6,861 matches
-
subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc în fundul capului. Copiii privesc fără nici o expresie pe chip alta decât rătăcirea minții, privesc ca de pe un alt tărâm, nu întind mâinile, nu cer nimic.” Lipsită de stridențe de orice fel, cu un mecanism epic ce funcționează ireproșabil, Cartea șoaptelor este o carte-martor, un testimoniu poematic, atroce și obiectiv în același timp, un pomelnic purificator, cu înțelesurile și subînțelesurile
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
citată, din primul volum excepțional (Visuri în vuietul vremii) cuprinde următorul fragment: „În piața public-a simțirii noastre/ Răcnesc trompetele tembele./ Dar unde-s visurile-albaslre./ Rănite vechi violoncele/ Care cîntau în sufletele noastre?[...] Și-acum destul!/ De-aici se-ntinde Tărâmul țărilor necercetate,/ Terra incognita. Mari spații albe./ Pe harta sufletului meu din acest an/ Pe cel mai sudic promontoriu/ Stă ultimul tasmanian“ (Promontoriu) Se află aici concentrate cîteva dintre procedeele pe care se bazează poezia „philippină“. Deși fără frecvența și
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
Niculescu, Scrisoarea d[umi]tale din 22 februarie mi-a parvenit aici, după un dublu înconjur prin Montreal. Regret această împrejurare, care se datorește faptului că lipsesc din Canada, din septembrie trecut, în căutarea unui lucru mai omenesc pe alte tărâmuri, fără să știu exact când mă voi întoarce în Montréal. Cu atât mai mult regret această împrejurare cu cât aș fi vrut să-ți comunic fără întârziere cât de mult apreciez reușita dșumițtale adaptare, în limba franceză, a lui Caragiale
Însemnări despre memorialistul Nicolae Țimiraș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2966_a_4291]
-
poate constitui, pentru oricare alta, un termen de comparație, aceasta însemnînd conștientizarea propriilor insuficiențe și, astfel, posibilitatea de a accede la o mai bună înțelegere a vieții. Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit! Am fi rămas prizonieri pe tărîmul unei limbi unice, al uneia care n-ar fi putut niciodată să devină conștientă de propriile limite la contactul cu o altă limbă. În mod fatal, această limbă unică n-ar fi fost decît un mare vis închis într- o
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
Aridjis și cu alți poeți au îndreptat acest interes instinctiv înspre Mexic. De ce? Deoarece, așa cum spuneam, cuvintele poeziei nu au ca primă menire să formuleze adevărul, ele urmăresc înainte de orice să întrunească, pentru fiecare dintre noi, caracteristicile fundamentale ale unui tărîm care să fie în sfîrșit - omenește, poeticește - locuibil. Or, poeții din țara dumneavoastră n-au încetat o clipă să pună marile cuvinte ale limbii spaniole în slujba unui asemenea tărîm, iar asta pe toate planurile cu putință, dar mai ales
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
să întrunească, pentru fiecare dintre noi, caracteristicile fundamentale ale unui tărîm care să fie în sfîrșit - omenește, poeticește - locuibil. Or, poeții din țara dumneavoastră n-au încetat o clipă să pună marile cuvinte ale limbii spaniole în slujba unui asemenea tărîm, iar asta pe toate planurile cu putință, dar mai ales pe cel al justiției sociale și al prezervării mediului planetar. Asta mă confirmă în ideea că invenția poetică și grija pentru societate sînt unul și același lucru. O învățătură a
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
reuși să pornească o mică afacere și să își trimită sora acasă, în China, la părinți, să ducă o viață de femeie cinstită. Acum, însă, uitase de acele aspecte dureroase ale vieții sale și lumea întreagă se topise într-un tărâm de vis. Zăvorul s-a ridicat încet, o femeie s-a furișat lângă tânăr și a îngenunchiat lângă el. La lumina flăcărilor care abia mai licăreau a găsit ceea ce căuta, a ascuns ceva în sân și a dispărut iute, fără
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
de sulică frânaru, din regimul comunist, Își făceau de cap și, a doua, cea de după `89, despre care, deocamdată... Așa că, toate din cele ce sunt și stăpânesc, astăzi, sub soare, pe plaiuri mioritice, stau crăcănate când cu un picior pe tărâmul cretinismului uman (fără a generaliza, omul, contextual, devine bestie. Când are puterea, În special!), când și cu altul pe tărâmul decadenței omului. De aci și pendularea asta, iar din ea și brambureala (la nivel de stat, la nivel de tot
