133,971 matches
-
vechiului sistem democratic, comunizarea României intră în linie dreaptă. în 1948 are loc naționalizarea, începe colectivizarea în agricultură, partidele politice sunt decapitate și apoi dizolvate, iar elitele românești, de la cele politice și pînă la cele militare, ecleziale și culturale sunt supuse unei adevărate exterminări prin închisori și prin lagăre de muncă. Chiar și în această perioadă dramatică, o adevărată apocalipsă a întregii noastre vieți publice, paradoxurile au continuat să se manifeste: cu armatele sovietice controlînd totul, erau așteptați americanii, iar în timp ce
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
să se așeze de bunăvoie în el. Acest fanatic crede în aparatul pe care îl supraveghează cu aceeași tărie cu care crede Creon în ordinea sa în numele căreia o îngroapă de vie pe Antigona pentru că i-a încălcat porunca, s-a supus legii nescrise a Hadesului și l-a înmormîntat pe fratele său." Sînt pagini în care conceptele de "vină", "culpabilitate", "păcat" (niciodată perfect suprapuse) sînt străbătute de un suflu vital puternic, luciditatea este dublată de elanul participativ, iar elogiul vieții, al
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
Cînd Domnul se atinge de carnea și de oasele sale, el nu ezită să îi pună la îndoială Dreptatea, nu neapărat pentru că instinctul de conservare ar fi mai puternic decît credința, ci pentru simplul motiv că încercările la care este supus sînt peste puterile unui muritor. "Acestei ispite nu-i rezistă în cele din urmă neprihănitul rob al lui Dumnezeu și nu-i va rezista nimeni niciodată. În fața ei însuși Christ se îndoiește o clipă pe crucea sa)", notează, ca o
Subversivitatea tragicului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15984_a_17309]
-
sugerează că tentativa tatălui nu fusese prima de acest gen și că mama a tolerat aspectul pînă în ziua în care, fiind interesată să scape de soț pentru a se căsători cu amantul Georges măcelarul (posesorul toporului...), hotărîse că își supune fiica la riscuri mult prea mari lăsînd-o singură cu tatăl acasă... Inutil de precizat că și următoarele legături ale mamei amenință integritatea fiicei ' dar nimănui nu i se mai crapă capul pentru că 'mămica a zis așa că nu putea oricum să
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
aparent se exclud nu numai ca date de pornire, ci și ca miză. Domnul de Sainte Colombe este ultimul sacerdot al muzicii făcute în singurătate, al unei muzici elitiste numai pentru inițiați, compozitori și interpreți de clasă, care nu se supune regulilor spectacolului, fie el și de curte ' și mergînd toată viața pe această cale, el reușește să ajungă la muzica adevărată, în stare să deschidă o poartă către lumea de dincolo, către soția sa moartă. Domnul Marin Marais, cîndva elev
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
în pace". Indiferent de comentariile ce i le-am închinat, ni s-a părut și ni se pare, vai, și acum că e la mijloc un bosumflat refuz al autorului, devenit bun public prin tipărirea textelor sale, de-a se supune reacției critice. Oare are drept un scriitor să condiționeze și să restricționeze critica? Ce înseamnă altceva acest "să mă lase în pace"? Deși, cu o imprevizibilă grație feminină, Alexandru George încearcă a se eschiva, punînd accentul pe... glumă: " Deși tonalitatea
"Supărarea" d-lui Alexandru George by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15624_a_16949]
-
era în deplinătatea facultăților - îl ținea minte ca pe "un film funciarmente tandru și romantic", în vreme ce în 1973, ca o reacție directă la experiența realizării peliculei, interpretul rolului principal intrase în rîndurile unui ordin monahal îndepărtat de lume, care se supunea unui legămînt strict al tăcerii. La ora prînzului, subiectul continua să-l preocupe intens pe Terry. - Nu, n-am văzut filmul, îi declară producătorul, care se dovedi a fi un bărbat suplu, energic și aparent jovial, în vîrstă de vreo
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
mai puțin megaloman în aparență, dar care se identifică finalmente cu Zeus, marele zeu, stăpîn absolut al stăpînilor... Evident că tipul mai puțin civilizat, Rogulski sau Horațiu sau altul din serie, "duce greul": vorbește mult, se luptă cu rivali și supune femei recalcitrante. K. și Marchievici, exemplare din echipa de aristocrați, au parte, printre altele, și de femei superioare; ele "explodează" de feminitate la apropierea lor, precum Irena (Pîndă și seducție), care ia proporții și aleargă uriașă, voluminoasă, "ca un animal
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
