1,181 matches
-
uitare după Încetarea alarmei. Fără Îndoială că doamna Oprișan a scăpat. Vecinele s-au dovedit Încă o dată la Înălțime și eu nu eram firește atît de necesară cum mi-am Închipuit. M-a părăsit și frica. Aproape că-mi dă tîrcoale un drăcușor ironic, Îl simt cum Îmi gîdilă buzele... și totuși Îmi este rușine de ei toți și mai ales de mine - sentimentul acela anihilant că iar mi-am amînat examenul nu vrea să mă părăsească. Lașitatea mea se accentuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
unii sărută sub privirile plutonului de execuție picioarele condamnaților la moarte, rîvnind pînă În ultima secundă să le fure o fărîmă din nimbul lor de martiri. În vremuri tulburi cînd totul se clatină și pîrÎie din Încheieturi, Îi vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
operator, cel care dirijează totul, nu a apucat să apese pe buton, să-l arunce dintr-odată Între palete În massa amorfă care Înghite totul. Nu, mortul acela n-a ajuns pînă la malaxor. S-a apropiat doar, cum dau tîrcoale cîinii hămesiți bucătăriilor de cantină. El n-a făcut nici un gest eroic, poate doar imprudența de a privi, de a-și imagina acel lucru extraordinar, singurul spectacol adevărat din viața lui. Malaxorul era prea sus pentru el; nu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de muncă grea pentru a-ți însuși la perfecție particularitățile, gesturile și atitudinile unei alte persoane, dar asta îți va permite să te miști prin lume fără să generezi o singură undă recognoscibilă. Dacă e nevoie, ludovicianul îți va da târcoale la nesfârșit. Tot ce-i trebuie, tot ce așteaptă e ca tu să agiți apele într-un fel familiar - un fel recognoscibil - ca să-și încrucișeze drumul cu al tău la un grad sau două de izolare. Exersează exersează exersează. Deghizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în apa transparentă, însorită chiar sub valul pe care-l isca el. Picioarele mă traseră în spate, până lângă peretele cabinei. — Rahat, Iisuse, o să ne izbească din nou. — Nu, nu, zise Fidorous și ridică arma la nivelul ochiului. Ne dă târcoale și-o să ne dea cea mai perfectă... Scout? — Liber. Dă-i! Ceva între un bubuit și-un pfff de depresurizare erupse din umărul lui Fidorous. Un piron negru, trăgând după el un cablu zbură peste valuri și străpunse rechinul chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lucrul ăsta? Pur și simplu nu se poate întâmpla. — O, ce bine, pentru că preț de-o secundă am crezut că ne aflăm pe o navă care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne dă târcoale din apă. — Doamne, am spus, terminați odată. Două fețe se uitară în sus la mine de pe punte. Am arătat spre mare. Butoaiele descriau o curbă largă în apă și se îndreptau către noi. Scout își ridică ochelarii pe cap. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poartă așa ceva În zilele noastre. Avusesem un briceag, dar cred că a ajuns pe mîna poliției. Se Întoarseră, ținîndu-se mereu de mînă, În salonaș. — Măcar să ne Încălzim, spuse Rowe deschizînd radiatorul electric. E frig ca iarna, iar lupii ne dau tîrcoale. Anna Hilfe Își smulse mîna dintr-a lui și Îngenunche lîngă radiator. — Nu s-a aprins! exclamă ea. Ai vîrÎt În contor o piesă de șase pence? — Ba am pus chiar un șiling. În Încăpere era frig și Întuneric. Același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe deslușea aceeași milă Îngrozitoare pe degetele bătrînești ce se jucau cu un stilou Eversharp. Simțea nevoia să le strige: „N-am nevoie de mila voastră! Mila e crudă. Ea distruge totul. Dragostea Însăși e În pericol, cînd mila dă tîrcoale În juru-i...“ — Anna... mai auzi el glasul lui Hilfe, apoi parcă un alt glas rosti, cu regret: „Și cînd mă gîndesc c-aș fi putut prinde expresul de 6 și 15!“ Amintirile continuau să se Îmbulzească În mintea lui Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu acoperișurile din glazura de ciocolată. Mirosea grozav și îmi venea să mănânc totul. Eram uluit de ce vedeam și nu stiam pe unde să calc, de teamă să nu stric ceva. Acum o întelegeam pe creatura care le tot dădea târcoale piticilor. În jurul meu au aparut o sumedenie de pitici care mă rugau să-i ajut și care mă serveau cu tot felul de dulciuri. În acea noapte am stat la pândă și ce să vezi? Creatura era de fapt un
