2,825 matches
-
Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului dor Și mi-e dor și iară dor De parfumul ochilor Și de gustul florilor Ce venea din trupul tău Și trecea în trupul meu Suspinând un geamăt fin De durere în cer senin Și aș vrea iară aș vrea Mierea din mișcarea ta Mângâierea dintre brațe Ce-mi ține visul în viață Anotimpu în care noi Strângeam frunzele în altoi Să ne acoperim genunea Îmbrățișarea
DOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342825_a_344154]
-
timpului său niciun crîmpei de luminozitate finită a lumii! Moartea lui Aurel Storin o deplâng cântecele înseși. Toate au în ele ființă, iar azi parcă au și lacrimi, pentru propria compasiune! Cuvântul, silaba, litera, pare că se jelesc pe ele suspinând după cine a preschimbat ultima sa zi de viață în prima zi de singurătate! Niciodată poeziile lui Aurel Storin nu vor ceda locul tăcerii și nici uitării. Cântecul va continua! El va călători poeziile cu vehicolul mereu în pornire al
AUREL STORIN. POEZIA CÂNTECULUI, ÎN UMBRA LACRIMEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342833_a_344162]
-
păr șuvițe aurii Și stele-n ochi ți se aprind, făclii, Când seara luminoasă-ncet se lasă. Pădurea te așteaptă sub copaci, Cu crengile în brațe să te strângă, Când ea foșnește, tu n-ai vrea să taci, Când tu suspini, ea sigur o să plângă. Dar tot nu știi ce-ai mai putea să faci, Cu focul cel nestins, sub geana stângă. ALFA E alfa început de-abecedare Și leagănul cunoașterii depline, E temelie pentru tot ce-i bine Și prima
ZECE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342862_a_344191]
-
Dar, amăgitoarea sirenă se prelinse pe lângă el, fără să se lase atinsă de labele lui butucănoase. Printre sughițuri, Trache îi spuse colegului său de suferință: --Firfirache, pe tine te vrea. Fii atent, că acum îți aruncă trandafirul. --Aș vrea eu, suspină gingașul Cireșel. Pentru că misterioasa sirenă aruncă trandafirul lui Zamfirescu, făcându-i un semn discret cu degetul. În aplauzele celorlalți, Zamfirescu rupse floarea trandafirului și o puse la butonieră, zâmbind victorios. Se duse la sirenă, o prinse de mijloc și începu
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎNTR-UN VEȘNIC PREZENT DE NOI UITAȚI • Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ascultă, iubite! Suspină cerul prin fluierele frunzelor, lupoaică albă, luna sângeră pe cușma neagră a nopții. Tu așează-ți visul în brațele femeii din inima mea, veșmânt i-am pus din culorile iubirii tale. Descalță-te și pășește încet, să nu-mi tulburi
ÎNTR-UN VEŞNIC PREZENT DE NOI UITAŢI • de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342924_a_344253]
-
Publicat în: Ediția nr. 1936 din 19 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Poetu-i însetatul nopții, insomniacul blestemat Să-și plimbe-n lanț singurătatea, cu luna plină-mbrățișat. Poeții nu dorm niciodată, trudesc pe vaste sincronii, Poeții tac, dar și-n tăcere suspină-n criptici simfonii. Poeții-s lespezi de granit, mărturisind nemuritor, Mai singuri decât Dumnezeu, sinucigași în versul lor. Poetu-i astrul ce răsare din praf de stele risipit În naufragiul Eminenței, cu devenirea logodit. Poetu-i demon, dar sublim, e anemonă și
POEȚII NU DORM NICIODATĂ de NINA CORDUNEANU în ediţia nr. 1936 din 19 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342928_a_344257]
-
Se-nalță triști din iarba brună a iernii, Se unduiesc în adieri de vânt domoale, Fac rugăciuni spre cer, ca la vecernii. Se rătăcesc prin ceața dimineții, Visând la primăvară cu-atâta așteptare, Pierduți în vălul de fum al tristeții, Suspină-n murmur, singurătatea-i doare. Înlăcrimați,privesc spre frunzele căzute Ce dorm înțepenite pe poteci, Visând călătorii spre locuri neștiute, Purtate-n adierea vânturilor reci. Când se trezesc, înfruntă anotimpul Și-n vals plutesc, tresar ușor, Nu vor s-arate
