10,100 matches
-
coq sur le toit a rouille, Je ne l'entends plus chanter joyeusement. A present, îl grince et laisse un go� ț amer Dans mon âme malade de rêverie. Lorsqu'il brillait, irradie par le soleil, Îl repandait mille couleurs sur le ciel! A present, îl grince et îl me semble Que même son âme lui fait mal, engourdi par le gel! Pourquoi aurais-je pitie De ce coq en tole rouillee - Depouille de couleur aussi avec le temps - Comme și je pleurais
IOAN LILĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/341257_a_342586]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > LE COQ Autor: Ioan Lila Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului LE COQ Le coq sur le toit a rouillé, Je ne l’entends plus chanter joyeusement. A présent, îl grince et laisse un goût amer Dans mon âme malade de rêverie. Lorsqu’îl brillait, irradié par le soleil, Îl répandait mille couleurs sur le ciel
LE COQ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341317_a_342646]
-
Le coq sur le toit a rouillé, Je ne l’entends plus chanter joyeusement. A présent, îl grince et laisse un goût amer Dans mon âme malade de rêverie. Lorsqu’îl brillait, irradié par le soleil, Îl répandait mille couleurs sur le ciel! A présent, îl grince et îl me semble Que même son âme lui fait mal, engourdi par le gel! Pourquoi aurais-je pitié De ce coq en tôle rouillée - Dépouillé de couleur aussi avec le temps - Comme și je pleurais
LE COQ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341317_a_342646]
-
sfielnicele-amante În trupul cast al serii își fac masul. Solfegii sparte-n crengi de lemn tivite Cu chiciuri reci - ce muzici ancestrale, Din două lumi cu doruri surghiunite În jariștea secundelor sacrale. O lume-a ta cu bolți de gânduri sure Și ochi de gheață cu priviri mirate, Crini degerați ce-au înflorit pe zgure, Voind din ei să îți înalți cetate... Și-o alta-n care ierburile-nvie Cu maci nuntiți pe ruguri de candoare Cu râuri limpezi, revărsând sub
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PASĂRE PHOENIX Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului pasăre phoenix Și din stânca sură unde stau amorfe vorbele de-o iarna ce s-au scurs mereu crește iar lumina ce fusese oarbă și fără de sunet ca un cântec greu Iar apusul poate va pleca departe să devină iarăși răsărituri noi, pasărea iubirii iarăși va
PASĂRE PHOENIX de LEONID IACOB în ediţia nr. 1055 din 20 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342111_a_343440]
-
rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-a încheiat. Din prea multă energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure văi de chaos» atrase nu de dor de viață, ci de dorința creării haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să se întunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-a înnegrit gândul omului aducător de rău.” Timpul estetic: „Nu mai
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
Îi plac romanțele. Avem câteva sute de CD-uri cu muzică românească, rusească și grecească, dar cântecul ei preferat este La birtuțu’ din pădure! Și mi-e drag s-o ascult cântându-mi: La birtuțu’ din pădure / Băui două iepe sure / Cu banii de pe căpestre / Luai țoale la neveste...” Am râs amândoi închipuindu-mi-o pe doamna Nicole doinind melodia asta, iar nea Mitică, spiritual ca de obicei, a venit imediat cu o completare: „Ei, n-am avut eu iepe, și
NICOLE SINU – CEA MAI ROMÂNCĂ DINTRE CANADIENCE! (CAPITOLUL XXVII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341767_a_343096]
-
funcție: (I-119) “C-acel demon plânge, râde, neputând s-auză plânsu-și, / Că o vrea .. spre a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși”. În definitiv, stare de plâns cosmic demiurgic este dorul nemărginit, care cheamă lumile-luminile în roiuri, din “sure văi de chaos”, ca pe lacrimile (și-roiuri) lui Demiurgos-cel-Ascuns - și care, plângând lumină, se exprimă. Întregul cosmosul este stare de plâns orfic, demiurgic-apocaliptic - într-o disimulare a formelor-de-apă (trecere-curgere) și foc (patima ființei-ființare, care-și caută, cu frenezie, originaritatea
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
acel sec în judecata-i e cu duh și e frumos...”. Acest pasaj, ca orice pasaj de poezie eminesciană, are ermetismul său inițiatic. Femeia răspunde călugărește, “dorului demonic”: cu alte cuvinte, răspunde energiei demiurgice (dorul demonic, care cheamă lumile din “sure văi de chaos”), printr-o atitudine profund spiritualizată, adecvată energiei care o solicită, în câmpul Eros. Răspunde pe măsură: la atitudine puternic energizată (dor), prin atitudine puternic spiritualizată, prin asceză (călugărește). S-ar putea spune că acesta este planul reacției
