6,881 matches
-
rechizitoriu al limbii de lemn: „adjectivele s-au năpustit asupra substantivelor/ adverbele au sufocat verbele/ numeralele au luat locul unor pronume/ prepoziția și conjuncția au depus plângerile/ articolul a plecat să facă trotuarul pentru că/ interjecția s-a suit/ sinistru de tăcută/ pe/ tron” (p. 68). Cu Pantofii mei (datat 9 martie 1973), Rolf Bossert se prevalează de o aluzie atât de transparentă încât cu greu mai poate fi numită aluzie: „trăiesc de capul lor/ dau cu piciorun pietre înghețate/ și pe
Grupuri și grupaje by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3291_a_4616]
-
Marius Miheț Lena Constante, Evadarea tăcută. 3000 de zile singură în închisorile din România (în versiunea românească a autoarei), ediție îngrijită, cuvânt înainte și note de Ioana Bot, București, Editura Humanitas, 2013. Când publica întâia dată Evadarea tăcută în Franța, Lena Constante își lua, fără doar
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
aprofundate. Însă nesiguranța ține la ea exclusiv de exterioritate. Mărturia ei este o lecție despre victoria spiritului și disprețul trupului, conflict analizat vreme de opt ani și jumătate în singurătatea absolută a temniței. Nu se știe când anume scrie Evadarea tăcută. O notă din carte, datată iunie 1981, vorbește despre memorie ca despre o scară urcată și coborâtă până în iulie 1961, data eliberării. Cei douăzeci de ani îi oferă detașarea necesară. În plus, e puțin probabil să fi notat imediat după
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
urcată și coborâtă până în iulie 1961, data eliberării. Cei douăzeci de ani îi oferă detașarea necesară. În plus, e puțin probabil să fi notat imediat după eliberare, amenințată oricând cu reîncarcerarea și având domiciliul sub urmărire. Cert e că Evadarea tăcută este un caz prin felul în care scriitoarea redă, cu o fidelitate remarcabilă, zile și momente din trecut. E de înțeles că evenimentele pot trece firesc din categoria memoriilor în cea a jurnalului înregistrat, însă transcris mult mai târziu. Avem
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
vii, concretețea detaliilor macabre, senzația experiențelor live, fac din Lena Constante o strategă care știe, asemeni regizorilor mari, să manipuleze ambiguitatea și sugestia. Provocând, ea nu caută senzaționalul. Miza e istoria unei feminități ultragiate, cu finalul cunoscut. Farmecul din Evadarea tăcută are de-a face cu intensitățile unei competiții cu propria singurătate. Fracturile din memoria ei nu par nicio clipă să conteze, semn că ea scrie, împăcată, despre momente care spun ceva. Restul sunt doar cifre care traduc timpul mort dintr-
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
ea trăise din plin excesele vârstei. În ciuda protestelor interioare, Lena Constante se eliberează prin scris, reușind să identifice în experiențele limită nervurii unei ființe uitate înlăuntrul ei. Pe măsură ce scrie, senzația se amplifică și vom asista la o sumă de evadări tăcute, între care, cea pornită din imaginație și trecută în concretul cuvântului ia prim-planul. Este proba pe care supraviețuitoarea o trece cu destule rețineri. Scena în care femeia se privește, după cinci ani de temniță, în oglindă, este grăitoare. Îmbătrânirea
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
supraviețuitoarea o trece cu destule rețineri. Scena în care femeia se privește, după cinci ani de temniță, în oglindă, este grăitoare. Îmbătrânirea bruscă, și, în genere, împotrivirile exterioare, găsesc în scrisul Lenei Constante sensuri în disciplinarea voinței. De altfel, Evadarea tăcută este un manual de îmblânzire a voinței, o poveste tulburătoare despre demnitate. Femeia din oglindă se regăsește într-una abstractă, cu o voință nestrămutată. E foarte interesant de urmărit arhitectura memoriei din Evadarea tăcută. „Povestesc așa cum îmi vin în minte
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
în disciplinarea voinței. De altfel, Evadarea tăcută este un manual de îmblânzire a voinței, o poveste tulburătoare despre demnitate. Femeia din oglindă se regăsește într-una abstractă, cu o voință nestrămutată. E foarte interesant de urmărit arhitectura memoriei din Evadarea tăcută. „Povestesc așa cum îmi vin în minte frânturi de amintiri. Dar știu cu precizie că aceste probleme mi-au acaparat spiritul ca urmare a legăturilor mele cu ființe umane, după ce-am avut dea face cu monștri”, notează Lena Constante în
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
mai perfid și mai subtil: tu însuți”, ea e gata să scrie cu sânge - iarăși o scenă teribilă -, compune mii de versuri și opt piese de teatru, învață limbajul zidurilor și trăiește desprinderea totală de feminitate. Căci, dincolo de toate, Evadarea tăcută este povestea despărțirii tragice de feminitate. Când, spre final, timpul desființat se sparge pentru a deveni din nou istorie, ea se lasă absorbită de noul decor, execută salturi în timp, toate pentru a se întâlni cu voința colectivă a femeilor
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
va desăvîrși noul eu și drumul spre ficțiune este evident. În singurătatea absolută, Lena Constante extrage din cutia neagră a evenimentelor acele amănunte care refac istoria unei femei ce și-a descoperit esența feminității și a unui popor dezumanizat. Evadarea tăcută arată metabolismul carceral dintr-o perspectivă unică în literatura noastră. Lecția unei pictorițe care a înțeles, din păcate, extrem, că întâlnirea cu absurdul poate fi depășită prin valorificarea lui artistică.
