1,250 matches
-
aici, spuse el. Poziția urcuș-pe-munte! Nemaipomenit de potrivită sau potrivit de nemaipomenită. Vezi, vezi, Vultur-în-Zbor? Tu ești muntele, iar ea se cațără pe munte, cerșind un sărut. Gângureli și tot tacâmul. O tehnică autentică de Kama Sutra, una plină de tâlc. — Guguguguguă făcea Kamala Sutra. Madame Iocasta se îmbufnă. Nu pare să-i placă prea tare oferta, spuse ea. Să trimitem după Gilles? Kamala Sutra se desprinse de Virgil și se întoarse în pat. — O, chiar te rog! zise Virgil Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a abjurat. ― Mă gândeam într-o zi că abjurarea ta a avut, în realitate, un tâlc mai grav decât afirmația că pământul se învîrtește. Inchiziția nu și-a dat seama de asta. ― Ce vrei să spui? ― Umilindu-te, tu le strecurai oamenilor ideea că tot ce e important se petrece aici pe pământ. ― E convingerea mea
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
blând din care am dedus că vroia să mă împace. Dar eu eram, în continuare, supărat și vroiam să i-o arăt. Așa că am tăcut. "Știi de ce își dau mâna oamenii? m-a întrebat ea Gestul avea la început un tâlc anume. Oamenii își dădeau mâna ca să arate că nu aveau nici o armă ascunsă". Cum eu tăceam mai departe, a adăugat: "Trebuie să te duci în oaza unde e mormântul lui Alexandru. În spatele colibei de paie, e o stâncă rotundă. Află
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
ai decât să-l întrebi pe el, de ce să mă amestec eu în chestii din astea“. — Din studenție, i-am răspuns eu. De foarte de demult. Din sticlă, am repetat mizeria asta de constatare, convins că-i atât de abscons tâlcul, încât se va aprinde de curiozitate. Am ridicat paharul și l-am întins spre ea. Am ciocnit. A zâmbit. Tot nu pricep despre ce vorbiți, a privit ea amuzată spre amicul care se ridicase de la masă, îndreptându-se spre bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
m-am simțit întărit, în dese rânduri, de bunătatea Dumnezeirii, așa simt acum că scrisul îmi întărește zilele. E un fel de sevă care se revarsă în mine din aceste cuvinte așternute. Tăria lor, unul lângă altul, solidaritatea lor în tâlcul pe care pare că eu li-l dau, dar nu de la mine vine îmi dă această tărie de acum. Simt cum vasul meu se umple cu apă curată, limpede, poate chiar tămăduitoare. Întâlnit în stație iar cu Nela. Tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cuvintele dicționarului latin. Sintagme Moarte, reale în perfecțiunea construcției lor, îmi excită imaginația, îmi stârnesc amintirile, îmi fac sufletul să vibreze ca ramurile unui copac stârnit de boarea venită de peste timp. Oriunde aș deschide dicționarul, știu că voi da de tâlcuri ascunse în mine, că puterea magică a acestor reci, impecabile cuvinte va redeștepta istorii de alte cuvinte, de alte vieți, va face gânduri până atunci neavute să le descopăr în mine. Carmina etiam gesticulatus - a însoțit gesturile cu mișcări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dă și astfel de bucurii, spre a nu-mi face prea sfâșietoare despărțirea de această Lume. Bucuria de a vedea cum viața nu-i un lucru al întâmplării, cum toate clipele tale, într-un sfârșit, se ordonează supuse, liniștite, cu tâlcuri abia atunci deslușite, când te apropii de sfârșit. Această bucurie îți dă Moartea: libertatea de a te lăsa năpădit de amintiri disparate, alandala, pe care le-ai purtat în tine viața toată în așteptare și care, dintr-odată acum, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prezență fizică distinctă. Era însă tipul care teroriza, care domina, care subjuga și pe care, într-un acces de revoltă, lucrătorii de la fermă, împreună cu intelectualii județului, toți până la unul, l-au condamnat la moarte și l-au executat - aici era tâlcul - tot la Târgoviște. Succesul romanului a dus la succesul vinului și toată lumea bună acum nu mai bea decât „Lacrima împușcatului“. Vinul era contrafăcut, desigur, stocul inițial se epuizase de mult, dar faima romanului și succesul enorm al foștilor desantiști făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Cuvântului ziditor și a tuturor celor ce s-au întâmplat, se întâmplă sau se vor întâmpla pentru că astfel a fost, este și va fi scris. Mă fascinau astfel de goniri ale minții, mă lăsam dus de plutirea gândurilor printre iluzoriile tâlcuri, mă bucuram crezând că descopăr adevăruri. Nu știam că, de fapt, mă lăsam pradă căutărilor întru