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Are cheile În contact, a șoptit Anna. Am urcat. Ea s-a așezat la volan și am pornit. De primul baraj am trecut cu inimile cât un purice, ghemuiți În spatele geamurilor Întunecate. Un excavator ne-a dat de câteva ori târcoale, bălăngănindu-și autoritar cupa, dar n-a Îndrăznit mai mult. Probabil că, indiferent de forma dictaturii, o limuzină neagră Înseamnă Întotdeauna ceva. Jumătate de oră mai târziu, eram pe autostrada care ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eternă ca un rîu, nesupusă de groaza oarbă a universului și mai măreață decît cele mai mărețe turnuri Înălțate de om, mai trainică decît oțelul și piatra. Iar apoi Întruchipările morții s-au trezit și-au Început să-i dea tîrcoale și nu mai puteam s-o văd acum decît Încremenită și Încătușată de-o putere infamă și arogantă, care nu putea fi Înfruntată și Învinsă de nici o ființă omenească, iar eu nu puteam face nimic altceva decît să-mi zdrobesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
săi mici. Față de șobolan de oraș, uscat, cenușiu, viclean, sigur, buze groase, glas tăios, cîteva Înjurături aspre, bolborosite, vorbe fără viață, fără sens, ce scrîșnesc ca pietrișul. Ce dracu’ căutați aici, mă, mucoșilor?! Cine dracu’ v-a trimis să dați tîrcoale pe lîngă hangarul ăsta?!... Unul din băieți, un copilandru cu obraji bucălați și roșii din Sudul Îndepărtat, cu ochii albaștri și păr blond, cu vorba domoală și prietenoasă, Încearcă să răspundă. — Ei, domnule, ne gîndeam că... Iute ca fulgerul, șobolanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
statură în fața domnului și Satan veni și el printre ei. Ci Domnul grăi către Satan: «De unde vii?» (unii spun că i s-ar fi exprimat mai plastic, pe unde dracu' ai umblat?). Iar Satan răspunse Domnului și zise: «Am dat târcoale pe pământ și am hoinărit prin el». Atunci Domnul, (probabil ca să se dea mare boss) grăi către Satan: «Ai luat tu seama la robul meu Iov? Că nimeni nu este ca el, pe pământ, bărbat fără prihană și drept, temându
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
exprimă frustrarea adâncă a celei căreia împlinirea prin maternitate i-a fost refuzată, reliefând, aproape mai mult decât oricare alt text din antologie, delicatețea deosebită a artistei: Eu te aștept de mult / și tu știi - / prin lume / singurătatea-mi dă târcoale!... Astă noapte din nou te-am visat / aveai chipul de ram înflorind / aveai chipul de fruct rotunjit / nu-ndrăzneam să-l ating!... Paralel cu dorința de împlinire a menirii de a da viață, poeta își exprimă acuta aspirație de revenire
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
formă de trunchi de con. Gardul era din scânduri vechi și în unele locuri lipseau scândurile de tot. Te întrebai cum rezistă încă în picioare. La un moment dat Bunica G. îl vede pe bunicul ei din partea mamei cum dădea târcoale ocolului. Fac o paranteză aici ca să vă spun că Bunica G. nu-l cunoștea pe bunicul ei decât din fotografii, pentru că el murea când ea era un copil mic de trei anișori și nu-și mai amintea nimic personal legat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
nu vrea să-l vedem? Doar știm că gardul este al lui și loc de intrare suficient. - O să intre, acum mai lucrează la el; i se răspunse. Și după ce s-a mai uitat o vreme la bunicul cum tot dădea târcoale gardului, Bunica G. a revenit acasă și a așteptat. Ce aștepta bunica?! Încă o confirmare a ceea ce văzuse și i se transmisese: și anume că spiritul bunicului va fi cel care va veni la strănepot și chiar și condițiile în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