hermeneut. Sarcina sa se dovedește în acest fel și ea dublă, nefiind oricum ușoară, din varii motive - precum abundența lucrărilor consacrate temei ori pasiunile iscate în jurul acesteia. Deși s-ar părea că urmează un drum de mult asfaltat, asfixiat și supus la tot felul de restricții de circulație, autorul Palimpsestului îmi lasă, dimpotrivă, impresia împrospătării unor idei mai vechi printr-altele noi. El își stabilește de altfel obiectul, prioritățile metodologice și finalitățile cu siguranța și responsabilitățile celui care știe în avans
Împliniri majore by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15690_a_17015]
-
ea se articulează ca un discurs cuprinzător și complex. Dacă în ceea ce privește spațiul exterior am văzut ce se întîmplă - cum se abolește miza oricărei retrospective care este chiar temporalitatea -, în cel plastic, bidimensional, artista ne oferă un adevărat spectacol. Natură duală, supusă permanent unei tentații divergente, ea face unul dintre cele mai subtile exerciții de echilibristică spre a concilia, în imagine, tensiunile contrariilor. într-un mod cu totul surprinzător, Wanda Sachelarie este simultan delicată, firavă, de o feminitate contemplativă și discretă, capabilă
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
scrisul (cult) începe însă a fi implicit subevaluat, prin valoarea pozitivă acordată în mod constant oralității. "Limba populară" e un concept abstract, generalizant, definit prin trăsături orale, dar supradialectale. Elogiat pentru bogăția și expresivitatea sa, limbajul popular e în realitate supus de cultura "înaltă" unei selecții foarte severe, care îl reduce la o imagine idealizată, emfatizînd de pildă metaforele vieții tradiționale (pastorală și agrară) și eliminînd zona vulgară, cuvîntul obscen sau înjurătura. în dezbaterile stilistice românești se instalează treptat o discontinuitate
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
din care, spre deplina satisfacție a publicului, nu se vedea decît imensa plăcere a dezbaterii, a conversației despre carte, cu cartea în mînă, cu cărțile pe masă, și care lăsau, dincolo de informație, o anumită efervescență intelectuală stimulativă, Bernard Pivot se supunea cu plăcere unui program de ocnaș: ,, Faptul de a hotărî singur alegerea cărților, în funcție de gustul personal și de ceea ce credeam că poate fi interesant pentru telespectatorul-cititor, mă obliga să citesc mult, uneori mai mult decît necesar. Într-o săptămînă obișnuită
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
această ,,ostilitate implacabilă", această ,,teamă față de artă și literatură", pe care le înregistrează și Virgil Nemoianu ( Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente, în Steaua, nr. 3/2001), răsfrîng, în epoca noastră, atitudinea regimurilor totalitare, care țintesc a-și supune creația, a o înhăma la carul funcționalității propagandistice. Gratuitatea, lipsa de utilitate imediată, ludicul, fantezia, ironia trezesc suspiciunea unor diriguitori obișnuiți a planifica, a organiza, a disciplina tot ce ține de existența colectivității ca și a individului. Pe de altă
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
foarte bine cu ce situații penibile se confruntă medicii, profesorii sau - cu unele excepții - chiar polițiștii. Dar, pe ansamblu, randamentul presei este superior celui din oricare altă profesie. Fața nevăzută a presei Ziaristica este una dintre meseriile cele mai aprig supuse sistemului ,,la vedere". Un manager are cîteva zeci de parteneri de afaceri, un actor are cîteva sute de spectatori, un medic are, uneori, cîteva mii de pacienți, dar un editorialist are zeci de mii de cititori, iar un moderator sau
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
îl afirm însă și la critică, firește cu rezerva aceleiași experiențe personale și, din necesitatea proiectării de sine, îl presupun valabil și în procesul creațiunii științifice". E oare cu putință o ,,teorie" unică, o sumă estetică supraindividuală, cărora să ne supunem, obedient, cu toții? Luminatul relativist E. Lovinescu respinge o atare teză dogmatică: ,,Estetica se pulverizează, (...) în principiu, în tot atîtea estetice cîți indivizi sînt: punct extrem al unui relativism împotriva căruia orice argumentare rămîne inoperantă". Așadar, personalitatea creatoare sparge calapoadele teoriei
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
chiar primul capitol (între oglinzi paralele) al cărții sale dedicate scrierilor politice ale lui Eminescu, îi aparțin lui P. P. Carp și au ceva mai mult de un secol. Cel care le reproduce le consideră reprezentative pentru atitudinea lui Carp, supus și el fascinației Engliterei cea "copleșită de secoli de libertăți". Benjamin Disraeli face însă figură aparte printre prototipurile conservatorismului românesc, posterior revoluției de la 1848 și dispărut după primul război mondial, la fel cum Carp, lipsit de vîna antisemitismului, tinde mai
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