Una cosa mentale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3294_a_4619]
-
m-am dus în jos o vreme/ unde nimeni nu mai plînge/ unde nimeni nu mai geme.// Nu era nici noaptea aceea/ dar nici soare și nici nor,/ doar tăcerea se lăsase/ peste plînsul tuturor.// Ne-am privit în ochi tăcute/ cum privim spre marea moartă/ încălzită de curentul/ apelor care ne poartă/ fără știrea noastră-n voia/ valurilor ei înalte/ cînd corabia străină/ începuse să ne salte/ mult mai sus decît se poate/ îndura pe cînd ești viu.// Am strigat
Recviem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3295_a_4620]
-
au refugiat în muncă, în viața privată și în sfera culturii, lăsînd polemicile istorice pe seama alogenilor. Și-au mutat psihologia între patru pereți și și-au închis obloanele la ideologie. S-a format astfel o Germanie neoficială, subterană, creștină și tăcută, a cărei forță a reușit în cîteva decenii să răstoarne raportul de forțe impus după război, așa explicîndu-se de ce azi nemții dau iarăși tonul în Europa. Și la mijloc nu e doar puterea economică, și nici măcar fascinația culturală pe care
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
au fost și abuzuri - nu ale mele, te asigur!). Și apoi, a existat - era să adaug, din automatism, un „dintotdeauna”; probabil că n-ar fi fost, totuși, o enormitate între noi (sunt convins că reciproc) - un fel de încredere solidă, tăcută, ce nu (mai) avea nevoie de declarații: știind despre celălalt că există, era ca și cum ar fi fost alături. Fiindcă trebuie, Gabriel, să-ți fac o mărturisire: ești, din fosta (subliniez: fosta!) redacție a R[omâniei] l[iterare], omul de care
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
că executorii testamentari - fiul său Matthew și ultima soție, Colleen - vor decide să ridice interdicțiile și vor scoate la lumină multaș teptatele manuscrise ale cărților pe care se presupune că Salinger le-ar fi scris în lungul interval al Anilor Tăcuți. Biografia - foarte bine primită de critici - a lui Kenneth Slawenski, J. D. Salinger. A Life (Random House, 2011) fixează cu claritate rolul și poziția marelui scriitor american nu doar în raport cu literatura, ci și în privința unui model comportamental plin de substanță
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
autor de mare succes al unor cărți despre Shakespeare, Hitler și despre războiele nucleare, atrage atenția asupra unui set de scrisori necunoscute până acum, aflate în posesia Societății Ramakrishna-Vivekananda din New York, „căminul spiritual al lui Salinger din perioada misterioșilor Ani Tăcuți”, și donate de curând Bibliotecii Morgan. Parcurgerea acestora îl determină pe Rosenbaum să ceară imperativ urmașilor lui Salinger să scoată la lumină scrierile marelui singuratic din New Hampshire. În paranteză fie zis, o campanie de acum câțiva ani a aceluiași
Din nou despre Salinger by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3441_a_4766]
-
foc cu frunze veștede, sirena unui vapor de la Cheiul Sud, ecoul pierdut al orașului. E ceasul în care totul pătrunde într-o existență mai profundă, mai enigmatică. Dar și mai de temut, pentru ființele solitare care, în ceasul acela, stau tăcute, duse pe gânduri, pe băncile din piețele și parcurile din Buenos Aires. Martín a luat de pe jos o bucată de ziar, o bucată de forma unei țări: o țară inexistentă, însă posibilă. A citit automat cuvintele care se refereau la Canalul
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
lui are implicații metafizice. Ciobanul din Miorița e omul muntelui și al turmei, dar și un poet și un filosof, care a trecut și el prin toate treptele fascinației, de la contemplarea răsăritului și pînă la acea a asfințitului și a tăcutei orchestrații nocturne. Să enumerăm toate aceste trepte? Este de prisos. Oricine n-a trecut printr-o priveliște nepăsător, a fost și el fascinat de vraja jocului de lumini și de umbre, de variațiile nespuse ale sonurilor și de vibrația văzduhului
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]
-
