4,883 matches
-
devine, din antidinastic dinastic, din republican monarhist, din liberal autoritar, din rebel credincios, din pasquilant umilit primitor al medaliei Bene-merenti? Influența manierei de-a vedea a roșilor s-a reflectat așadar cu aceleași rele urmări și asupra poporului și asupra suveranului. Dacă ni s-ar cere formula după care se manifestă activitatea suveranului în urma marilor decepțiuni ce i le-a pregătit partidul roșu, am zice că. M. S. Regală vizează în adevăr la consolidarea dinastiei și a viitorului țării, însă nu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
credincios, din pasquilant umilit primitor al medaliei Bene-merenti? Influența manierei de-a vedea a roșilor s-a reflectat așadar cu aceleași rele urmări și asupra poporului și asupra suveranului. Dacă ni s-ar cere formula după care se manifestă activitatea suveranului în urma marilor decepțiuni ce i le-a pregătit partidul roșu, am zice că. M. S. Regală vizează în adevăr la consolidarea dinastiei și a viitorului țării, însă nu pe aceeași linie cu tendențele actualității, ci pe-o linie paralelă. Înmulțirea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al României independente cu o convențiune al cărei obiect este esclusiv de-a garanta și de-a favoriza interesele comerțului străin în România fără nici o compensațiune și fără [alt] folos decât copilăreasca satisfacțiune de-a esercita în pripă un drept suveran deja câștigat. [ 20 decembrie 1880] ["DACĂ POLEMICA NOASTRĂ... Dacă polemica noastră cu "Romînul" n-ar fi avut altă țintă decât de-a face pe cititori să-nțeleagă cine are cuvânt, cine nu, nu i-am fi acordat proporțiile pe cari
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
rea specie, ce-i rămânea Domnitorului de făcut decât... să iscălească? Noi credem că, oricâtă iubire ar avea pentru patria sa adoptivă, o nuanță de ironie și de despreț al oamenilor a trebuit să răsară în privirea nobilului și cavalerescului suveran de câte ori iscălea asemenea decrete, fiecare din ele o frunză veștedă de toamnă, o iluzie pierdută, o existență morală nimicită c-o trăsătură de condei. Carol îngăduitorul e departe de-a fi atât de puțin fin precum le place unora a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
curat că regele României trebuie să sugrume libertatea". Această enormitate se spune citîndu-se un pasaj din "Timpul", pe care-l dăm în forma în care l-a reprodus "Romînul". Dacă ni s-ar cere formula după care se manifestă activitatea suveranului în urma marilor decepțiuni ce i le-a pregătit partidul roșu am zice că M. S. Regală visează în adevăr la consolidarea dinastiei și a viitorului țării, însă nu pe aceeași linie cu tendințele actualității, ci pe o linie paralelă(? ). Înmulțirea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
că cititorii noștri sânt tot atât de cuminți ca Costineștii și Caradalele am fi vorbit mult mai limpede, dar poate mai puțin politicos. Dar fiindcă vorbim acum pentru Caradale vom explica formula după care nouă ni se pare a se manifesta activitatea suveranului c-un citat din Machiavelli, după care credem că veți înțelege și d-voastră ce-am voit să zicem. E de observat, zice profundul scriitor italian, că, ura se poate produce și prin fapte bune. Un principe care vrea să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
țară. Cine crede că un popor e atât de corupt încît să privească cu indiferență numirea unui domn Candiano ca adjutant domnesc, medaliarea unui domn Orășanu, numirea unui Leca la Ministerul de Război, om vinovat o dată c-a trădat pe suveranul său fiind soldat, vinovat de-a doua oară că l-a trădat fiind de strajă, acela nu poate decât să fi pierdut orice speranță în viitorul acelui popor și să fi visând cel mult la mănținerea expresiei geografice pe harta
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
DEȘI REPROBĂM... Când vedem un om ce, după propria lui mărturisire, a luat parte la o conspirație și care, după știința tuturor, a fost capul unei revolte la Ploiești, devenind sub Brătianu adiutant domnesc, atașat ca om de încredere pe lângă suveranul pe care-a voit să-l răstoarne, d. Brătianu ne va permite să conchidem că d-sa și numai d-sa a ridicat impunitatea unui atentat la rangul de titlu de recomandație pentru a înainta pe scara ierarhiei sociale. Când
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ÎNGĂDUITORUL... "] 2264 Carol îngăduitorul e departe de a fi atât de puțin fin precum s-ar crede la prima vedere, și daca e un om care -a îmbătrînit demult, foarte demult, nu de ani, ci de gânduri, acesta e desigur suveranul nostru. În fața unei țări sărace, pline de un proletariat nesățios care urcă cu cea mai mare ușurință toate treptele sociale, fără a i se cere, după chiar legile noastre, nici știință, nici merit, în fața acestui abis Carol îngăduitorul trebuie să
