3,383 matches
-
zise fierbinte (Cu act, te joci! de revoluționar) : Mai este mici! Serviți nește plăcinte!... Tot moțăind pe-un scaun, moș Mardare, Ajuns după război, el, veteran, Și tare de-o ureche din născare, Trezindu-se veni cu-o precizare: Mă’ taică! tot vorbirăți dă Traian.... Da’ Decebal...și el a fost om mare! Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Pregătire pentru votare în diasporă / Valeriu Cercel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1400, Anul IV, 31 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
PREGĂTIRE PENTRU VOTARE ÎN DIASPORĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360223_a_361552]
-
ți pună întrebări judecătoru’, ori procuroru’, și eu știu cum o fi și pe acolo, maică? Că până acum ne‑a ferit Dumnezeu de toate astea. - O să am avocat din oficiu și va vorbi el în locul meu. - Să vedem. Umblă taică‑tu să angajeze un avocat, că așa zice legea. - Nu mamă, nu e nevoie. Nu avem bani pentru asta. Am auzit pe aici că se numește din oficiu dacă nu angajezi altul. Mai ales în cazul meu, că sunt minoră
CHEMAREA DESTINULUI (19) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 297 din 24 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359575_a_360904]
-
S‑a uitat lung la ei. Gabriel săpa cu spor, înaintând vitejește cu prășitul pe două rânduri odată. Gavrilă se lăsase pe vine și se prefăcea că plânge, tânguindu‑se fără cuvinte în timp ce privea furiș să vadă ce va face taică‑său. Acesta i‑a mai privit vreme de câteva secunde și a strigat la ei: - Ia veniți amândoi la mine! Hai, fuga! nu se aude? A strigat el și mai tare, observând că cei doi nu se grăbeau să‑i
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
din sărit, a ridicat ochii limpezi, poznași și plini de satisfacție ironică și a zis doar atât: - Tată, neica m‑a bătut și nu... - Și nu te‑a bătut bine! Asta ai vrut să‑mi spui, nu? l‑a întrebat taică‑său, privindu‑l încruntat. Ce‑i cu pălăriile astea rupte? Am venit la muncă, ori la distrus recolta? Din semințele care le făceau astea rupte se putea produce aproape o jumătate de litru de ulei. Ori tu nu ai știut
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
naiba de păsări că le omori! Stai locului, n‑auzi? Adună surcelele și du‑le în bucătărie că am nevoie de ele! i‑a poruncit Ioana care tocmai se întorcea de la fântână cu două găleți pline cu apă. Unde‑i taică‑tău și Gabriel, vin și ei acum? l‑a mai întrebat ea, încetinindu‑și mersul. - Ba nu vin! i‑a răspuns Gavrilă fără să se uite la ea. M‑au pus pe mine la treabă, să toc astea la păsări
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
de muncă niciodată, i‑a răspuns Ioana împăciuitor. Dacă nu rupeai alea fără nici‑un rost... - Da’ ce, ai văzut matale că le‑am rupt eu? a exclamat Gabriel, mai mult nemulțumit decât surprins. - Nu le rupea Gabriel și nici taică-tu, că ei știu bine ce rost au turtele astea verzi, abia crescute puțin. Să nu mă contrazici pe mine. Eu știu când minți și când spui adevărul. Să‑mi spui dacă mai au mult de lucru, ca să știu când
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]
-
de la tușa Rada am aflat că era în sat un fătălău, care crescuse ditamai vlăjganul, i-au găsit ai lui o fată și i-au spus să se însoare dar el nu voia cu nici un chip până nu-i cumpără taică-su un briceag în formă de pește, cum văzuse el la cineva și-i plăcuse mult. Să vadă lumea că poartă el briceag legat cu zale sau sau chiar cu sfoară la brăcinar și atunci da, se însoară. La prăvălie
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
-i plăcuse mult. Să vadă lumea că poartă el briceag legat cu zale sau sau chiar cu sfoară la brăcinar și atunci da, se însoară. La prăvălie nu se găseau, din altă parte nu mai avea de unde așa că a pus taică-su boii la căruță și hai la târg la Ploiești după briceag în formă de pește. A pierdut taică-su câteva zile pe drum, a venit cu briceagul acasă, i l-a dat și s-a învoit fătălăul să se
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
brăcinar și atunci da, se însoară. La prăvălie nu se găseau, din altă parte nu mai avea de unde așa că a pus taică-su boii la căruță și hai la târg la Ploiești după briceag în formă de pește. A pierdut taică-su câteva zile pe drum, a venit cu briceagul acasă, i l-a dat și s-a învoit fătălăul să se însoare. Știa să dea în bobi, din cauza războiului se mobilizaseră mulțime de oameni din sat, printre care și tata
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