HRISTICUL EMINESCU de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341754_a_343083]
-
rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-a încheiat. Din prea multă energie «galaxiile de lumi pierdute vin din sure văi de chaos» atrase nu de dor de viață, ci de dorința creării haosului în mintea omului”. Apocalipsa: „Nu mai e necesar să se întunece «catapeteasma lumii», fiindcă s-a înnegrit gândul omului aducător de rău.” Timpul estetic: „Nu mai
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
Și cu vocea mai domoala l-a-ntrebat pe vânzător: Care-i costul, cum sunt câinii, dac-a fost vreun doritor. La auzul celor doi, cinci căței au dat navală, Făcând tumbe, alergând, foarte-atenți la cleveteala. Unul singur, măi sfios, necăjit, blănita sura, Rezemând codită mică pe sandala gri de zgură L-a privit cu îndoială pe băiatul curios, Cu ochi triști, năsuc rozat, vrând să pară bucuros, Dar și-a coborât privirea și lătrând aproape stins, Niciun gest n-a mai schițat
POVESTE DE LA FEREASTRA SUFLETULUI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342280_a_343609]
-
Pe Calea Mănăștur. Sub fusta crăpată ascunsă de mamă Înfloresc pe pulpe crini de teamă Când pentru ele băieții fac stânga-nprejur Pe Calea Mănăștur. Trec și eu și nu știu unde O zână de mine se-ascunde Căci părul meu acuma-i sur Pe Calea Mănăștur. Când Luna doarme pe cearceaf de peruzea În dorința de a mă urca la ea Aruncă un ghem de lumină-șnur Pe Calea Mănăștur. Se prelinge din Casiopeea clipa târzie Cartierul întreg se mută-n Poezie Ascultând pașii
PE CALEA MĂNĂŞTUR, ODATĂ..., POEM DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342337_a_343666]
-
raisonnable Booboonga. Îl avait trois merveilleuses filles qui s'appelaient : Cabramatta, Parramatta et Coolangatta. La tribu menait une vie paisible à proximité de la périphérie du grand Océan qu'ils appelaient Solwata Mayumarry, ou Océan Pacifique. Et parce qu'ils vivaient sur la côte du tranquille océan, ils étaient eux aussi bons et n'avaient pas de conflits avec personne, c'est pour cela qu'ils n'avaient pas d'ennemis. Ils aimaient leș animaux, leș plantes et leș oiseaux, qu'ils
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
en retour leur amour. Leș kangourous, leș koalas, leș bilbys et le wombat passaient toute leur journée à jouer avec leș enfants. Leș eucalyptus et leș buissons de mulgă leur faisaient de l'ombre, le grand oiseau ému leș portait sur son dos, tandis que kookaburra, oiseau qui ressemblait à la huppe, leș réveillaient tous leș matins comme un réveil. Malgré la vie tranquille qu'ils menaient, leș ennuis ne leș épargnaient pas. ÎL a commencé à se passer des choses
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
Boorthana, grand sorcier poilu. Îl ressemblait fort au Yeti, homme des neiges des Monts Himalaya. Le visage de celui-ci était recouvert de dessins étranges tracés de lignes blanches. Booboonga le salua et lui raconta leș malheurs qui se șont abattus sur să tribu. Le magicien l'écouta attentivement et ensuite lui chuchota à l'oreille quelques mots magiques, ultérieurement à cela, îl s'immergea à nouveau dans să solitude. Suite à la séparation de Boorthana, Booboonga devint pensif et triste. Sur
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
sur să tribu. Le magicien l'écouta attentivement et ensuite lui chuchota à l'oreille quelques mots magiques, ultérieurement à cela, îl s'immergea à nouveau dans să solitude. Suite à la séparation de Boorthana, Booboonga devint pensif et triste. Sur șes joues dégoulinait de brûlantes larmes. Retournant chez lui, le silence du désert était interrompu de certains mots incompréhensibles, que celui-ci murmurait durant tout son chemin: « Ba-Ba-Bu, Ba-Ba-Bu, Ba-Ba-Bu... ». ÎI répétait sans cesse leș mots magiques « Ba-Ba-Bu », pour qu'il
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
mil (graines), à l'imposant arbre nommé burumarri (eucalyptus). Tout cela va leș aider à vaincre le monstre, mais à une seule condition, qu'elles ne le regardent jamais dans leș yeux. Arrivant chez lui, une grande désolation s'abattit sur leș habitants de la tribu, de peur que leș belles enfants échouent. Par contre, leș fillettes avaient la tête haute .pleines de courage dont elles avaient besoin pour sauver son peuple de tous leș problèmes causés par l'abominable Muntha. Consciencieuses
