5,786 matches
-
ei, practică un gen de afacere. Nu mai poți înmormânta pe cineva sau să-ți botezi copiii fără negociere cu preoții. Este vorba despre o meserie. Îi respect foarte mult pe pustnicii din vârful muntelui. Populația e încurajată să se târască pe coate pentru a sta la coadă la moaște. Fiind un bun creștin, Dumnezeu e prea mare și prea frumos pentru a tot fi pomenit. A devenit un fel de marfă. De aceea am un fel de revoltă. Știu multe
Mădălin Voicu se revoltă: Preoţii sunt nişte derbedei, cu Daniel în frunte by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/39376_a_40701]
-
un costum albastru alături de un domn manierat care vorbește afectat, cu o curtoazie potrivită într-un salon francez, un dandy letal însă pentru cei precar alfabetizați la școala bunelor maniere. Ca și în Django al lui Corbucci unde eroul apare târând un sicriu, extravaganța și un anume absurd sec se află printre ingredientele westernului spaghetti în regia unui Sergio Leone, maestrul incontestabil al genului căruia Tarantino îi prezintă omagiile în felul său, printre altele invitându-l pe Ennio Morricone să contribuie
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
nopți de coșmar. În numai câteva săptămâni, au fost arestați, doar pentru început, două grupuri de câte 15 și 22 de săteni, pentru vina de a fi „uneltit” împotriva regimului comunist, urât din străfundul sufletului de orice țăran român cinstit. Târâți la Tribunalul Militar din Timișoara, cei din primele două grupuri din Mercina au fost condamnați la pedepse între 10 și 25 de ani de temniță grea. Cu toții erau acuzați între altele și de faptul că refuzau să accepte colectivizarea forțată
Agenda2005-30-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283992_a_285321]
-
reci pe lîngă trup, dar la limita de plutire, "la dreapta! la stînga! pas alergător! acum tîîîîîîîîî-rîș, răcan!", strigă din toți bojogii cineva necunoscut, și mai adînc îngropat în piept decît mine. și eu fac la stînga, la dreapta, mă tîrăsc în patru labe, dau ocol universului cuprins între mîna stîngă și mîna dreaptă. mai adînc, tot mai adînc sap, eu, răcanul. tone de pămînt arunc voluntar peste propriul cap: soarele e doar o bănuială, ziua o fluturare de fustă roșie
Mariana Codruț by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/10069_a_11394]
-
care trece și piatră povești lângă gură străină mijire de zori și tăcere sfioasă - nimicuri, idei trupul pornit pe drumul cucutei lângă tot ceea ce nu voi mai fi niciodată * piele de șarpe neștiutoare de pielea de șarpe care se va târî mai departe cu mine-cu celălalt cântec singur în cântecul orb în cântecul sărăciei cu duhul ca vinul și pâinea * o mie de ani de trufie a minții după o tinerețe fră de bătrânețe și o viață fără de moarte în
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
suferința desface frica. Revelația este aproape, obsedantul cifru stă să se deslege lumile paralele se vor intersecta. "Diminuată ca o tanagră", așa te-ntrevedea poetul în coșmarele de îndrăgostit clarvăzător, demult. Și astfel ai fost. Ca o trenă ți-ai tîrît prin jungla vieții dragostea, fluturînd-o proaspătă ca-n prima zi peste mormîntul lui divinizat. (Oanei, tîrziu) Astăzi..., mirare ...că în puzderia de lumi a lumii poeții tremură dar nu se sting, așa cum pustnicul în schitul său nu frînge rugăciunea nicionoaptenicizi
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]
-
de grație incertă în care dincolo de ușile batante dumnezeu în halat binecuvîntează cu bisturiul creștetul fără memorie... noaptea s-a întins greu ca o bucată de sîrmă ghimpată ceasurile de plumb ale dimineții mă trag de pleoape în jos mă tîrăsc în mine mă jupuie sprijinit de targa stingheră ațipesc încontinuu ca în grădina Ghetsimani somnul nu știe emoțiile așteptării vina absenței din veghe e mai presus de îndoială aceasta e clipa în care gîndurile, toate gîndurile se transformă în rugăciuni
Vîntureasa de plastic by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/10718_a_12043]
-
crăpând... Iarnă în oasele răzbunătoare, Iarnă în carnea răsucită în arcuri prelungi, în pântecele mamelor îngenunchiați copiii dorm întunecați ca niște dungi. Iarna sticlim crunt adunați în triunghiul cărnii pregătite să înnebunească de ger. Și motoarele, șirul absurd al motoarelor târăsc drumul sticlos în fier și zuruie sângele spart al ogoarelor... Seara Bate un vânt dinspre Ave Maria. Se înfing camioane piezișe în marginea lumii, și tu ai umplut lumea cu apă, ai sare pe gene și șerpi de apă pe
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