dintre cei doi bătrâni) BĂTRÂNA (către cele două femei): Ziua bună, maică. LIA ȘI RUTH: Bună ziua, oameni buni. BĂTRÂNUL: Bună să vă fie inima. LIA: Dar tare mai sunteți oțărâți! RUTH: Cine v-a supărat așa de rău? BĂTRÂNUL: Apoi, taică, baba mea mă înnebunește cu nălucirile ei. BĂTRÂNA: Să știți, fetelor, că e de rău cu unchiașul ăsta. Numai el e zdravăn la minte. Numai el are dreptate. În rest ... toți suntem niște căpiați. BĂTRÂNUL: N-o luați în seamă
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
și atunci apa care v-o dau astăzi îmi va potoli arșița din sufletul meu. Scoate plosca și îi desface dopul, dar constată uimit:) Iaca, este goală ( o întoarce) Nu mai este nici un strop de apă. LIA: Dă-mi mie, taică, plosca, dar dacă vrei totuși să faci un pustiu de bine, în apropiere se află un izvor ... . BĂTRÂNUL(ducând mâna la frunte): Ia stai puțin! Îmi aduc aminte că pe vremuri când pășteam oile, se afla un izvor pe aici
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
să faci un pustiu de bine, în apropiere se află un izvor ... . BĂTRÂNUL(ducând mâna la frunte): Ia stai puțin! Îmi aduc aminte că pe vremuri când pășteam oile, se afla un izvor pe aici, prin apropiere. RUTH: Se află, taică, unul drept înainte, nu departe de pomul acela. BĂTRÂNUL(depărtându-se): Trage-ți, maică Ană, sufletul lângă aceste creștine că mă întorc cât ai clipi din ochi. (Către sine) Eu plec la drum cu o babă pe care o caută
VESTITORUL- PIESĂ DE TEATRU-FRAGMENT-DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345212_a_346541]
-
origini și e mândru de asta. Tatăl lui s-a născut în State dintr-o întâmplare, în timp ce bunica lui Eddie trecuse granița spre nord - atunci era mult mai simplu - pentru cumpărături. Când Statele Unite au intrat în al Doilea Război Mondial, taică-su, cetățean american în acte, a fost chemat la arme, cu toate că locuia în Mexic și nici măcar nu știa boabă de engleză. Din cauza limbii n-a ajuns pe front, ci într-o fabrică de arme din Arizona, apoi și-a adus
Am fost în America lui Trump. „Am făcut tot timpul chestii împreună cu băieții mei. Le-am luat ATV-uri, le-am cumpărat arme” () [Corola-blog/BlogPost/338691_a_340020]
-
taurii, dar nu nu le-a mers vicleșugul, nu mi-au ieșit banii. Gândeam la băiatul ăsta, Gabi, elev în clasa a XII-a la Grupul școlar „Petrache Poenaru„ din orașul Bălcești, județul Vâlcea, care lucra cot la cot cu taică-său și mă uitam cum alegea fiecare vită să o ducă la locul ei. Știa rostul fiecăreia. Începuse să amurgească și mă grăbeam să plec. Am ieșit la poartă cu privirea pe fânul înșirat pe la ușile graj- dului. Câinii se
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]
-
clasa a XI-a la același grup școlar din Bălcești. O cunoșteam de când era în clasele primare. Acum e elevă de liceu, e mare, dar și frumoasă. De harnică nu mai încape vorbă. În zilele libere, în vacanțe, ajută pe taică-său la mulsul vacilor și caprelor, când alte fete de seama ei se-nghesuie la discoteci, își petrec timpul prin baruri consumând băuturi alcoolice, fumând și... alte multe drăcovenii. Mirabela plimbă zilnic două-trei ore cele 25 de capre pe care
ORA DE DIRIGENȚIE ȚINUTĂ PE LINIA GRAJDULUI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340357_a_341686]
-
scripcă tu, cântă-mi de dor Și-alături de un dulce pui de fată Să te ascult aș vrea până la zori. Nu mă condamna , scumpă măicuță, Pur și simplu, vreau să uit ce-a cea fost, Nu te supăra nici tu, tăicuță, Astăzi fără vin, mă simt cam prost. Cântă-mi, scripcă, pentru toată viața Și alină dorul meu cel greu, Cântă, plângi și-ascultă-a mea povață: Să nu îți rătăcești izvorul tău. În astă seară beau ca nici o dată Hai, cântă-mi
DURERE ... de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340498_a_341827]
-
s-a întâmplat? Păi cum să se întâmple...nu e chiar așa simplu. Acum când mă gândesc mi se pare că noaptea aia a fost un cumul. Am avut o adolescență împărțită între România și Germania. Ai mei erau despărțiți, taică-miu acceptase un post în Koln. N-o duceam rău. N-am avut frustrări materiale sau prostii d-astea. Să zicem că am avut o copilărie jumătate occidentală, jumătate românească - perioada de tranziție. Erau distractive diferențele. Ba aici, ba acolo
Majorat la 16 ani () [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
viața mea a fost plină de tot ce îi trebuie unui băiat, inclusiv mașinile. Da, mașinile m-au fascinat de mic. Abia așteptam să conduc una. De la 7 ani mă visam la volan. Petreceam ore în șir în mașina lui taică-miu, în parcare. Conduceam „la rece”. Știam scopul fiecărui buton. Când mergeam cu autobuzul la școală schimbam vitezele cu un levier imaginar. Dar de fapt nu toată pasiunea asta m-a dus la noaptea aia.” „Atunci?” „Asta zic, că nu
