1,757 matches
-
în ceruri, iar ei, cei din cameră, erau păcătoșii de pe pământ. Icoanele, care parcă se loveau una de alta, ramă lângă ramă, acopereau fiecare centimetru pătrat de peret, iar aerul era greu cu miros de ceară de albine, ulei și tămâie. Nevenindu-i să-și creadă ochilor, Porfiri o privi pe Lilia pentru confirmare. Ea își înclină capul cu fața rușinată. Putea să îl privească în față când vorbeau de prostituție, dar acest exces de sentiment religios părea că o stânjenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lipsă de respect pentru locul unde mă aflam, ci pentru micile mele nevoi, între care dulciurile jucau un rol important. În zadar l-a rugat tata să mă primească înapoi. N-a vrut. Îmi plăcea la biserică deoarece mirosea a tămâie, pe deasupra puteam să-mi asigur de la lumânări ceva bani de buzunar și am fost sincer revoltat că nici după ce-am plâns țârcovnicul nu s-a îndurat să mă ierte. Din pricina asta, de câte ori îl vedeam mă luam după el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Era o prăvălioară cu un singur bec, și jumătate din ușă ținea loc de vitrină. Pe laturi - câteva zeci de cărți, suficiente ca să-ți faci o idee. Iar jos, un șir de pendule radioestezice, de săculețe prăfuite cu bețișoare de tămâie, mici amulete orientale sau sud-americane. Multe pachete de cărți de tarot, În stiluri și de confecții diferite. Interiorul nu era mai confortabil, o Îngrămădire de cărți pe pereți și pe jos, cu o măsuță În fund, și un librar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
obiecte. Histoire des juifs, comte de St-Germain, alchimie, monde caché, les maisons secrètes de la Rose-Croix, mesajul constructorilor de catedrale, catarii, Noua Atlantidă, medicină egipteană, templul din Karnak, Bhagavad Gșta, reincarnare, cruci și candelabre rozicruciene, busturi ale lui Isis și Osiris, tămâie la cutie și În tablete, cărți de tarot. Un pumnal, un coupe-papier de cositor cu mânerul rotund, care poartă sigiliul adepților Rozei-Cruce. Ce fac ăștia, Își râd de mine? Acum trec prin fața Beaubourg-ului. Ziua parcă-i o serbare câmpenească, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lor amărîte, despărțite de gunoaie și tot felul de vechituri ruginite. Camera din față este luminată de două lumînări negre, sfîrÎitoare. Wakefield reușește să vadă În penumbră mai multe lucruri așezate pe ceea ce par rafturi paradite de magazin: ierburi, uleiuri, tămîie, lumînări, săruri și bijuterii. În colțuri sînt cîteva statui africane mari și unele ceva mai mici, pe un birou negru. În spatele biroului o cabină antică de fotografii la minut, cu o draperie de catifea ponosită. — Eu sînt aici doar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dădeam mâncare la copil. Nu știu, tot nu puteam eu altfel. Trebuia s-o fac. Nu eram întreg dacă n-o făceam. Doar de Poliție mi-era frică pe lumea asta. Atât. Eu când vedeam poliția fugeam ca dracu de tămâie, nici nu puteam sta în același loc cu polițistul. Dacă intra la crâșmă, plecam eu. Mi-era frică și uite că ei m-au legat. Crima DOBROVOLSKY 3pensule, 2 cartuse tigari viceroy În ziua aia am plecat spre casă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o avangardă a Spiritului: „Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta pentru artă, arta pentru mulțime sînt tot așa de absurde. Propun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dureroase pentru întemeietorii lor. Dar așa cum a trecut printre noi, chinuit, zdrobit, ca și Rimbaud, de povara miracolului descoperit, a drumului nou spre poezie, a jocului gratuit al minții, a alchimiei absurdului - noi îl ținem minte și inima noastră fumegă tămîie spre el. Requiescat!” Comparația între Urmuz și Eminescu - plasați sub zodia „poeților maudits” - fusese făcută și de Geo Bogza, în manifestul său apologetic din unu („Urmuz premergătorul”). Peste decenii, Marin Mincu o va recupera teoretic, „din perspectiva unei istorii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