Despre firescul în nefiresc şi invers. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
toate din cele ce sunt și stăpânesc, astăzi, sub soare, pe plaiuri mioritice, stau crăcănate când cu un picior pe tărâmul cretinismului uman (fără a generaliza, omul, contextual, devine bestie. Când are puterea, În special!), când și cu altul pe tărâmul decadenței omului. De aci și pendularea asta, iar din ea și brambureala (la nivel de stat, la nivel de tot), din ultimii douăzeci și trei de ani, brambureală ce, din câte se pare, tinde spre universalizare. Mira-m-aș să
Despre firescul în nefiresc şi invers. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/99_a_389]
-
prin jocul cu obsesia și imaginația în buna tradiție a fantasticului; Iubirea nebună încheie trilogia lui André Breton, începută cu Nadja. Autobiografismul se regăsește în volumul de povestiri Portretul artistului ca tânăr câine de Dylan Thomas, și, intrând complet în tărâmul confesiunii, Jurnale de John Fowles promit accesul la biografia interioară a unuia dintre marii autori ai secolului XX, la faptele din care au germinat romanele. Alte colecții, multiple tentații Grupul editorial Trei ilustrează aceleași tendințe, dar printr-un număr mic
Tolba cu povești din alte lumi by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2907_a_4232]
-
orgoliul femeii fascinate de a vedea ființele masculine târându-se pe dinainte", Alice Călugăru ia în stăpânire lumea prin mijloace magice! Căci ea cunoaște mijlocul de a chema șerpii, printr-un fluierat anume. De ce șerpii? Pentru că ei leagă între ele tărâmul din afara și cel din adânc (Bachelard îi numește "rădăcini animalizate") - și, nu întâmplător, tot acest episod magic are loc în pădure. Poeta ne dă, în treacăt, o indicație liniștitoare: totul e, poate, o reverie... Culcata "în ierburi legănate", sub arcade
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
activă, romantică, aventuroasă. Mă pierd în ele cu mai multă ușurință într-o stare inactivă precum aceasta. Unele sînt împliniri ideale ale unor potențialități trecute sau viitoare - desigur, mai des ale celor din urmă. Altele se află chiar și în afara tărîmului potențialității. Această plasare a sinelui într-un cadru tragic (sau, mai exact, un tragic al visului cu ochii deschiși, un tragic potențial), deși dăunătoare, nu poate fi alungată după dorință. E ca o gaură într-o barcă: îi poți face
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
Efectul „Echinox”, acest „loc, într-un timp suspendat; un fel de insulă mitică, unde erau posibile evenimente fondatoare și inițiatice. În acest adăpost miraculos s-a născut Echinoxul, ca o epifanie secularizată. Spațiul acesta, devenit, pentru moment, centrul lumii”, un „tărâm, fericit al culturalismului”, definit de un Gabriel Liiceanu ca „idee profană a mântuirii prin cărțile citite și scrise”. O trimitere la Harold Bloom, din care se citează frumoasa sintagmă a „confruntării individului solitar și liber cu măreția, într-o vreme
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
aproape o mie de ani, prin munți). La Corina Ciocârlie, fascinația frontierelor ascunde, în fond, fascinația ficțiunii: „Punând seducția frontierelor în relație speculară cu frontierele seducției, cartea de față și-a propus de fapt să exploreze arcanele ficțiunii literare ca tărâm de dincolo“. Un țărm prea îndepărtat este rodul unor rătăciri livrești, treceri de frontiere (geopolitice, culturale, de înțelegere), ca multiple seducții de lectură, dar și al discursului (circular) îndrăgostit de literatură (tot atâtea îndepărtări care apropie, precum în fabula arabă
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
rodul unor rătăciri livrești, treceri de frontiere (geopolitice, culturale, de înțelegere), ca multiple seducții de lectură, dar și al discursului (circular) îndrăgostit de literatură (tot atâtea îndepărtări care apropie, precum în fabula arabă despre destin). Iar literatura, firește, este singurul tărâm unde frontierele pot fi oricând abolite.
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
studii proustiene. Edițiile se succed anual. Tezele de doctorat se numără cu sutele. „Le Nouvel Observateur”, care a întreprins o cercetare amănunțită a proustomaniei, se remarcă printro atitudine mai degrabă ironică: „Să recunoaștem din capul locului că ne aventurăm pe tărâmul lui Proust cu ferma intenție de a-i lua peste picior pe proustieni”.