ÎN AȘTEPTAREA PRIMĂVERII de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342963_a_344292]
-
nasc vise cu noi. Plâng clipe, mă agăț de zori în trista umbrită-nsingurare Pe palma unui gând mă trec fiori Mă zbat între dorințe și uitare. Ai venit și te-ai pierdut în mine Cu toamna pe drumuri fără de sfârșit Suspină clipele, sângele mustește-n vine Cu tine pâlpâie lumină-n nor și-n asfințit. Ascunse lacrimi înfloresc sub geană în ochiul vremii pictat de brumă Frunze de gând le strâng în palmă Cu parfumul tău iubite rămas în urmă. Valentina
ÎN AŞTEPTAREA TA de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342979_a_344308]
-
vânătorilor ce au fost, Intamplatu-sa aievea,parcă fără nici un rost. Zi de vară din alt timp,începe a se îngâna, Raze calde de alint,răscolesc din nou pădurea. Se arătă pe cărare,silueta ce pășește, Câtă lung în depărtare,suspinând,dar nu găsește. Referință Bibliografica: VISURI SPULBERATE / Edi Peptan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1761, Anul V, 27 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Edi Peptan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
VISURI SPULBERATE de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1761 din 27 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342989_a_344318]
-
poftă oricine-i pregătit - smerit - să mintă să cumpere privata lui Golgotă... a pregătit ciocane și piroane spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-orgii și vome: nu mai ai când plânge... ...doar în pridvor ceresc Maica suspină: „Fiule, seacă-izvorul lor de vină!” *** ADEVĂRAT ȘI MERITAT e fariseică lumină-n casă Paștele-i nou viclean prilej de vomă: nu mai e sfântă nicio masă - se-apropie porunca de Sodomă! Hristosul e uitat - de toți - pe Cruce: cioplim - din
ROST ASCUNS de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342999_a_344328]
-
și mai întuneric iar o voce dogită de tutun și trăscău îi urlă în gura cam strâmbă: - Da’ tu ce mai vrei bă! și două mâini vânjoase începură a-l strânge de gât. Era, clar, o zi nefastă! Încercă să suspine: mțili... mați... meliți... aaaa! - Meliția, bă!? - Hmaaahhh, îhhîîîî, ăăă... - P-așa zi, băi, omule! Haidi, bă, să-i spargem la față, c-acu-i revoluție șî-i mâncăm! Și mâinile dădură drumul strânsorii iar în față îi apăru, ca un fel de
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
Acasa > Strofe > Atasament > CÂT ÎMI LIPSEȘTI ... ! Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1711 din 07 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului un țărm pierdut își plânge valul un ram golaș suspină muguri se trec în aguride struguri și toarce note madrigalul: cât îmi lipsești ... ! golit de zare e apusul ard stele pe câmpii de gheață în ne-nceputa dimineață își plânge marea pescărușul: cât îmi lipsești ... ! pietrificat deșert în dune încremenită iarnă
CÂT ÎMI LIPSEȘTI … ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343380_a_344709]
-
să-mblânzeasca în susur de nai. Setoasa mi-e toamnă, ce nu vrea să-nvețe, Ca vară-i plecată cu turme de miei, Lotuși de vis, în cui de tristețe, Pe colțuri de stele îi spânzura zei. Chipuri de vânt pândesc suspinând, Poem ne-ntâmplat scâncește-n gutui, Ploi de-arabescuri în foșnet de gand Mosc risipește în ochii căprui. În mine uitat, în tine pierdută, Vâltoare de brumă-n amestec de tei, Trestii de jar, în prăpastii de iuta, Ecou prin
CHIPURI DE VÂNT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343428_a_344757]
-