piatră aureola în noapte și-a stins. [1927] * PEISAJ TRANSCENDENT Cocoși apocaliptici tot strigă, tot strigă din sate românești. Fântânile nopții deschid ochii și-ascultă întunecatele vești. Păsări ca niște îngeri de apă marea pe țărmuri aduce. Pe mal - cu tămâie în păr Isus sângerează lăuntric din cele șapte cuvinte de pe cruce. Din păduri de somn și alte negre locuri dobitoace crescute-n furtuni ies furișate să bea apă moartă din scocuri. Arde cu păreri de valuri pământul îmbrăcat în grâu
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
îngădui. Dar nu e rău nici direct în pământ, numai să fie locul onorabil. În ambele îngropăciuni, rămășițele pământești devin simple amintiri pentru cei în viață, fiind menite tăinuirii. Teja a luat de pe podea un blid de aramă plin cu tămâie. Am coborât pe o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era un mic vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o scară îngustă de piatră, cu șapte trepte. Pe fiecare dintre ele era un mic vas de jăratic, și, aplecându-se deasupra lor, Tejo a suflat în cenușă pentru a ațâța cei câțiva tăciuni și a aruncat un strop de tămâie. Când a deschis ușa masivă de stejar, ne-am trezit învăluiți într-un nor înmiresmat de rășini și flori. Cu toate astea, am simțit că-mi vine să vomit. Tejo s-a uitat la mine pe furiș, cu ironie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sub nuc, s-a înfățișat adunării. Era îmbrăcat cu tunica pe care i-o văzusem la gineceu. Totul s-a petrecut în grabă, și m-a dezamăgit prin simplitate și repeziciune. La Cividale era o întreagă ceremonie, cu preoți, isop, tămâie și imnuri. Un bătrân servitor, după ce i-a legat părul în creștetul capului cu un șiret, i l-a tăiat după obiceiul longobard. Fierarul a adus coiful și platoșa pe care le știam și spada ce-i aparținuse lui Nandinig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Kevin, călcându-l pe picioare, dar un nou șuvoi de oameni Îl rupse de lângă mama lui, separându-i. Mama fu Împinsă spre ea. Strânsă Într-o blană nepotrivită pentru luna lui mai și parfumată peste măsură cu miros de tămâie. Tămâie - căci dimineața când se spălau, o făceau Împreună, căci În casa bunicii era o singură baie, iar ei trei trebuiau să iasă toți la aceeași oră, mama aprindea un bețișor aromat ca să stimuleze producerea serotoninei, zicea ea. Molecula aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Kevin, călcându-l pe picioare, dar un nou șuvoi de oameni Îl rupse de lângă mama lui, separându-i. Mama fu Împinsă spre ea. Strânsă Într-o blană nepotrivită pentru luna lui mai și parfumată peste măsură cu miros de tămâie. Tămâie - căci dimineața când se spălau, o făceau Împreună, căci În casa bunicii era o singură baie, iar ei trei trebuiau să iasă toți la aceeași oră, mama aprindea un bețișor aromat ca să stimuleze producerea serotoninei, zicea ea. Molecula aceea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și sigură Împotriva tuturor criticilor injuste ale preoților și criticilor muzicali, care Îl acuzau că era doar o marionetă produsă de industria discografică internațională. — La cinci jumătate! strigă Valentina. Emma Își mușcă buzele și clătină din cap. Aprindea bețișorul de tămâie pe marginea chiuvetei, când se clătea. Îl aprindea ca să șteargă de pe corpul ei mirosul bunicii - care nu era plăcut - dar mama inventa toate prostiile acelea cu serotonina, doar ca să nu spună adevărul. Era o mincinoasă fățarnică. La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu, și parfumată cu tămâie, ca statuia Madonei. — Doamnă, spuse plină de speranță, scuturându-i poșeta, Kevin poate lua masa la noi și poate veni la petrecere cu mine - oricum, după aceea vine și tata și garda de corp Îl poate aduce acasă. Vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi permisese să mai trăiască Încă zece minute. Emma iuți pasul pentru a-și prinde colegele din urmă, dar Antonio fu mai iute, ajunse În dreptul ei și o prinse de braț. Fu lovit dintr-o dată de parfumul ei Îmbătător de tămâie și măr. Șampon cu balsam, același de atâția ani. Abia Își spălase părul. Femeia asta, atât de fidelă unui șampon cu balsam, dar nu și soțului. Oh, ipocrita, mincinoasa, târfa. — Lasă-mă, șopti Emma, Încercând să scape, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trecuse nici măcar pe la fereastra camerei ei. Sâmbătă coborâse la bucătărie și îl zărise doar de departe. În noaptea de Înviere îl văzuse la biserică, dar el părea aiurit, se uita pe deasupra mulțimii, preocupat parcă de mirosul de mărgăritar amestecat cu tămâie. Stătea cu nările umflate, ca omul care adulmecă. Ziua de Paște fusese cu adevărat de coșmar. Spătarul plecase fără să-i spună la revedere, iar ea privise din foișor hora din fața bisericii. Îl vedea destul de bine, chiuind și zbătându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