Cine se înfruptă din la madeleine a lui Proust? () [Corola-journal/Journalistic/3233_a_4558]
-
cultivată în lungi ani de speranțe și dezamăgiri, de a reînnoda cu o tradiție, cu o origine mai mult sau mai puțin îndepărtată. Se stabilea, în 1949, în Marea Britanie, după ce-și petrecuse primii douăzeci de ani ai vieții pe tărâmurile fostei Persii și, apoi, în Rhodesia de Sud: «Îl țineam pe băiețelul meu deasupra marginii vaporului înalt și-i spuneam: «Uite, asta e Londra». Tărâmul Docurilor: râuri și canale murdare, pereți cenușii de lemn putred, macarale, șlepuri, nave mari și
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
în 1949, în Marea Britanie, după ce-și petrecuse primii douăzeci de ani ai vieții pe tărâmurile fostei Persii și, apoi, în Rhodesia de Sud: «Îl țineam pe băiețelul meu deasupra marginii vaporului înalt și-i spuneam: «Uite, asta e Londra». Tărâmul Docurilor: râuri și canale murdare, pereți cenușii de lemn putred, macarale, șlepuri, nave mari și mici. Copilul probabil că se gândea: Bine, dar vapoarele și macaralele și apa erau Cape Town, iar acum se numesc Londra. Pentru mine, adevărata Londră se
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
american - dar, deocamdată, fără tenta experimentalistă a lui William Faulkner sau Erskine Caldwell și fără visceralitatea romanelor lui Flannery O’Connor. Primele ei cărți erau transcrieri ale amintirilor vag filtrate ale unei adolescențe trăite într-o țară aparent paradisiacă. Nesfârșitele tărâmuri ale veldului, imaginile idilice ale copilăriei într-un spațiu încântător și, în planuri din ce în ce mai ample, mai ferm conturate, tensiunea mocnită a relațiilor dintre albi și negri - iată subiectele acestor primi ani londonezi. Până la Povestiri africane (1964), aproape toate cărțile semnate
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
pierd gustul vieții și se lasă copleșiți de lehamite. Uneori, e abandonat deznodământul fericit al lui Euripide, atipic pentru o tragedie. De pildă, la Dan Botta, regăsirea Alcestei cu Admet nu se produce pe pământ, prin reînvierea eroinei, ci pe tărâmul morților, suprema formă a iubirii conjugale fiind sacrificiul soților unul pentru celălalt. Interpretarea mitului oferită de dramaturgul român este coerentă: desăvârșirea poate fi atinsă doar în lumea esențelor, dragostea presupune unirea în veșnicie. Într-un caz, ascuțimea inteligenței omenești triumfă
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
de la Antena 3, prezentată de Adrian Ursu. Actorul a vorbit despre cultura din ziua de astăzi și despre români. Citându-l pe Schopenhauer, Dorel Vișan a început interviul spunând: Nu avem de trăit decât două zile. Nu merită să ne tărâm sub niște nenorociți demni de tot disprețul". "Am impresia că gândirea omului modern a luat-o razna. Omul a intrat într-un fel de goană și-și folosește propria conștiință împotriva propriei sale existențe. Omul gândește foarte superficial, cred că
Dorel Vișan, cuvinte dure: "A luat-o razna. Incidentele sunt de natură animalică". Ce spune Adrian Ursu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30412_a_31737]
-
Am privit în oglinzile mele, Printre cruci pământii, De departe, de-aproape, Nici o urmă de stele, Nici o urmă de ape, Nici un ochi de câmpii, Numai vântul prelung, Numai goluri de sloi, Numai nopți înainte; Cum să-ncerc să ajung, Spre tărâmul de ploi, Cum să caut cuvinte? Și fără drum Risipă și avere fiecare, Oglindă de pustiuri și pășuni, Ne-am împlinit sub semnele contrare, Din care fugi și-n care te aduni; De-o fi să ți se-ntâmple vreo
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/15319_a_16644]
-
visului transilvan. De atunci drumul meu ascuns în viitor s-a prefigurat. România Mare s-a zidit și viitorul strălucea pentru adolescența mea, pentru tinerețea mea. Năzuirile mă îndreptau spre căi atrăgătoare, romantice, care duceau la împlinirea mea pe un tărîm, care îmi rămînea necunoscut, dar tulburător. Creșteau muguri noi în copacul desăvîrșirii mele. Mă adăpam la literatura vremii cu nesaț, descopeream bucuria de a mă cultiva. Îndeletnicirea mea era lectura și bineînțeles visarea. Mi-a fost hărăzit să trăiesc cea
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
temeritate de care cînd îmi aduc aminte, mă înspăimînt și acum cînd retrăiesc, în amintire, acel moment. Din clipa aceea toată viața mea s-a schimbat. Pășind în casa marelui critic, am simțit că mi s-au deschis porțile unui tărîm, pe care l-am dorit în mod inconștient, toată viața și la care nu aș fi putut să ajung vreodată. Aș putea scrie o carte despre cea dintîi vizită care m-a marcat pentru toată viața și care reprezintă acceptarea
Mărturisiri la o prezumtivă aniversare by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/15454_a_16779]
-
apăruse cu vreo șase-șapte ani în urmă, în 1929. Ceea ce mă tulbura era, desigur, potrivirea numelor, dar mai era gongul acela care răsuna îndepărtat, adânc în mine, când auzeam, citeam ori îmi aminteam doar ceva despre mare. Trăind pe uscatul tărâm transilvan, visam adeseori la marea depărtată, pe țărmul căreia petreceam doar vara, pentru mine prea puține zile solare. Poate tocmai pentru că sunt un continental, Marea a exercitat dintotdeauna asupra mea vraja pe care doar Cu-Totul-Altul, fabulos ori miraculos, o poate
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]