actului poetic formulată de Fondane se sprijină pe ideea că realul nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Baudrillard afirmă că suprarealismul este încă solidar cu realismul pe care îl contestă, dar îl și atestă, intensificându-l prin intermediul imaginarului, în timp ce "hiperrealismul" consideră depășită contradicția real imaginar, postulând o situare "dincolo de punctul de dispariție a artei". Dacă sloganul stadiului suprarealist era "realitatea depășește ficțiunea", în stadiul hiperrealist toată realitatea cotidiană, politică, socială, a trecut în jocul realității, transformându-se în metamorfozarea sa statică. Pentru noul stadiu, irealitatea este cea a halucinației date de asemănarea realului cu sine însuși. Pentru a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Mai trebuie notat că Lewis i-a vizitat pe Percy Bysshe Shelley și pe Mary Wollstonecraft la Geneva, în celebra vară ploioasă a anului 1816. 25 André Breton a mers până la a declara că romanul lui Maturin este prima operă suprarealistă din istoria literaturii universale. 26 Scrierea a exercitat o influență notabilă asupra lui H. P. Lovecraft. 27 Este interesant de adăugat că Hoffmann a fost și un talentat compozitor, autor al operei Undine (1814). 28 De altfel, ambiguitatea onomastică se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vigoarea unei opere. Dimpotrivă, avangardiștii susțineau superioritatea imaginației și a simbolurilor care surprind receptorii și le modifică atitudinile, comportamentele, modurile lor de a fi. Acei creatori au intrat în conștiința publică cu nume uneori bizare: futuriști, expresioniști, cubiști, dadaiști apoi suprarealiști. Lista a continuat cu noi denumiri mai mult sau mai puțin ezoterice, până astăzi. În spatele denumirilor stau însă idei și gesturi adesea comune, peste care s-a trecut cu ușurință. Avangardiștii în arte plastice au fructificat valențele estetice ale micilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pentru care istoricul se face ecou, este a obiectului demodat, nefolosit, a fotografiei vechi sau a clădirii părăsite. Acestea ies din circuitul mărfii care le conferă o falsă actualitate; adunate apoi de chiffonnier, de colecționar, introduse în colaje de către artistul suprarealist sau descrise de către istoric, ele își recapătă puterea de a-l chema, autentic, pe Mesia. „Materialismul istoric“ în versiunea lui Benjamin face, în modalitatea descrisă mai sus, o experiență a trecutului. El nu se identifică istoricismului, care reconstruiește trecutul „așa cum
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
242. Este oare posibil ca spațiul tematizat să fie o manifestare a secolului al XX-lea, a caracterului fantasmagoric pe care Walter Benjamin îl atribuia orașului secolului al XIX-lea și îl descria în scrierile sale? Pentru Benjamin, orașul este "suprarealist" și înșelător prin aspectele sale multiple. Potrivit opiniei lui Graeme Gillock, la Benjamin spațiile citadine "explorează relația dintre arhitectură și acțiune, experiență și identitate, metropolă și mit, distrugere și rememorare", pe baza a șase parametri pe care i-a stabilit
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
apare convingerea că ai reușit? Momentul acesta poate fi și neașteptat. La filmul de la Kabul, nu știam care va fi finalul, în ciuda sfatului meu de a ști dinainte. Când a apărut fiul lui Isac și s-a petrecut scena aceea suprarealistă, cu fiul care urcă pe acoperiș, bătrânul mi-a spus să închid camera. Atunci am simțit că acela trebuia să fie sfârșitul filmului, și am închis-o. M-am întors la Bruxelles, am început să montez și mergea, mergea, totuși
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
posibil spațiu politic românesc Deficitul ideologic din România postcomunistă se datorează, după cum am demonstrat, nu numai inapetenței politicienilor pentru sistemele ideologice, ci și limitelor conceptului tradițional de "ideologie" și, de asemenea, slăbiciunilor inerente discursurilor ideologico-propagandistice: tezismul dogmatizant, retorica manipulatorie, promisiunile suprarealiste, excesul polemic gratuit și steril. Acest cortegiu al limitelor și dezavantajelor, specific ideologismului lipsit de deschideri spre realitate, raționalitate și moralitate, afectează activitățile lucrativ-profesionale și practica politicilor publice. În aceste circumstanțe, din nevoia creșterii interesului pentru educația civică, cultura politică