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
Muntha. Por lo tanto tenían todo listo pară la noche. Esto es porque los aborígenes prefieren viajar de noche, cuando hace más fresco y es más confortable viajar. El viaje fue largo y tortuoso, solo las estrellas de la Cruz del Sur eran sus amigas iluminando șu camino. Temprano de mañana, llegaron a la cueva de Muntha cansadas, hambrientas y sedientas pero ninguna de ellas se lamentó, se escondieron en el bosque spinifex y esperaron hasta que el dragón saliese. Después de
AYEYE DAGUL ATYEYE de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342267_a_343596]
-
asta știu doar domnii cei de ceară cei cu sufletul făr' de ferești ori ușă: l-au strivit - gonit din casă și din fire de-și lăsă și cer și soare-n părăsire... *** VREMURI FĂRĂ CEAS păsări vremuiesc cu glasuri sure vremea nu mai știe cum să fie vântul bate parcă stă să-njure o lume lividă - vineție așteptăm să fie iarnă - -a câta oară ? - urmele să ni se șteargă în zăpezi ...cârd de gânduri - cârd de ciori coboară făcând întuneric
VREMURI FARA CEAS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342602_a_343931]
-
jur era de feeric. Iată că a venit și primăvara. Pe cerul ce era ca un ocean de azur. Norii se despicau și formau insule plutitoare pe oceanul cerului. Fluturi rubinii zburau pe deasupra crinilor de un argintiu imperial, a lăcrămioarelor sure ca mărgăritarul, a mironosițelor viorele și a trandafirilor înfocați. Am avut o mare surpriza sa vedem ca niște vechi prieteni de ai noștri s-au întors din vacanță. Alături de ei am zburat pe cer. Timp de ceva timp am zăbovit
UN PRIETEN... de RADU ALEXANDRU în ediţia nr. 31 din 31 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341549_a_342878]
-
te soumets au vote laïque, femme! l’épitaphe avec le glaive sous lequel mourront à part égale l’être désiré et celui qui trop désire gambadant dans l’immensité de l’abîme empli de lourdes armures et monnaies d’argents. sur un style donjuanesque îl fait le brave parfois gaiement, parfois non... triste Artharamis prêt à saupoudrer le dîner de șes mots d’esprit... tout en me prenant tendrement dans șes bras. OGLINDĂ ÎN TIMP vijelia mi-a smuls doar o
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
diluatăde răcoarea ierbii râd cu hohote acerbe riscând blamul total în poante poetic rimate din incantația murmurata frigidelor frumoase ale napocalului cluj violentate în subsidiar de pitecantropul iubirii de sine. LEȘ BELLES FRIGIDES DE CLUJ NAPOCA tu pourrais rester sagement sur la première marche glissante de l’évolution primaire caresser mă peau créole en harmonie avec leș traces chenilles laissées par leș écailles de l’amour passant sur moi comme sur la deuxième marche boueuse de l’évolution dans la négation
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
iubirii de sine. LEȘ BELLES FRIGIDES DE CLUJ NAPOCA tu pourrais rester sagement sur la première marche glissante de l’évolution primaire caresser mă peau créole en harmonie avec leș traces chenilles laissées par leș écailles de l’amour passant sur moi comme sur la deuxième marche boueuse de l’évolution dans la négation. diluéepar la fraîcheur de l’herbe j’explose d’un rire acerbe risquant le blâme total en des pointes poétiquement rythmées dans l’incantation chuchotée aux belles
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
LEȘ BELLES FRIGIDES DE CLUJ NAPOCA tu pourrais rester sagement sur la première marche glissante de l’évolution primaire caresser mă peau créole en harmonie avec leș traces chenilles laissées par leș écailles de l’amour passant sur moi comme sur la deuxième marche boueuse de l’évolution dans la négation. diluéepar la fraîcheur de l’herbe j’explose d’un rire acerbe risquant le blâme total en des pointes poétiquement rythmées dans l’incantation chuchotée aux belles frigides de la ville
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
nu va mai fi nicicând... așa albă și pură turnând pe nerăsuflate plumb topit în formă mea de lut ispititor. ARGILE TENTATRICE dorlote-moi homme des débuts agaçant prodigue de verdicts tout juste véridiques sous l’aspect médiatique. chasse-moi homme sentinelle sur des remparts d’effroi de tristesse en rire découvrant des accents au silence blessé psychopathologiquement raisonnable à să nature. modèle-moi de nouveau homme de la neige triste de ne plus jamais être ... ni și blanche ni și pure versant à perdre
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]