pînă în aprilie 1951 ancheta pare întreruptă. Belu Silber povestește, în memoriile sale, că atunci anchetatorii lăsau a se înțelege că lotul de arestați va fi eliberat. În iulie 1951 îi scrie lui Gheorghiu-Dej, relatîndu-i groaznicele condiții la care e supus (ancheta fusese preluată de SSI). Exasperat, face patru tentative de sinucidere. Degeaba. Gheorghiu-Dej și cei din preajma sa (mai ales Chișinevschi) nu renunță la ideea de a i se organiza un proces public de felul celor ale lui Slansky, Rajk, Kostov
Procesul Pătrășcanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15765_a_17090]
-
senzuală se resoarbe în grația linearității, bidimensionalul capătă volum și-și redobîndește cea de-a treia dimensiune sau, dimpotrivă, obiectul de-a gata, coborît direct din reveriile lui Duchamp, își neagă toate determinismele originare, funcționale și estetice deopotrivă, și se supune cu docilitate unei priviri pe jumătate grave, pe jumătate ludice și ironice. în funcție de interesele lui de explorator și de motivațiile adînci ale unei cerebralități mereu disponibile, Alexandru Trifu poate acoperi, cu același gest relaxat și sigur, și perspectiva minimalistă, și
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
Roxana Racaru (Re)povestirile lumii pe care le investighează Roxana Sorescu devin, în analiza minuțioasă la care le supune, hipertexte, sisteme, organizări complicate de noduri și arce. "Nu foarte numeroase, existente totuși, cîteva scrieri literare românești - epice, lirice, exegetice - satisfac definiția noțiunii de hipertext, așa cum este ea utilizată în limbajul calculatoarelor" și permit astfel atît o lectură în succesiune
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
și miraculos al unei întîmplări speciale: "Obiectul prozatorului este , suferința ruperii de împărăția nevăzută, căutînd veriga pierdută din lanțul de aur, rupt odată." Dar atunci ce caută în aceste povești care se vor simple "ca Euripide, ca-n poveștile oamenilor supuși destinului" astfel de parazitări teoretice? E vorba probabil despre o tendință explicativă nereprimată, puțin obositoare, puțin redundantă. Suportabilă totuși, pentru că Vasile Andru scrie cu eleganță, iar candoarea narațiunii formează cu aceste popasuri meditative un amestec rar. Memorabile sînt însă povestirile
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt(ul vieții), intransigent: pentru a ne feri de eroismul dezumanizant, ne vom supune normelor și ne vom arăta aristocratic de sensibili în ratare. Un proiect existențial în linii mai fine nu e de imaginat... Profesorul Felix Munrau din Assisi pustiu, cealaltă povestire din micul volum, este împins de conștientizarea insuficienței propriului destin la
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
și aristocrației românești, acelei aristocrații căreia, de fapt, îi aparținea el însuși, cvasianonimatul său postum poate fi înțeles în termeni relativ corecți. Dar dacă Eustațiu Stoenescu nu a reușit să trăiască deplin în istoria vie a artei și s-a supus mai degrabă unor norme formale și unor modele mentale, nu înseamnă că locul său în arta românească poate fi obiectul vreunei dispute. Iar, în această perspectivă, două sunt în mod cert meritele sale cele mai importante. Mai întîi, el este
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
din medievalitate pînă astăzi, sînt reanalizate opere și procedee retorice, de la celebrul amour courtois și lirica trubadurilor, pînă la Lawrence, Miller și Caldwell. În schimb, din unghiul existenței de zi cu zi, gînditorul, devenit de astă dată aproape un moralist, supune mitul iubirii-pasiune unei critici demistificatoare, pledează pentru raționalitate, pentru tihna iubirii casnice, care, chiar dacă poate trece drept plictisitoare, cel puțin nu are nimic irațional sau catastrofic, pentru modelul iubirii creștine în contrast cu erezia dualistă. Într-un cuvînt, ne aflăm, așa cum remarca
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
Gheorghe Grigurcu Daniel Dimitriu supune poezia lui Bacovia unei noi, substanțiale, lecturi, al cărei rod e volumul intitulat Bacovia după Bacovia. E încă o dovadă a marii vitalități estetice, a actualității frapante de care se bucură această creație al cărui astru, spre mirarea, de pildă
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
și observațiilor cu tentă politică. Încerc să nu am aerul analistului politic - tagmă proliferantă azi - nici nu mi-ar sta bine, nici nu mi-ar plăcea, receptor acut însă ai vuietului de dincolo de ferestre, al malversațiunilor morale la care ne supune încă acest comunism remanent, da, îmi asum așa ceva. Simt că-s mai viu în randevuul acesta. Apropo de randevu, îți mai amintești de-o perioadă, cea de dinaintea plecării lui Mihai Ursachi, cînd tu împreună cu același Mihai și cu Eugen Andoni
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]