2,970 matches
-
de nimic Ghiorlan sau popândău, tiradele în serii Nici ciorile-n grădină nu știu cum să le sperii Sentințele cu care îmi sparge capu-ntruna Pe mine mă frământă din toate numai una: Privesc și nu mă satur suava ei făptură Câte cuvinte... tandre au loc la ea în gură! - Nu mai căta mă' ceartă. Răspunde: de ce taci Că merg și te înfig în vie-ntre araci Dar și-acolo-mi e teamă să nu te sufle vântul Să nu prinzi rădăcini, să nu
RECHIZITORIU de ION UNTARU în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364897_a_366226]
-
subsol murdar de finit și număr rănile ostașului ce sunt între cer și pământ, în Dumnezeu proptit de iubire-mbătat, de moarte curtat. * Umbra ta e cât o petală căzută pe ochiul rădăcinii cu care mă pipăi. * Cheamă-mă încet și tandru cu numele de alaltăieri, cu amurgul de ieri, cu zvonul pământului neliniștit pe crucea de gând răstignit. * Aș fi vrut să te strâng în brațe, Indiferent, ca o lacrimă de post, făcând mătănii în fiece dimineață cu chip de prescure
GÂNDURI DE BUZUNAR de ION C. HIRU în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364918_a_366247]
-
semn de iubire, atât de frumos, În piruiete, m-a sărutat pe buză. Momente de vis, pasul acestei iubiri, Și clipa de vecie în care m-ai ales Pluteau pe liniști fluide, sub presimțiri... Câtă nebunie, amândoi, am cules! Sentimente tandre, mângâieri ca de moar Înflorind emoții, farmec de culoare... Ne-am trezit într-un joc de lumini, era doar Puritate,.. bucurie temătoare. Cerul deschis cernea picuri de vioară Vremea prea dulce aripa-și întindea Peste semnele alunecate-n vară, Peste
JOC SUAV de LIA RUSE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366304_a_367633]
-
Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Într-o albă remușcare se ascund copacii firii Peste-un ochi din fiecare rătăcesc fin trandafirii Cei uscați în vineția, aburoasa și geroasa iernătate Presărați în suflet tandru și-n angoase siderate Din a griului părere se mai naște-o transparență Ce-și rezeamă-a fricii fiere, ce-și muțește-o penitență Dar a vălului albire ce ascunde-n frig frumosul Îmi renaște-o garofire de pădure ce
IARNA PĂDURII de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366346_a_367675]
-
Autorului JOC DE DOI Mi-e dor de tine și-am alergat la mare să prind nisipul rece o caldă sărutare a valului ce-n spumă se sparge printre stânci ratăcitoare umbre în nopțile adânci Mi-e dor de vocea tandră a șoaptei tale sfinte ce lumea o descântă și vezi printre morminte cum viața se deșteaptă în clipa cea divină la rechemarea sfântă născută din lumină Mi-e dor de privirea cu care mă învălui când mă ating de tine
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
însă mă-ntorc iar la tine De departe te văd în amurg Mă cobor la mâna întinsă M-aplec în taină și o sărut. Ridicând privirea alene Te-am zărit o clipă visând Și chemarea divină se-așterne Pe sufletul tandru vibrând. Am vrut să scriu despre tine Cuvinte nu am să descriu Ochi calzi și plini de iubire În care eternul se mistuie viu. TRECĂTORI PE PĂMÂNT Trecători pe pământ Poposim doar o clipă In amurg se ridică Petale de-
JOC DE DOI (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366366_a_367695]
-
La chemarea albastră Ce plânge în șoaptă Și mai speră că poate Se-aprinde o stea Amintire târzie Pe pașii de nea UMBRE CĂLĂTOARE Trec umbre călătoare Peste nisipul rece A nopților eterne Ce veacul le petrece Și la chemarea tandră A vocii tale sfinte M-am ridicat din ape Din moarte, din morminte Și te-am urmat aievea Așa cum mi s-a spus Fără să știu de mine Fără să știu ce-i sus Nici unde se îndreaptă A nopții
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
am ridicat din ape Din moarte, din morminte Și te-am urmat aievea Așa cum mi s-a spus Fără să știu de mine Fără să știu ce-i sus Nici unde se îndreaptă A nopții căutare Un suflet trist și tandru O binecuvântare TU NU POȚI SĂ TE ASCUNZI Tu nu poți să te-ascunzi Te regăsesc în noapte În tăceri și în șoapte Te rog să mai stai Când noaptea-și adună alai Iar vântul adie prin șoapte În pletele
TAINELE NOPŢII (POEME) de LILIANA STOIAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366384_a_367713]
-
grele-n ochi Și-i descântai de spaime, de plâns și de deochi Și-l îndemnai la tropot, iar liber și lejer Deși mureai de frică să nu dispară -n cer Era mustang rebel de zări împătimit Iar tu lupoaica tandra cu nări de hiacint Referință Bibliografica: Și l-ai supus, poezie de Ion Iancu Vale / Al Florin Țene : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 428, Anul ÎI, 03 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile