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
I? Sînt sigur însă că vi-l imaginați pe Corneliu Coposu zîmbind cum numai el știe să zîmbească, ascultînd frazele de ventriloc (de lemn) ale unui Iliescu, pe care, de altfel, nu înceta să-l taxeze, prompt: criptocomunist. Sau pe suveran, la Versoix, ascultînd la radio, cînd nu avea ce face, tiradele găunos-isterice ale lui Ceaușescu pe stadioane, sau ale lui Iliescu, în campanie electorală, atunci cînd... latifundiarul Coposu, tocmai ateriza din străinătate, urma să-și ia înapoi moșiile, atentînd la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe mîini bune. Au dispărut cîrdurile nesfîrșite de oameni ai muncii, veniți, după '90, la regalul Peleș, să vadă unde-au locuit... Ceaușeștii. I-au uitat proletarii pe Pingelică și pe Samantha. Istoria cinică. Acum, castelu-i iar liniștit și reintegrat suveran în istoria lui autentică. Sub privirea nobil-autoritară a întemeietorului rege Carol (statuia lui Oscar Han). Sub cea a blîndei regine Elisabeta (statuia lui Oscar Späthe). Schițez un arțar sterp. Dar monumental. Cutremur! Întîi, bubuitura unui fruct țepos, uscat pe cartonul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
celelalte acte, ale celor pe care chiar el i-a clonat post-decembrist, nu pot ascunde înverșunarea restauraționistă. La urma urmei, nici recitativele președintelui nu sînt chiar așa de agamițe cum par. După ce a obținut curtoazia prea generoasă (dar demnă) a suveranului, iată-l acum pe un Bucefal înstelat, în cinci colțuri, descinzînd între țăranii Sibiului. Să le traducă pretențiosul "transhumanță" ca fiind chiar el încarnarea acesteia. Să le arate, cu poze doveditoare, că e neam de oieri daci (nu de agresori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
carismaticul" își pregătește acum, meticulos, o efigie în eternitate, renunțînd (nu de tot) la stropșelile umorale ale începutului și colorîndu-și masca tătucului națiunii cu tonurile, ușor degradate, ale unui roșu oricum congenital. Cu sacii în căruță cum zice plastic popolul suveran personajul tine să confiște mai tot ce infiltratele forțe democratice postdecembriste își propuseseră ca deziderate salvatoare. Ce nu fuseseră în stare acestea să pună în faptă (timorate încă de perpetuarea totalitară dar și ușor turmentate de răsunătoarea victorie de-acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că ideea autodeterminării naționale a popoarelor le era cu totul străină. Acești împărați, regi și prinți ai secolului XVIII erau, prin concepție, mai mult apropiați de Carol I Stuart, răposat pe eșafodul revoluției engleze, care afirmase convingerea că „supusul și suveranul sunt două lucruri cu desăvârșire deosebite”, decât de principiile anului 1789, cu care, în timp, erau contemporani. Iată de ce se cuvine ca, atunci când studiem raporturile politice interstatale în secolul XVIII, să ne ferim de exagerarea înrâuririi pe care au avut
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru ortodocșii din Imperiul Habsburgic. S-a spus că, prin pacea de la Utrecht (1713), englezii au impus modificarea dreptului public internațional prin ordonarea succesiunii la tronul Spaniei: succesiunile monarhice și princiare vor fi reglementate nu potrivit dreptului de ereditate al suveranului, ci în conformitate cu interesele și voința popoarelor; suveranul nu mai este un proprietar al regatului, ci un uzufructier; este doctrina care a triumfat în Anglia în 1688. Trebuie să facem însă precizarea că principiul aplicării voinței și intereselor poporului a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
spus că, prin pacea de la Utrecht (1713), englezii au impus modificarea dreptului public internațional prin ordonarea succesiunii la tronul Spaniei: succesiunile monarhice și princiare vor fi reglementate nu potrivit dreptului de ereditate al suveranului, ci în conformitate cu interesele și voința popoarelor; suveranul nu mai este un proprietar al regatului, ci un uzufructier; este doctrina care a triumfat în Anglia în 1688. Trebuie să facem însă precizarea că principiul aplicării voinței și intereselor poporului a fost declarat și practicat - atât cât a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să facem însă precizarea că principiul aplicării voinței și intereselor poporului a fost declarat și practicat - atât cât a fost - în Anglia la 1688, apoi reafirmat prin pacea de la Utrecht, dar nu și aplicat (nu poporul spaniol și-a ales suveranul, ci Puterile interesate, printr-o tranzacție), atunci ca și mai târziu, și aceasta în pofida „intrusiunii” teoretice, efect al „vremurilor noi”. În această ordine de idei, simptomatic este planul din 1737 al lui d’Argençon (viitor secretar de stat al Afacerilor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