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Pacienții și Sapienții (Căldură mare); uneori situarea toponimică sugerează un spațiu ireal, între oniric și absurd (Urbea Târgul de munte se află așezată pe malul stîng al Dâmbului Sec) iar acumularea de amănunte parazitează informația parcă desprinsă dintr-un film suprarealist: Marele Magazin de Coloniale, Delicatese, Comestibile et Colori și mare Depou de Vinuri et Băuturi Indigene et Streine cu firma "La trei struguri tricolori"; e de amintit și faptul că una din berăriile deschise de Caragiale se numea Academia "Bene
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lui Desnos ("Porumbelul din arcă") nu oferă niciun indiciu privind tema globală a poemului. La nivel intermediar, între global și local, dimensiunea semantico-referențială este analizabilă în termeni de izotopie (izotopii) și de coeziune a lumii reprezentate. Un enunț de factură suprarealistă precum: (3) În salonul doamnei des Ricochets Ceaiul de lună este servit în ouă de rândunică. (André Breton, "Monde", Signe ascendent) nu prezintă redundanțele semantice necesare formulării unei judecăți de coeziune (și, plecând de aici, de coerență). Este absolut diferit
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
pentru ieșirea din stagnarea în care ne cantonase d-l Iliescu și comilitonii dumisale. Nu știu dacă Băsescu ar fi fost de preferat atunci îmi amintesc că a fost unul din cei mai mari provocatori de tensiune din alianța complet suprarealistă care se afla la guvernare în acele vremi. De altfel, această propensiune pentru criza politică permanentă pare să-l bântuie în continuare. Sper doar că e mai bine canalizată. Iar mandatul său actual va fi unul memorabil doar în măsura în care va
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
chiar mișcarea cea mai mistică pe care a cunoscut-o vreodată pictura"445, conducând însă, așa cum tot el o spune, "la o idolatrie cum nu se mai văzuse de două milenii"446. Mai amintim, de asemenea, particularitatea creatoare a artiștilor suprarealiști, care, așa cum este și cazul lui Max Ernst sau Salvador Dali, au afirmat importanța subconștientului și a visului, revelând "o moștenire subiacentă a veacurilor de credință catolică"447. Prin raportarea stilistică a lucrărilor de inspirație religioasă ale acestor artiști la
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
a publicat mari scriitori români, și... Și m-am poticnit. Eram neinformat în ce privește curentele și tendințele nu numai ale revistelor, ci și ale întregii literaturi. Nu mi se părea pe atunci important dacă un scriitor era ortodoxist, tradiționalist, ermetic, mesianic, suprarealist sau mistic... Totul era să fie bun. Și Nichifor Crainic era bun, ca și Gândirea de care era legat. Într-o revistă tot trebuie să public, gândeam, asta nu înseamnă că o să adopt tendințele acelei reviste, în oricare aș fi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
pe cele frumoase. Prea mulți au făcut scuipătoare din candela iubirii. Din arc voltaic, iubirea poate degenera într-o banală posesie, ori chiar în cerșetorie. Infernul înseamnă intoleranță la iubire. Ne alergăm printre canioanele iubirii. Iubirea noastră e tot mai suprarealistă. Tineretul de azi nu mai poate suporta aluviunile lirice nici în iubire. Să nu ne lăsăm conduși de femei nemângâiate. Nici un om nu e de prisos pe harta iubirii. Iubirea ar putea fi revanșa tuturor injustițiilor existențiale. În cazul artiștilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
asupra vieții noastre psihice de marea planetă, ca o presimțire a vremii când totul va fi Tlon. Coincidențele semnificative, jocul cu hazardul, paranoia creatoare, dicteul automat, hipnoza și pasele mesme-rice, și până la urmă chiar și tragicul militantism politic al "internaționalei" suprarealiste au fost interpretate greșit ca o nevoie de libertate. Ele au fost de fapt o nesecată sete de constrângere, de hieratism, de sacrificii rituale, de 107 legi la fel de dure, de neînțeles și de inflexibile ca și cele ale lui Moise
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
semnificat a ars asemenea coamei girafelor lui Dali. Suprarealistul autentic nu folosește, dintre cele trei creiere care sânt suprapuse sub țeasta noastră, decât pe primul, cel mai arhaic, care engramează reflexele, posturile și ritualurile 263 speciei. Eroul, în orice operă suprarealistă, este omul generic, jungian, nu individul freudian, ca la Novalis, Jean Paul sau Tiek. S-a observat, de pildă, cât de asemănătoare sânt femeile din toate picturile surrealiste? Ele nu sânt decât niște semnale erotice, sânt Feminitatea, și silueta perfectă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]