către pădure): N-am reușit! Nu am vorbit!...I-am îmbrățișat privirea și i-am savurat mirosul! Am pictat-o în al meu gând și-o voi murdări cu ale mele lacrimi adânci! Să nu te miri de-ale mele suspine!...(ajuns spre marginea pădurii, Idris cade-n genunchi și se uită către pădure) Nu-mi pot dezmierda gândul, iar sufletu-mi rămâne înfometat de fericire. Aici voi rămâne și îmi voi vărsa amarul. Dintrodată, de sus începe o luptă între
CĂUTAREA SINELUI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343396_a_344725]
-
Sunt prietenii buni ai Toamnei. Împreună, frunzele le-or sălta, Și din înalt, la pământ le-or lăsa. Din ele, doar o urmă va rămâne, O lacrimă de frunză brumărie... Ce s-o așeza pe-un bătrân copac, Care va suspina privind în larg... Va sta de veghe, în zare privind, Iar sub el, va adăposti bucuros... Trecători ce i-or mulțumi-n gând, C-a fost cu ei atât de generos... București, 29.09.2015 Referință Bibliografică: A venitToamna... / Mariana
A VENITTOAMNA... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343438_a_344767]
-
tuturor că Iisus, Cel fără de păcat,/ pentru noi, oamenii, iar azi, de Paști, a Înviat! NUCUL Hai, vino, zi senină sau vântoasă Căci eu oriunde, iată, sunt acasă! M-am ancorat de nucul din grădină, Prin rădăcini, seva din el suspină. Din adâncimi, puterea se-nfiripă, Ca dorul cald, o zbatere de-aripă. Prin anii ce trecut-au eu lung privesc La vorbele ce chiar parcă nemuresc Evenimente sau peisaje line, Ce ne-nconjoară - sclipiri coveline. De-i Lună plină sau
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
este trist, strivit, îndurerat: „un bibelou stă trist pe masă”, „Vremea se întristează”, „catrenele sunt triste” (Semne rămase), „apusul trist” (Sfârșit păstrat); „gânduri triste” (Începutul pentru sfârșit), „piatra strivită dinadins” (Prestidigitație), „Părerile dau formă strivitelor/idei uitate printre stalactite” (Peșteră); „Suspină timpul răzvrătit” (Margini închise), aripa se încolăcește, memoriile sunt pierdute, gândurile sunt pătate, dorințele înecate, părerile de rău chinuiesc obsedant spiritul: „Dimineața părerilor de rău” (Funestă). „Agonice păreri de rău”, (Dintr-un strănut). Poetul se imaginează în ipostaza unui călător
EUGEN DULBABA – PIRUETE ÎN LABIRINT de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343484_a_344813]
-
adevărul este liber pe când a mea a fost bântuită de prostie. Oameni luminați au pierit în chinuri inimaginabile fiindcă propovăduiau adevărul bisericesc sub un alt idol:Rațiunea. Nu-ți respinge epoca! Dimpotrivă...lasă-te curtat de ea! Gustă-i mierea!(suspină) Altfel riști să fi damnat la Uitare. VITTORIO: Totuși, cunoașterea aduce libertate! DANTE: Nicidecum tânărul meu ucenic! Nicidecum! Cunoașterea aduce trăinicie simțurilor. Le întărește. Însă doar Loialitatea față originile proprii te te poate mulțumi. De aceea caută înainte propriile răspunsuri
de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1298 din 21 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343491_a_344820]
-
Petre Publicat în: Ediția nr. 641 din 02 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Când nopțile îmi sfâșiau visele deschideam aripile spre ieri și te vedeam cum îmi aduceai primăveri în brațe și mă împleteai în iedera verilor nici un cântec nu suspina nici macii nu-și mai închideau corola doar legănarea dansului albastru ne atingea obrajii și cântecul lebedei mai aștepta o poveste -stii de ce se ascund șoaptele de dor în spatele stelelor- m-ai întrebat fără să aștepți răspuns și mi-ai
CÂND NOPŢILE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 641 din 02 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343521_a_344850]
-