jucat un anume rol, grație poziției lor geopolitice și a străduințelor către emancipare. Ceea ce a dominat însă în politica internațională au fost interesele de stat, care se confundau, până la un punct, cu interesele păturilor sociale conducătoare, în primul rând cu suveranul. În această privință, istoricul nu poate decât să subscrie la considerațiile lui Albert Sorel: mai presus de toate, se află statul, iar monarhul era însuși statul; totul este rațiunea de stat: „cine nu câștigă nimic, pierde”, scria Ecaterina a II
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a revendica teritorii, când o poate face, de unde și tratatele de împărțiri (cazul Poloniei, cel al Bucovinei în 1775 etc.); domină însă rațiunea de stat, invocarea „drepturilor” căzând în rangul subsidiar, chiar al pretextelor insidioase. Depozitarul rațiunii de stat este suveranul - un principiu care nu este contestat nici în Vestul, nici în Estul continentului. Au apelat la el și domnitorii fanarioți, numai că imperativul lor a fost subminat din exterior, pentru că nu erau suverani, ci vasali, și din interior, pentru că erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pretextelor insidioase. Depozitarul rațiunii de stat este suveranul - un principiu care nu este contestat nici în Vestul, nici în Estul continentului. Au apelat la el și domnitorii fanarioți, numai că imperativul lor a fost subminat din exterior, pentru că nu erau suverani, ci vasali, și din interior, pentru că erau nelegitimi, fanarioți, deci străini, chiar dacă se înrudeau cu pământenii. S-a afirmat - și pe bună dreptate - că această concepție a balanței sau echilibrului de forțe duce la o modernizare a gândirii politice, plasând
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tot mai mare frecvență și greutate Mercur. Referindu-se, la 17 august 1756, la restabilirea comerțului între Rusia și Franța, Vergennes observa că „oricât de mare ar fi distanța între un stat și altul, comerțul singur poate să le apropie”. Suveranul, care întruchipează statul și rațiunea de stat, nu se poate sprijini pe o deviză decât în măsura în care în spatele ei se află forțe sociale interesate și slujite, soarta țarului Pavel I fiind edificatoare în acest sens și, înaintea sa, cea a lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pe cea a victoriei puterii centrale asupra oligarhiei boierești turbulente, și dăunătoare „înaltului devlet”. În instrucțiunile lui Nicolae Mavrocordat către fiul său Constantin (anul 1727) stă scris: „guvernarea mai multor nu este un lucru bun, nu trebuie decât un singur suveran”. Instituțiile sunt și ele în decădere. Armata a fost lichidată, școala grecizată, iar în privința Bisericii, deși este primul așezământ care înlocuiește slavona cu româna, concluzia lui A. D. Xenopol ni se pare corectă dacă o raportăm la implicațiile politice internaționale și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost promulgat, ceea ce n-a împiedicat un început de punere în aplicare, cum s-a întâmplat de atâtea ori în istorie cu acordurile secrete. Părțile, adică țarul și domnitorul, se aflau însă pe trepte ierarhice diferite: cel dintâi este un suveran, un autocrat, cel de al doilea un principe vasal sultanului. Așadar, din capul locului relația dintre ei este una de tip feudal, adică părțile nu se află pe o poziție de egalitate. Iată de ce țarul, după propria-i expresie, acordă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
considerau Afacerile Străine ale Franței - ducea „la abandonul dreptului celui mai esențial al suveranității sultanului asupra supușilor săi”. Invocând chiar concepția Parisului, se pune întrebarea dacă un vasal, cazul Principatelor, nu putea avea doi suzerani, căci sultanul nu le era suveran, ci suzeran, în „buni” termeni juridici feudali, răspunsul este pozitiv, deși privită sub prisma consecințelor politice concrete, observația Parisului nu era lipsită de temei. Ecaterina a II-a a calificat pacea drept glorioasă pentru Rusia. Or, tocmai pentru că era glorioasă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Austria); înțelegând situația, Al. I. Cuza a acționat energic, a intrat în funcțiune fără a mai aștepta învestitura și aprobarea Puterilor garante, a trimis emisari peste hotare și pretindea ca Principatele-Unite să fie reprezentate la Conferință; acționa deci asemenea unui suveran, firește de nimeni recunoscut ca atare. Repetăm, opiniei istoricilor V. M. Russu și Gh. Cliveti se cuvine să i se atribuie preocuparea istoricului de profesie în stabilirea proporțiilor, obiectivelor și împrejurărilor care au condus la deznodăminte, fie și parțiale, dar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]