ŞI L-AI SUPUS, POEZIE DE ION IANCU VALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366419_a_367748]
-
nerostiri, că pe cărări de-argint de lună toarse ne tot zidim în vechi sau noi iubiri. Azi, din fântâna ce-i săpată-n mine adap cu drag cuvinte-herghelii, să le trimit cu dorul pân-la tine ca tu pe creștet tandru să-l mângâi Și le aștept cuminte să-mi sosească cu dorul meu și cu al tău sărut fântâna mea cu-a ta să se-ntâlnească în tainica lumină de-nceput. Leonid Iacob Referință Bibliografică: fântâni / Leonid Iacob : Confluențe Literare
FÂNTÂNI de LEONID IACOB în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366473_a_367802]
-
tremură cerul printre norii plumburii cum răsună vântul printre oseminte cu pușculițele goale-n șerpari nu vedeți pricolicii statului cum seacă inimile elitelor treceți la parter proștii la doi aproape de cer invalizii orfanii văduvele se prind în joc cu gesturi tandre în santa scala cu două vacante lucarne din care lumina fugise... stele-n ruină lună bezmetică pelerinele nopții cad peste noi vertrebele străzii alunecă-n gropi aerul nopții modelează păsări pe cer se-aude țipăt de lebede dincolo de zidul prăbușit
ZID PRĂBUŞIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366464_a_367793]
-
bucuria vieții ce-n ființă îmi tresare Cu lacrimi înflorind pe pleoape adormite, Când mă mângâi ușor: "Bună dimineața, Soare!" Miroase-a tine somnul în pat cald, răvășit Din lan arzând în mine îți strigă macii dorul... Fii-mi deșteptarea tandră din veri fără sfârșit, Când îngeri din icoane roșesc, veghind amorul... ...Mi-ești cântecul de-o vară, cu sângerări de maci... Fii-mi zâmbetu-n apusuri, în care arde cerul, Pe câmpuri roșii-n suflet, unde te-ascunzi și taci Crezând
CÂNTEC DE-O VARĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366562_a_367891]
-
Autorului PERPETUU Sufletul, divina forță creatoare de viață, omenirea-nsuflețește dându-i duh și cutezanță. Suflet și trup, un întreg ce iubirea o animă, simbol al trăirilor, torță veșnică, sublimă. Sufletul e raza care luminează cursul vieții, facându-ne buni și tandrii chiar din zorii tinereții. Sufletu-și cată pereche, după datina străveche, și-atunci când o găsește o minune se-mplinește. Suflet bun, mărinimos, dragoste, afecțiune, esența iubirilor ce animă-ntreaga lume. Azi, trăindu-ne viața, arșița ne pârjolește, este a iubirii
PERPETUU de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366690_a_368019]
-
Cîmpean lansează o nouă provocare, un îndemn la reculegere adresat speței umane - în genere, pentru a putea reclădi tot ceea ce avariția și parvenitismul unora au putut distruge. O carte încărcată de sensuri existențiale, plină de cuvinte rostite pe un ton tandru și moralizator, o nouă „pildă” ce poartă semnătura prestigiosului realizator de emisiuni al Radio Prodiaspora. Plăcerea de a descoperi pas cu pas, atât întâmplările cărții, cât și galeria inedită de personaje (care vor încânta, cu siguranță), va fi a cititorului
„MORALA UNEI VIEŢI TRĂITE ÎN LUMINA ADEVĂRULUI ŞI A RESPECTULUI FAŢĂ DE OAMENI” SAU „RĂŢUŞCA THYCA” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366696_a_368025]
-
ci cu eleganța și siguranța valorilor consacrate. Confesiunea dulce-amară, în acumulări de bulgăre de zăpadă în rostogolire, conturează "Autoportretul" pe care și l-a impus, fără menajamente, fără restricții, fără farduri inutile. E și Cain, și Abel, deopotrivă, este și tandră, și aspră până la vehemență, fermitate, "Stăpân și slugă/Al unui singur poem". Un amestec de patetism reținut și euforie străbat întreaga retorică a autobiograficului, emoția e ținută sub control, erosul e cunoaștere și încordare, iar credința încă nu și-a
CRONICA LA AUTOPRTRET de MELANIA CUC în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366720_a_368049]
-
Pentru ce drăguțmister Caut peste tot și sper Un răspuns...ziceți-mi, cine? Frumos înger, ... mă simt bine Langă dumneata...cu tine! Ești o poză minunată Spunând “Pa!” îndepărtată... Te urăsc, foc ce mocnește, Mă arde și mă rănește În locul tandrei mângâieri; Lasa-mă, îmi dai dureri! Cine sunteți Bendou Ali; Visul meu, un fel de-a fi? La ce-mi trebuie să știu?! Sunteți oglindă, nu om viu! ...Ești numai un Făt-Frumos Ce îl plâng și-l cânt duios... A
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