haina sport, cu brațele ridicate, gata să mă prindă. Coborâți! - Pe naiba, nu pot, zbier și eu. Se repezi pe scări, culese două din cele trei valize și coborî în goană, dispărând prin mulțime. Am reușit să cobor și eu, târându-mă cu a treia valiză, cea mai grea, destul de speriată, știam eu ce știam și despre italieni, că tot latina gintă sunt și ei. în stradă, nebunie, zeci de mașini, claxoane, se înghesuiau, se întreceau fără nici o noimă, se pocneau
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
și parcul venea ușor, plutind, cu copacii răsturnați, intrați unii în alții, apoi se apropie o femeie, mirosea a margine de mare, aștept să zică, tace, o salcie se ridică de la pământ, alunecă încet prin aer. eu plec repede, abia târându-mă. mă grăbesc mai mult și mai adânc mi se afundă picioarele, parcă până la capătul morții. și merg mai încet ca niciodată, abia dacă mă clintesc și parcul vine în urma mea, respirând greu. lemnele îi trosnesc ca niște oase, e
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
daaaaaaar, fiind amplă în partea de jos, nu mi-ar fi dat libertate de mișcare decât dacă foloseam tradiționalul jupon cu sârmă! Am înțepenit! Nu voiam sârmă. Pentru nimic în lume, nu voiam să arăt ca o prințesă expandată care târăște pe sub fustă niște sârme. Jos sârmele! Huoo! Zadarnic însă. Tantile de la magazin mi-au explicat că, fără sârmă, mi s-ar fi încurcat printre picioare și m-aș fi împiedicat în ea, riscând să cad în nas. Am acceptat sârma
Cum mi-am ales rochia de mireasă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18619_a_19944]
-
o să punem jumate într-un taxi sau că vom reîncepe negocierea pentru a ne fi păstrată în magazin. O să vedem noi ce facem, deocamdată trecem la acțiune. Încărcăm pachetele foarte grele pe un cărucior și, epuizați fizic și nervos, îl târâm la casă. Casiera ne scanează marfa și ne spune cât e de plată. Când îi întindem cardul cu care voiam să platim în rate, ne anunță cu voce autoritară: - Dacă vreți să plătiți cu cardul ăsta, mergeți la ultima casă
Cum îşi convinge Praktiker clienţii să nu cumpere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18939_a_20264]
-
plătiți cu cardul ăsta, mergeți la ultima casă!!! - De ce??? Aflăm că nu se poate plăti cu acel card în rate decât la ultima casă. Îmi sare muștarul din nou și o întreb unde scrie chestia asta și de ce trebuie să târâm tonele de parchet prin tot magazinul? Îmi arată o plăcuță pusă la un loc cu multe alte plăcuțe, toate scrise cu același gen de fonturi, genul de anunțuri pe care nici să le cauți nu le distingi. Pe plăcuță scria
Cum îşi convinge Praktiker clienţii să nu cumpere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18939_a_20264]
-
intrat într-o bibliotecă, m-am așezat la un calculator și-am căutat cel mai apropiat spital. Am dat peste spitalul universitar Charitee, aflat la 15 minute de mers pe jos (fără nicio legătură cu mijloacele de transport în comun). Târându-mă ca o omidă și luând pauze la fiecare colț de stradă, am ajuns la spital cam în jumătate de oră. Pe drum m-am gândit la cele întâmplate în ultima oră, la ura mea față de Germania (alimentată de o
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
strigând al tău nume, Nu-ți voi spune nici de câte ori am ajuns La infinit plângându-ți pe urme. Nu îți voi spune de durerea-mi mocnită Cum mută se înălța peste noapte, Nici de tăcerea-ți ce m-a surzit Târându-mă peste pragul de moarte. Nu am să îți spun nici cum doru-l de tine M-a rătăcit prin nopți de nebună Și cum încă pe cărări neumblate de veacuri Mai umblă să te găsească a mea urmă. Nici cum
NU ÎȚI VOI SPUNE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373667_a_374996]
-
democrații, să-și apere țara bogată și să nu cerșească respectul, trăind în demnitate. O altă latură a vieții de astăzi, deloc neglijabilă și amintită de poetă ca un mesaj dureros este duplicitatea multora dintre semenii noștri, care lovesc ”aproapele, târându-l în noroi”. ÎNVĂȚĂM să prețuim valorile neamului românesc, trecându-le, cu pioșenie, în ”Neuitare”. Capitolul este închinat lui Eminescu, martir al neamului românesc, care a rămas ”demn în fața morții”, precum ciobănașul mioritic. ÎNVĂȚĂM să gustăm umorul, care, uneori, este
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
puternic ca el. ,,Canalie nenorocită,” apucă să mai spună Mihai. Apoi în următoarele momente simți lovituri grele de pumni ce îi cădeau în cap, în față, în piept se rostogoli pe jos sângele îi curgea din nas încercă să se târască spre ieșire însă Viorel începu să-l lovească cu picioarele înjurându-l, la un moment dat apăru Sofia între ei strigând: ,, Lasă-l în pace că-l omori, dacă nu îl lași în pace chem poliția.” În momentul când auzi