mine. Mă descopeream îndepărtându-mă de mine. Acum, coborând în text, mă apropii acoperindu-mă cu neștiutul pe care îl descopăr. Mi-e din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șoptitior luat cu noi și dus fric acolo, departe. Șoptitior mereu estem în noi. Pana murim duceam șoptitior la noi la inim. M-a privit iarăși lung, convingându-se parcă dacă am înțeles spusele lui, dacă mă lăsasem pătruns de tâlcul lor și zâmbind, clătinând întruna din cap, îngândurat, nedumerit, s-a întors la masa lui de lângă ușă. Nu m-au izbăvit de frica din mine spusele lui Kerim. Decât că mi le aduc aminte din când în când, ca și cum într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
râse. Simți privirea albastră a doamnei Miga și câteva clipe o măsură nedumerit. Dascălu se lăsase în patra labe uitîndu-se pe sub mobile. ― Ce dracu' faci? ― Caut motanul. ― O faptă nobilă... ― Vreau să văd cum înghite medicamentul. Inginerul fredonă încet, cu tîlc: ― Fluturaș nu mai ai aripioare... Ochii îi licăreau, se agita, se uita mereu pe fereastră. ― Un cântec idiot! observă cârnul. Nu știu unde s-a ascuns ăla. Parcă era negru... ― Exact, domnule, șopti Melania Lupu. Completă ca și cum în odaie s-ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Iremediabil! ― În regulă! Nu însă și lipsit de memorie. Ca să țin minte un lucru nu-i nevoie să-l notez în agendă... Se așeză confortabil, picior peste picior. Și-acum să-i dăm drumul la magnetofon! E o istorioară cu tâlc și bineînțeles cu morală. Anul 1943, iarna. Reține te rog, tanti, era tot cam prin decembrie. Se pare că pe frumosul ăsta îl apucă damblaua în luna cadourilor... Așadar, ne aflăm în anul 1943. Maiorul Grigore Popa întreține relații cât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să facă ceva fără ca ceilalți să nu-i arate cu degetul și să nu-i ridiculizeze într-un fel sau altul. Ca într-un joc de copii... Acum, dacă o să ne regăsim „în aceeași oală”, poate o să înțelegem în sfîrșit tîlcul poveștii cu cuptorul : eu am vatra, tu ai clopotul, noi ținem cuptorul... Poveștile dormitorului Săptămîna trecută, vecina mea de peste pagini, Simona Sora, parcă mi-a făcut cu ochiul. Mergeam spre facultate, repetîndu-mi în minte firul roșu al cursului pe care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
se dorește imbatabil. Legea ca atare este purtătoarea unei viziuni de „modernizare”. Problema este că această viziune s-ar putea să fie fundamental greșită ! Ciobanul și expertul Zilele trecute mi-a parvenit, pe căile nevăzute ale internetului, o poveste cu tîlc a unui cioban de-al lor, de prin Occident, dar care se potrivește binișor și în spațiul nostru post-mioritic. Iată ce zicea povestea : Cică într-o zi, un cioban își păștea oile pe fundul unei văi pierdute printre munți. Cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
are o livadă bătrână, cu copaci care ascund povești care de care mai atrăgătoare. De la aceștia, punând urechea pe trunchiul aspru și ridat de vreme, am aflat întâmplări neobișnuite și vreau să vi le spun și vouă. O ÎNTÂMPLARE CU TÂLC Deși din vară până în toamnă târziu în livada fermecată a bunicului roadele apleacă în jos crengile bătrâne, mirate și ele de atâta rod, bunicul își găsește de lucru din primăvara asta până în cea viitoare. Încă din mustul zăpezii, trece de la
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
nici țelurile terestre nu îi sunt toate accesibile. Mascota filosofiei este semnul mirării. Și dacă planeta noastră nu este decât un lazaret cosmic? Înjurătura noastră metafizică cu trimitere la increat s-a vulgarizat cu totul. Nimeni nu-i mai gustă tâlcul. Întrebările de ordin biografic sunt ori banale, ori indiscrete. Eul - acest perisabil săculeț cu taine. Va primi Premiul Nobel savantul care va descoperi utilitatea simpozioanelor. La Judecata de Apoi a cărților fiecare trebuie să justifice cât adevăr a adus pe
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