urmat și lumina din ochii Zilpei s-a stins. Inna și Rahela au înfășurat-o în lână și ierburi ca să oprească sângele. I-au udat buzele cu apă și bere tare amestecată cu miere. Au cântat imnuri și au ars tămâie ca să nu-i lase spiritul să iasă din cortul roșu. Zilpa a zăcut, nici vie, nici moartă, timp de opt zile și mai bine. N-a știut când li s-a făcut circumcizia fiilor ei, lui Gad și lui Asher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scânteie ca să pornească incendiul. De câțiva ani, marea plăcere a lui Francesco era să fumeze țigări de marijuana cu fete foarte tinere, atrase de nimbul spiritual al mișcării; apoi să se culce cu ele, Înconjurat de mandale și fum de tămâie. În general, fetele care veneau la Big Sur erau niște gâsculițe protestante; cel puțin jumătate din ele erau virgine. Spre sfârșitul anilor 60, filonul Începu să secătuiască. Di Meola Își zise atunci că poate e timpul să revină În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
s-au așezat În fața focului și au Început să bată Într-un ritm lent și grav. Participanții au Început să danseze, focul Încălzea puternic, au Început să se dezbrace ca de obicei. Pentru o cremațiune e nevoie, În principiu, de tămâie și de santal. Aici se adunaseră doar niște vreascuri, probabil amestecate cu ierburi locale - cimbrișor, rozmarin, cimbru; astfel, după jumătate de oră, mirosul a Început să semene exact cu cel al unei fripturi la grătar. Cel care-a observat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prezintă ceilalți. Capacitățile critice Îți amorțesc. Îți Înăbuși discernământul. Până să‑ți dai seama, plătești o exorbitantă indemnizație de divorț unei femei care‑ți repetase Într‑una că nu Înțelege nimic din chestiunile bănești, că În materie de bani e tămâie. În abordarea unei personalități ca Ravelstein, poate că cea mai bună metodă e cea a descrierii lui părticică cu părticică. Urcasem, În această dimineață de iunie, În luxosul lui apartament din Paris nu atât ca să discut eseul biografic pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Goncea - așa-i la popi. Oricât de educați de noi ar fi, tot mai moștenesc de la doctrina lor chestii de-aste de te pun câteodată în dificultate. Le bagă în cap la seminar, la Facultate, îi adoarme la convingeri cu tămâia aia cu care cădelnițează, cu cântecele alea care le tot zice de dimineața până seara, ceva le face, că nu le poți cunoaște mutările gândului. Colaborează bine mersi, e susținători, i-ai putea crede cu totul și cu totul devotați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
birou, ca și cum ar fi vrut să-l privească mai îndeaproape pe părinte. Să cerceteze de unde-i venea încăpățânarea asta. Șopti amenințător: - Așa că el e Nisip, mortul care vă trebuie. Luați-l și plecați, că se face acuși seară. Îngheață și tămâia, rebegește și degeră lumea acolo, la cimitir, bea de supărare și așteptare, se pilește și se pune pă înjurat autoritățile. Mai am și io p-ormă și alte treburi, sarcini, n-o să stau doar cu sacii ăștia cu oase. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unchiul, mai putem aștepta, până-l găsesc. Zău, nu vă enervați. - Ce să găsească dom’le. Nu ți-am spus? Gata! Lichidarea! S-a terminat cu groapa. S-a-nchis. Am nivelit-o, am semănat gazon. Panseluțe, ochiul boului, busuioc și tămâie, tot ce vrei. Tricolorul. Pionierii. Au mai rămas ăștia șase. Nu-ți place ăsta? Nici o problemă! Du-te dincolo, la oficiu, și ia alt săculeț, care-ți place. P-alese, cât mai avem, că nu i-am găsit pă moștenitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]