Majorat la 16 ani () [Corola-blog/BlogPost/338267_a_339596]
-
mică. Dar și norocul acesta este limitat, direct proporțional cu posibilitățile privatului - mai puține decât ne-am fi închipuit. Și asta pentru că, în situații de urgență, așa cum a fost cazul nostru, tot la stat ajungi. Și acolo să te ții, taică! Povestea pe scurt: în Joia Mare, copila de nici 2 ani se trezește aproape anchilozată: abia își mișcă picioarele și strigă de durere. Tot într-un suflet ajung cu ea la clinica privată. Atitudinea celor de aici este impecabilă: internare
„- Doamnă, dar de ce v-ați internat, nu vedeți ca fata nu are nimic? Dumneavoastră nu știți câtă treabă avem noi?!” Coșmarul unui părinte plimbat între spitalul privat și cel de stat () [Corola-blog/BlogPost/338937_a_340266]
-
o să vreau să fiu apa de care îmi ziceau mie profesorii, când mă juram că am învățat și apoi mă uitam pe pereți. Șampanie. L-am găsit astăzi pe un perete, când am urcat la clasă după ce ne-a aghezmuit taica părinte în careu. Cum am o îndelungată experiență în uitatul pe pereți, dau și eu copy-paste ( vezi poza). „Motivația este un sistem complex, o forță care ne propulsează și ne ghidează comportamentul. Am găsit câteva lucruri interesante pe care le
Atenție, elevi! A nu se citi de pe pereți! () [Corola-blog/BlogPost/338560_a_339889]
-
de-ale lor, a aplanat situația Ghiță Marinescu. Dar pe tine de ce te-au luat? l-a întrebat Șerban pe Florea, de data asta. -Pe mine? M-au pârât unii că am pistol... -Și aveai? -Aveam și pușcă; fusese a taicăi, care murise. O țineam în pod, între două șorțuri ale îmbrăcăturii coșului de fum. Am văzut cum a luat foc o casă de la coșul ăsta și am mutat-o în podul grajdului, pe o grindă, acoperind-o cu nutreț, cu
Ultimii proscrişi. Fragment din romanul în curs de apariție „Coroana oțetarului” de Ion R. Popa () [Corola-blog/BlogPost/339664_a_340993]
-
indicații, și mă dusei la socri. Același viitor. Mulțumii și mă dusei la eroii neamului. Același viitor comun. Îmi ieși în cale altă bătrânica. Făcea curat, săracă, în fața viitorului neamului. Aprinsei și eu o pastilă în spate. Când ieșii, hop, taica Mihalache, a lui Tudorica. Sărut-mâna, părinte, zic. La mulți ani cu sănătate. Tot tânăr și frumos sunteți. Tot călare. Măcar acum, cănd viitorul este aproape. Că se miră toată lumea: de ce merg pe jos numai Emil al lui Drojdie de pe Fundul
Liviu Florian Jianu: NEA MARIN SI VIITORUL () [Corola-blog/BlogPost/339315_a_340644]
-
himeră. După trei luni, Veronica Micle părăsi Viena, lăsându-l pe studentul Eminescu dezamăgit. Nemaiavând bani și neinteresându-l examenele, rătăcitul sentimental se lipsi de examenele pe care trebuia să le dea și se întoarse în țară , dezamăgind atât pe taică-său cât și pe Maiorescu, care voia să-l pregătească pentru o carieră universitară. A încercat apoi la Berlin să înnoade firul studiilor, dar și aici nu l-a mai tras inima. Dacă ar fi să dăm crezare celui ce
Veronica Micle- „Îngerul blond” al lui Eminescu (II). Studiu, de Ion Ionescu () [Corola-blog/BlogPost/339372_a_340701]
-
Același mecanism al rupturii-împăcării îl regăsim și în alte tipuri de relaționare decât cea erotică: în împărțirea pământurilor, în ideatica politică, la revenirea din străinătate etc. Mărin Croitoru îi spune Georgetei Cioroianu (sora Ioanei Scarlat): „Vreau să mă împac cu taica, mă duc la el acum” (p. 150). Vasile Geambașu se bate cu fratele Ilenei, Radu Scarlat; apoi se întâlnesc cu bucurie: „De parcă nu se întâmplase nimic (...) uitaseră bătaia și ura” (p. 158). În raport cu satul, oamenii trăiesc un timp rapid: „timpul
CONSTANTIN PĂDUREANU: Experienţa împăcării, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339562_a_340891]
-
nu m-a lăsat maică-mea. Atunci am luat câteva creioane colorate și am reprodus de pe un penar un desen cu două vrăbii la tablă. Păsările erau eleve. Târziu când a văzut mama desenul l-a arătat cu mândrie lui taică-meu. A ridicat sprâncene a mirare, a întrebat încă o dată dacă eu am făcut desenul. Răspuns afirmativ și bătrânul m-a lăudat”, povestește maestrul. “E loc pentru toată lumea, timpul este arbitru suprem, capricios, irevocabil”. Chemarea pentru artele plastice a început
PICTORUL ION PANDURU – UN MAESTRU AL PENELULUI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340833_a_342162]