respiratorii. Între timp îi povestește amintiri din studenție, șicanele pe care i le face soacra sau vorbele de duh ale fiicei ei de școala primară. Un bărbat care poartă deja masca morții de oftică și/sau ciroză care-i dă târcoale și care s-a întrecut cu băutura de la primele ceasuri ale dimineții începe să vocifereze pe un glas răstit și nesigur. Ce naiba face vaca dracului! Ce naiba face putoarea asta! Când se ridică în picioare de pe canapeaua de vinil cu mânere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu caietul lui P.H.L. în mînă. Pe scaunul transformat ad hoc în noptieră, lîngă veioză, am, ca de obicei, un caiet și un pix. Reiau lectura. Domnul R. își analizează în continuare „povestea” lui cu Teodora. Din nou îi dă târcoale „obsesia vârstei”, un gând care vrea să-l pună „în gardă” față de eventuale surprize. Când își privește mâinile are dintrodată revelația că nu mai este tânăr... De ar fi numai mâinile! Dar nici nu trebuie să exagereze cu „romanța” asta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
avea în grădina de la Ileana lui Ciolac mazăre verde păstăi. Într-o noapte, nașul lui pe nume Rusu Uță, de foame, a îndrăznit să sară gardul și s-a apucat de mâncat mazăre, nicidecum să culeagă, că foamea îi dădea târcoale prin stomac. Între timp Chimircan l-a surprins pe la spate și l-a bătut cu furca, apoi l-a luat în brațe aproape mort și l-a aruncat peste gardul ce era făcut din spini, că niciodată în viața lui
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
locuință, cu cățel cu purcel, cu tot ce avea. Apoi l-a găsit pe Costică, pe Răchită, care s-a mutat la ea, că nu avea copii. Dar până a-l găsi pe Răchită, Ioana, fiind singură, îi tot dădeau târcoale care mai de care. Într-o zi, Ion Baier, din mahala de acolo, a intrat la Ioana în curte și a apucat-o de mână să o ducă în casă să facă dragoste cu ea, dar cum Baier nu a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
scurs și Petrache a ajuns și el mare și a pus ochii pe o fetișcană frumoasă, cu părul lung și blond, fin ca mătasea, ochii albaștri ca seninul, fața albă, trupul elegant, harnică și gospodină. I-a tot dat el târcoale, dar fata avea și ea părinți, că doar nu era a nimănui. Cât despre Petrache, el era de statură mijlocie, fața de culoare șatenă spre brunet, ochii negri ca ca la un șarpe, păr negru, dinții albi ca laptele, la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
așezat la umbra unei bonsai, și cum se uita peste marginea umbrei În lumina orbitoare a câmpiei, zări cele trei păsări mari, ghemuite obscen, În timp ce alte douăsprezece zburau În văzduh, aruncând În trecere umbre care lunecau rapid. — Au tot dat târcoale din ziua În care s-a stricat camionul, spuse el. Dar azi e prima zi În care au coborât pe pământ. La Început le observam atent zborul, asta În caz că aș fi vrut să folosesc imaginea Într-o povestire, ceva. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spre locul unde stăteau păsările alea uriașe și scârboase, cu capetele golașe ascunse-n pene. Planând, o a patra pasăre coborî, și când atinse pământul fugi un pic cu pași repezi și apoi se Îndreptă legănându-se spre celelalte. — Dau târcoale oricărei tabere. De obicei nici nu le bagi În seamă. Nu mori dacă nu te dai tu bătut. Unde-ai mai citit asta? Doamne, ești așa de proastă. — Poate te gândești la altcineva. — Dumnezeule mare, zise el. Păi asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
supăr foooc! Așaaa ca nici... niciodată! Văd că n-o pot scoate la capăt cu tine, Toadere. Mă duc... Așaaa dra... daraga taaatii. Așaaa... N-a mai terminat ce avea de spus, că Maranda plecase deja, iar lui îi dădea târcoale somnul... Când s-a întors, Maranda abia a apucat să deschidă ușa de la tindă, că Toaibă a făcut ochi. În cercetășie învățase să doarmă iepurește. Așa că a se trezi oricând și în orice condiții era o joacă pentru el. Ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sânge. Valerius îngenunche lângă ea și se aplecă deasupra chipului ei iubit, chip de copilă și de vrăjitoare, pe care se așternea paloarea morții. — Velunda... Glasul i se frânse. Nu îndrăzni să-i atingă trupul. Moartea se apropia, îi dădea târcoale, cu neputință de oprit; era Moartea înveșmântată în alb din credințele străvechi, căci albul este culoarea oaselor și albă e cea care duce cu sine trupul... Trupul, nu și sufletul. Sufletul nu moare. — Velunda... Velunda întredeschise ochii limpezi. Privirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]