PAȘI SPRE ABIS ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384738_a_386067]
-
lunar, ajungînd să fie atît cît îi îngăduie piedicile de pe Lună să fie. În sfîrșit, închipuiește-ți-l pe acest astronaut, după ce s-a obișnuit cu piedicile de pe Lună, întors pe Pămînt. Va face, sărmanul de el, o figură jalnică: se va tîrî ca un vierme într-un cîmp gravitațional prea puternic pentru tonusul lui atrofiat. Din supraom va fi o stîrpitură, dintr-un om normal, o zdreanță atonică. Și acum să-ți povestesc experiența pe care am trăit-o eu scriind pe
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
imaginația mea se pipernicise. Dar de această diminuare a tonusului psihic mi-am dat seama doar atunci cînd am avut proasta inspirație să scriu din nou de mînă. Atunci am trăit calvarul astronautului reîntors de pe Lună pe Pămînt, căci mă tîram pe hîrtie ca viermele pe sol, nu-mi găseam cuvintele, nici o frază nu avea coerență, sintaxa se anchilozase, nu știam unde voiam să ajung și ce gînd dorisem să pun pe hîrtie, ștergeam mereu și tăiam întruna, și mă apuca
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
sigur că ordinul de serviciu o să-mi vină în Săptămîna Mare! Puteam să pun pariu că va fi așa. Întotdeauna cînd va veni vorba de ortodocși într-un fel sau altul, lucrurile vor întîrzia, se vor amîna și se vor tîrî pînă-n pragul marii sărbători, a Învierii, cînd se vor precipita dintr-o dată, toți vor da rasol și pînă la urmă ceva se va întîmpla. În orașul de sub munte, toate celelalte biserici ieșiseră în eter la termenul prevăzut în documentația tehnică
Izvorul tămăduirii by Răsvan Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13642_a_14967]
-
entuziasm, au decis că pur și simplu așa nu se mai poate trăi, problema necesitând rezolvare de urgență. Like... ATUNCI. Și au trecut la treabă. L-au luat pe inocent de-o aripă și, fără prea multe explicații, l-au târât la o adresă complet necunoscută lui, a unei doamne care se ocupa cu dezvirginări. Numai când avea ceva de dezvirginat, desigur, căci, în rest, se ocupa cu întreținerea într-un mod plăcut a tuturor cetățenilor care o plăteau, fie ei
Virginul și prietenii lui by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19099_a_20424]
-
mod nepoliticos, impertinent, mârlănesc chiar. O să ai numai de câștigat din asta. Cere să vorbești cu șeful tău în public. Zbiară la el să vină imediat. Dacă nu are timp în acel moment, du-te, ia-l de guler și târăște-l cu mâna ta în mijlocul colectivului. Apoi, anunță-l cât poți de batjocoritor că te câri din acel job de căcat. Ca să fii sigur că nu lași loc de “bună ziua”, trage-i și o flegma consistentă între felinare. Nu completă
Cum să-ţi dai demisia în prima zi de muncă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19298_a_20623]
-
și tresar, doi ochi mirați, dar cuminți mă privesc, sunt aceeași din vis, ce-au știut să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar rozele-poeme-nfloresc. În palmă ard clipe și presar cenușa peste piese, iar gându-mi ca un șarpe, se târăște prin poeme, deși-i timidă, inima-puzzle ingână, cuvinte alese: Citește mai mult Cuvintele nu mai foșnesc, iar timpul e povară,vântul hoinar le-a presărat pe pământ-pietriș,dar plugul gândului s-a pregătit de primăvarăși printre piesele puzzle va intra
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
curbeși tresar, doi ochi mirați, dar cuminți mă privesc,sunt aceeași din vis, ce-au știut să-mi schimbe definitiv, sensul vieții, iar rozele-poeme-nfloresc. În palmă ard clipe și presar cenușa peste piese,iar gându-mi ca un șarpe, se târăște prin poeme,deși-i timidă, inima-puzzle ingână, cuvinte alese:... XVI. DRAGOBETELE ( SĂRBĂTOAREA IUBIRII LA ROMÂNI), de Maria Ileana Tănase , publicat în Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017. Prin sate și azi, se mai păstrează, încă, tradiții și obiceiuri rămase
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
a simțit cum tiptil s-a apropiat de ea „Șarpele", reprezentantul Iadului, într-o înfățișare mai frumoasă decât a zilelor noastre, strălucind în mantia aurie cu care era îmbrăcat și având o calitate pe care Adam nu o avea, se târa pe pământ într-o alunecare continuă, neauzită și care, cu vorbe frumos meșteșugite, care nu intrau în limitatul lor vocabular îi spuse cu un ton cald, ademenitor: „De ce te uiți admirativ la aceste frumoase mere? De ce nu guști din ele
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]