să-l apropie mai repede de ea, așa că se lăsa condusă în dans cât mai aproape de Mircea. Nu o deranjase când acesta trecuse la un dans mai intim, mai de îndrăgostiți, lăsându-și capul pe umărul său, cu mâna aruncată tandru după gâtul partenerului. Își îndepărta din când în când capul și îl privea în ochi cu insistență, făcându-l să roșească de plăcere. Picioarele tânărului profesor au devenit nesigure, simțea un tremur ușor când corpul fierbinte al fetei se lipea
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
a înmuia pămătuful în ligheanul de aluminiu, de a îmbălsăma barba cu spuma albă și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și plină de înțelepciune... apoi reflectoarele se stingeau încet, așa cum prosopul ștergea chipul bătrânului... privirea era aceeași... curios e că niciodată nu l-am jucat pe Quijote cu coif... cât de baciyelmic e totul... și cât de simplu e de
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
prin care poetul își plimbă cuvintele nu este altceva decât geometria pură a spiritului poeziei: „Se spune: drumul înțelesului/ trece desculț marea cea mare a vorbelor./ Așa se explică/ priveghiul la ușa cuvântului,/ retezând dintr-o mișcare/ beregata celui mai tandru poem./ Se spune: înțeleaptă băutură/ e somnul cuvintelor ... / Ele se tac pe îndelete,/ unele pe altele/ și nici nu se știe/ care dintre ele/ va bate toaca înțelesului./ Tac!” Ca în Marea Poezie, Theodor Răpan ne oferă gânduri spre reflecție
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
de simboluri ascunse, exploratorul în stele necunoscute se confesează cititorului când sfielnic, când tunător: „Plâng în limba română și tac: e primăvară în cuvinte! Ah, dulce și ultimă primăvară! Prima îndoială a nașterii mele spre moarte, ultim copârșeu al poemului tandru, nescrisul, nepipăită diată a iubirii, nescrisă evanghelie a inimii, a întâmplării că sunt, a splendorii că ești! Iată-mă!” Poetul Theodor Răpan își manifestă, ca o constantă, intensitatea plăcerii de a scrie, de a crea: „Pe un perete de primăvară
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ZÂMBET BLÂND Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Noapte lină Luna plină Zâmbet blând Dor crescând Sărut tandru Idolatru Vis sublim Fior infim Mângâiere Răzgâiere Contopire Fericire Savoare Fervoare Dezmăț final Atemporal Somn domol Alinător... Blue Mireille 28.03.2016 Referință Bibliografică: Zâmbet blând / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1914, Anul VI, 28 martie 2016
ZÂMBET BLÂND de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366090_a_367419]
-
să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în joacă de picioarelor mele, care ba își lăsau tălpile arse de nisipul fin, încins încă de la primele ceasuri ale dimineții, ba acceptau îmbrățișarea tandră a valurilor înspumate, l-am cunoscut pe Nyl. ... Citește mai mult fragment din volumul în lucru „Lacrima din ocean” Eram de câteva zile în Sri Lanka și îmi petreceam timpul mai mult plimbându-mă și vârându-mi nasul peste tot. Valurile
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-una din plimbări, transformată în joacă de picioarelor mele, care ba își lăsau tălpile arse de nisipul fin, încins încă de la primele ceasuri ale dimineții, ba acceptau îmbrățișarea tandră a valurilor înspumate, l-am cunoscut pe Nyl.... XXIV. TREI ZILE ÎN MUNȚI, PARTEA A III A, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1123 din 27 ianuarie 2014. fragment din volumul în lucru „Sri Lanka, Lacrima din ocean” Am părăsit
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
Și alergau cu tristețe-n privire. Am hotărât să mă prefac în toamnă Să aduc alaiul ei plin de belșug Dar searbădă le-a fost sărbătorirea Și fără bucurie și fața și simțirea. M-am hotărât să fiu o iarnă tandră Flori de gheață să le-aduc la geam Dar nu m-au așteptat cum aș fi vrut Și cu zăpada împreună m-am topit. M-am prefăcut atunci în vara caldă Cu flori și freamăt dulce de zefir Dar nu
SINDROMUL NETĂCERII (2) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366110_a_367439]
-
pe gura podului, sări în ogradă, se năpusti pe ușa deschisă a casei, oprindu-se buimac după sobă, unde dormea mama sa. Pisica își ridică nemulțumită capul. Din ogradă se auzea cârâitul găinilor, speriate de goana lui Șușurel. Îl privi tandru: - Ei, ce s-a întâmplat? - Mamă, în pod sunt niște animale mici, negre, cu urechile care abia se văd, cu coada șnuruleț, cu boturi ascuțite, cu ochii ca niște puncte și care strigă „chiț-chiț” și care voiau să mă mănânce
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]