care țin enorm. Știi de ce? În afară de valoarea picturii, de amintirile pe care mi le evocă. Fusesem la Balcic în 1925. Viorella avea doi ani și mă duceam cu Tantzi să beau cafeaua la Mahmut, unde veneau să întârzie visători și tăcuți pescarii turci, mai toți bătrâni. Bărcile lor erau trase la mal care era aproape de cafeneaua lui Mahmut. Un arbore bătrân, o plută cu ramură întinse și frunză deasă, apoi bănci de lemn și câteva mese. Am fost de câteva ori
Noi contribuții despre epistolograful Pamfil Șeicaru by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6340_a_7665]
-
mine un adevarat regal muzical și ultimul „concert” al Mariei Tănase la care aveam să particip. I-am recitat si eu din Baudelaire, Pușkin, Goga. A râs În hohote la În jurul unui divorț, a lui Topârceanu și m-a ascultat tăcută, privindu-mă cu uimire, când i-am recitat Jurământul din Demonul lui Lermontov, poezie care m-a fascinat și tulburat Întotdeauna. — Cine ești tu, băiete? a șoptit la sfârșit. Ne-am oprit să mâncăm la Râmnicu-Vâlcea. În restaurant a fost
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
timp până când eșecul va fi perceput de întreaga populație, care și-a pus atâtea speranțe în ea. Ei sunt adversarii politici. Să ne concentrăm pe construcția alternativei. În ceea ce privește voturile, nimeni nu pare să se gândească la marea masă a celor „tăcuți“, nemulțumiți de toată lumea, care nu mai votează. La cei care astăzi nu vor să voteze se află o cheie importantă pentru succes". În plus, prim-vicepreședintele PDL și-a exprimat speranța că o discuție între liderii PDL și cei ai
Predoiu, avertisment pentru Băsescu și Ungureanu: USL e adversarul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35999_a_37324]
-
Bratu Iulian Mai mult de un sfert dintre parlamentarii României n-au vorbit niciodată la microfon pe durata celor patru luni și jumătate de mandat, decât atunci când au depus jurământul. Printre senatorii și deputații tăcuți sunt și foștii premieri Victor Ciorbea și Călin Popescu Tăriceanu. Dintre cei 588 de aleși din Parlament, 150 nu au luat până acum cuvântul în plenul Parlamentului - 117 deputați și 33 de senatori, scrie rtv.net. Celor doi foști premieri
Parlamentarii muți: Cei mai cunoscuți aleși care nu au vorbit în plen by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/37939_a_39264]
-
semnătura pe câștigătorul pe care-l vrea tandemul Fenechiu-Ponta? Or avea ei 70% în Parlament, dar nici cu 120% - ca la referendum - n-ar putea obține de la mine o semnătură ilegală. Dacă Victor Ponta și USL cred că președintele asistă tăcut și semnează tot ce primește de la Guvern sau de la majoritatea parlamentară, de dragul coabitării, se înșală. Nu poate miza nimeni că acordul de coabitare m-ar face să nu respect art. 80 din Constituție, care spune că președintele veghează la buna
De ce a reluat Băsescu criticile publice la adresa lui Ponta by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/36148_a_37473]
-
Dacă însă duhul lipsește, pictura e în carență de orizont spiritual, și atunci observația lui Hegel intră în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să le laude, nu știe să le explice
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
acum despre Dan Laurențiu, privit ca poet crepuscular: „Pentru Dan Laurențiu, amurgul este «ora incertă», «ceas al îndoielii», «pat nupțial al angoasei », moment al scrutării de sine. Când cade amurgul», scrie poetul, dând ecou gândului lui Nietzsche, «zeii vor părăsi tăcuți această lume». Lumea va deveni astfel mai puțin strălucitoare, un univers în declin.”
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3409_a_4734]
-
vedere, filosoful are dreptate atunci când afirmă în prefață: „Din paginile acestei cărți răzbate zvonul acestei alte istorii, care treptat începe să se amplifice și să capete un loc în conștiința noastră. Această altă istorie, până de curând interzisă, ignorată sau tăcută - istoria crimei generalizate și a rezistenței la crimă -, rămâne să fie scrisă abia de acum înainte. Pesemne că în nici o țară din Est nu a existat ceva asemănător cu mișcarea anticomunistă a partizanilor și cu întâmplările povestite aici de cei
O carte întemeietoare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3165_a_4490]