artă, se lucrează, de regulă, la temperatura iadului. Arta nu trebuie să învingă anatemele epocii. Poezia se bazează pe erezia emoțională a cuvintelor. Unei cugetări nu - i este permis să fie efemeră, precum unui imperiu. Fără artă, rămâneam în afara marilor tâlcuri existențiale. La origine, orice creație artistică este magmă. Arta ar putea recicla chiar și instinctele. Cărțile valoroase sunt adevărate coloane fără sfârșit. Imperiul cărții se restrânge, dar nu poate dispărea. Arta poate fi un măcel cu tine însuți, ori o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și toți cei invitați aplaudau cu frenezie: Bravo!, Bravo! în timp ce învățătorul cu mâna dreapta îl felicita, ca pe un adevărat erou; cu mâna stângă flutura mâneca, ca pe un drapel după o mare victorie. Mult timp după eveniment a înțeles tâlcul celor întâmplate. Acum, după atâția ani, aflându-se în fața acestui om, a avut o mare dezamăgire. Persoana din fața lui era cu totul alta. Nu mai era el marele învățător, cel mai deștept și mai pregătit de pe planetă. În fața lui se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
pe care noi, în tinerețea noastră "imaculată", nu le aveam. În același timp, precum fiica vizirului Șeherezada, în pat cu califului Harun-al-Rașid, într-o mie și una de nopți la rând nu și-a terminat de povestit născocirile pline de tâlc ale minții sale, la fel și noi înșirăm în fața lor, în cel puțin tot atâta timp, sfaturile și născocirile noastre. Le demonstrăm cu lux de amănunte că numai și numai iminenta noastră existență a adus beneficii omenirii, iar "Planeta Albastră
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
alcătuiau închipuiri stranii care se prăbușeau cu tunete... Fulgerele băteau pământul acoperit încă de zăpadă, crengile copacilor se răsuceau în forme ciudate, păsările și animalele mureau de o boală necunoscută... Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor semne. Astfel, se zbuciumau oamenii între teamă și nădejde în Dumnezeu, apăsați de povara grea a îndoielii, până când a sunat mobilizarea, chemând sub steag, pentru apărarea hotarelor amenințate de năvălirea dușmanilor. Timpul și evenimentele se precipitară cu repeziciune și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
miazăzi, pană la Gurile Dunării, era înconjurat de un brâu de foc, parcă.. Pe cer s-au ivit semne ciudate... Și, în soare s-au zărit pete cu forme neobișnuite. Mințile oamenilor se umpleau tot mai mult de temeri, de tâlcul acelor închipuiri. Astfel s-au zbuciumat oamenii, între teamă și nădejdea în Dumnezeu, până în noaptea aceea blândă și caldă de iulie, cum rar s-au văzut până atunci, când a sunat mobilizarea. Clopotele de la Schitul din deal, și de la bisericile
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sacră grația de a comanda În numele lui. E timpul să le spun mamelor petrecute de mult, alunecînd prin pînze freatice, mîngîind maluri și rădăcini, ivindu-se În Întuneric la geam fără chip, punînd Întrebări - Ana cea neagră și plină de tîlcuri și Eufrosina Cornelia cu vocea ei ca un clopot scufundat și Lucreția atît de tînără și fără de trup „El se va naște, ocrotiți-l!“ „El se va naște!“ le spun bărbaților duși, lui Iosif cel bătrîn și tăcut și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tavă pe care erau cîteva ciozvîrte. Ciopîrțise capul ca să Încapă În oală. Asta a liniștit-o, așa i-a spus lui Suzi. Nimeni nu mai putea să recunoască acum capul poetului. — Da, interesant, fără ironie, e chiar un vis cu tîlc, asta e soarta artistului. Toți sîntem sacrificați lent sau brutal, n-are importanță. Există nenumărate forme de a ucide artiștii, poate unde sîntem mai vulnerabili, exaltați, cabotini, alteori introvertiți, imprevizibili, un fel de clovni pe dos, dacă vrei, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
în care sunt apreciate tot mai puțin calități precum onestitatea, altruismul, respectul pentru cei din jur, rigurozitatea ... Știu că multe dintre vorbele mele nu au fost înțelese la vremea respectivă de elevii mei, prea mici poate, pentru a le înțelege tâlcul. Și totuși sper că efortul meu nu a fost în zadar! Sper din tot sufletul că tot ceea ce am sădit în mintea și sufletul lor va înflori și va da roade mai târziu. Tudorina Andone, profesor pentru învățământ primar II
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
glasul bubuitor din gând, nenumărații ani care vin o să vă arate câtă dreptate are Krog. I-am privit pe Vindecătorii strânși roată În jur, doritor să văd ce simțiseră când spusesem vorbele astea care mie mi se păreau cu mult tâlc, dar ticălosul ăla amărât de Gupal mi-o reteză imediat: - În loc de nenumărații ani care vin, mai bine ai fi spus timpul, mă Îndreptă el cu glas mușcător. 38. Urcasem Într-atât de mult pe munții aceia mari, Încât nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]