Pentru vorba ce-a durut, Pentru ruga ce-a tăcut... Să-L aud cum îmi șoptește Că El încă mă iubește.. Dacă-L vezi micuță stea Sus în cer, pe undeva Nu uita să-I spui...să -I spui Că suspin de dorul Lui! Mi-am ascuns sufletul... Mi-am ascuns sufletul undeva Pe cărările celeste, Pe-o aripă de stea... L-am legat acolo cu vise, Cu speranțe și dor Și l-am învelit apoi Cu-o plapumă de nor
OMAGIU DIVIN 14 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344089_a_345418]
-
cuteze-n fugă, Să le scuture veșmântul. Numărând petale-n tihnă, Soarele la asfințit Se revarsă blând în zare, Șoptind toamnei: Bun venit! Seara îmbrăcată-n frunze Și-ntr-o haină bleomarină A atins creștet de munte Și izvorul ce suspină. Vântul bate-ncetișor Peste câmpul veștejit... Știu că vii și simt că zbor... Eu trăiesc un răsărit! Cluj Napoca 9 octombrie 2015 Dorință sacră Vreau să am pe față zâmbetul iubirii Să pot spune lumii tainele Jertfirii Să am torța vie ce
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
deosebit pe părintele lor duhovnicesc - Ioan Arhimandritul!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... Eu personal, mă simt foarte onorat pentru faptul că am avut fericitul prilej și marea șansă de a-l întâlni și (de) a-l cunoaște pe Părintele Arhimandrit Ioan Iovan - mare personalitate a culturii și spiritualității
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT IOAN IOVAN DE LA MĂNĂSTIREA RECEA – JUDEŢUL MUREŞ, LA ŞAPTE ANI DE LA STRĂMUTAREA SA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ, PĂMÂNTEASCĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1587 din 06 mai [Corola-blog/BlogPost/344069_a_345398]
-
lângă Mine! Ridicându-se din genunchi, se îndrepta spre una din cruci. Dar trecând pe lângă picioarele Mântuitorului, se lovi ușor cu cotul de genunchiul Lui însângerat. Un fior îl străbătu din creștet până în tălpi și se trezi în sudoare și suspinând. Mântuitorul, iubindu-l, îl chema alături de El, în jertfa de ispășire". A doua zi a fost eliberat, dar nu a făcut decât câțiva pași de la ieșirea pe poartă și a fost preluat de o dubă a Securității, care l-a
DESPRE CRUCE, MARTIRIU ŞI SUFERINŢĂ ÎN VIAŢA, OPERA, GÂNDIREA ŞI ACTIVITATEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU DE LA MĂNĂSTIREA TIMIŞENI, JUDEŢUL TIMIŞ (1915 – 2003)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr [Corola-blog/BlogPost/344096_a_345425]
-
mai cunoaște trezirea. Ta nikana na mai prinjeanesa o ushtiavimos. Grăbește, grăbește să fii plecat Sigiar, sigiar te aves galo Pământul flutură repede, și timpul se apropie E phuv balvaliol sigo, thai o chiro pashiol Icnetu'ți gâfâie, și-ți suspina geamătul Ki'o dahtilimo phariol,ai khonjel ki'o hondimo Ziua se apropie de sfârșit. O ghes pashiol agorestar. Țiganul de Ezra Pound Asta a fost partea cea mai bună a plimbării, Kadai sas e lashidor rig le phiravimaski, când
ROMII ÎN LIRICA LUMII de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344145_a_345474]
-
ochești - tragi în plin - tragi până-ți frige-ntre degete țeava - urlându-i celui acum interesat - pe când se prăbușește - strângându-și între palme - spasmodic - pieptul bolborosind de sânge: „- ei - ai mai murit undeva cândva?” „- ...asta nu...” - va mai apuca să suspine ...și așa la toți - tuturor - pe rând... - până când nu va mai exista credința nimănui în trucajul morții - și nu vor mai exista spasmuri cumplite - ca forme ale plictisului generalizat - cu căscături trosnind alene - molimă a virtualității demente - decadenței molatic funebre
SOLUTIA de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 149 din 29 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344167_a_345496]