1,365 matches
-
părul creț, încît te puteai gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina galeșă a lumînărilor, mirosul de ceară, aromitor și insinuant, totul te fura și te mințea lăsîndu-te să trăiești o clipă de miracol oriental într-o lume pe deplin europeană. Amestecul, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
variilor lor tentative. Fără presiune, fără responsabilități prea mari, pe principiul „poți prezenta ziua ce-ai visat noaptea“. Este vorba despre două camere din casa din Maria Rosetti nr. 12 a doamnei Maria Dulham, dintre care o cameră perfectă, cu tapet din mătase maro, sobă din teracotă decorată cu căprioare și alte fragile creaturi, perdea cu imprimeu peisagistic (munți/dealuri), ladă, vitrină, goblenuri, iconițe, fotografii alb-negru cu suave portrete feminine cărora nimeni nu le mai cunoaște numele, calendare de perete contemporane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
despre Mâna Nevăzută Ce Ne Călăuzește Pe Toți era ceva de care s-ar fi lipsit cu bucurie. Henrietta îngenunche pe marginea căzii victoriene uriașe și o săpuni pe Lottie pe spate. Lumina soarelui care apunea se reflecta pe somptuosul tapet cu reproduceri din Burne-Jones din spatele ei. — Bănuiesc, zise Henrietta suflănd un vălătuc de spumă înspre prietena ei, că următoarea invitație va fi la botez. Fran clătină din cap. Ăsta era unul din lucrurile la care chiar se gândise și luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nici de vorbit, nici de stat în casa în care glasul celeilalte femei ce aproape se înstăpânise acolo răsuna de dimineața până seara, pătrunzând-o ca un sfredel rece în toate clipele în care zăcea retrasă în camera ei cu tapet cu flori palide. Nu mai era nici măcar aroganță, era de-a dreptul nesimțire atunci când ședea turcește într-un fotoliu din salon, într-o rochie de casă subțire și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
această seară de sărbătoare la cel mai bun lumânărar din Paris. O cheltuială enormă, draga mea! îi tot reamintea consulul soției sale în patul conjugal, după care, în semn de reproș suprem, îi întorcea spatele. Femeia privea pereții goi. Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
favorite. Ea îl auzea, chiar dacă dormeau în camere separate. Dar asta nu o împiedica să-l primească dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți până și parfumul ei îngemănat cu aroma brioșelor proaspăt scoase din cuptor. Dar nu i se făcu dor de trupul soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de omul acesta și să te iau pe tine, dar dacă ai murit, să dai complimente tuturor a lor mei și să-i spui lui Marcu, că Țiganca s-a topit de oftică, patru săptămâni după elă Laura dispare prin tapet. Moartea trece dincolo și Hilda intră aproape goală călcând pe tocuri înalte și ținând mâinile într-un manșon negru. - Egon a murit la balamuc, spune ea distrată. Zicea că nu poate să se așeze pe scaun pentru că ar avea șezutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans îți seamănă leit. Pe băiat nu-l recunosc, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin ușa pe care Moartea o lăsase larg căscată, sosesc Bianca și Maria, gemenele din Triest. - Aș fi dorit pe atunci să mă pierd de dragul tău, începe una din ele, fără să știu care anume, din pricina asemănării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mănușa fină din piele neagră și își trece degetele prin părul meu încârlionțat. - Vreau să-ți văd ochii, găsește dânsa profund îndurerată, și-mi ridică o pleoapă. Apoi uluită, se dă îndărăt. Și amândouă: Bianca și Maria se topesc în tapet ca și toate celelalte. ă Acum apare regele meu. Știam de mult că știe să sufere și chiar să plângă, dar chipul său frumos are de astă dată expresia de rigoare a vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vreau să cunosc adevărul!” izbucneam răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la fereastră spre tapetul negru. Distingeam în cameră neorânduiala cumplită a vestmintelor mele, aruncat la întâmplare pe covor. Gulerul și vasul de noapte, făceau două pete albe alături de pantofiorii ei minusculi, ca de japoneză. „Gloria... - începeam liniștit, pironindu-mi privirea în colțul plafonului, - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cărămidă. Hai înăuntru să bem o ceașcă bună de cafea. Bucătăria era mare, cu plafon înalt, fiind încăperea cea mai spațioasă din casă și mirosea a cafea și a ziare vechi. Ca toate celelalte camere din locuință, era întunecoasă. Tapetul unsuros de pe pereți și ciubucurile cafenii din lemn ar fi transformat orice lumină în umbră, iar de pe alee se strecura, în orice caz, foarte puțină lumină. Deși pe Mancuso nu-l interesa interiorul caselor, observă totuși, căci nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
N-am idee. Dar zgripțuroaica Îl face să pară Hitler, exceptând partea cu personalitatea de Învingător. — Grozav. Acasă la familia Erskine, singurul lucru care se schimbase era calitatea aerului. Pereții erau În continuare plini cu pozele alea dubioase cu mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant, dar aerul era acum Încărcat cu fum de țigară. În sufragerie, doamna Erskine se foia Întruna pe canapea, neputând să stea liniștită sau să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
doar se opinti și Împinse ușa umflată. Pe dinăuntru, casa era chiar mai degradată decât se așteptase. Dat fiind că nimeni nu locuise acolo cine știe de când, locul devenise un mausoleu de mucegai. Străbătu holul cu lanterna, descoperind resturile de tapet și mobilă. Ici și acolo, tencuiala se dusese de pe pereți, descoperind lemnele de sprijin de dedesubt. Ciuperci negre se adunaseră În jurul găurilor ca muștele lângă o rană deschisă. Scările nu mai aveau covoare și una dintre trepte era ruptă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
l-ar fi Înjunghiat pe inspector pe la spate Tatăl vitreg al lui Peter Lumley Îl aștepta când Împinse ușile din față ale sediului poliției. Omul părea că nu dormise de o lună, iar respirația sa ar fi putut face și tapetul să se strângă: bere stătută și whisky. Văzuse ziarele. Știa că arestaseră pe cineva. Logan Îl duse Într-o cameră de interogatoriu și ascultă cum se agită și se consumă. Hoitarul știa unde e fiul său. Poliția trebuia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ziare! A omorât-o și-a Îngropat-o În mizeria aia! — Liniștiți-vă, doamnă Henderson. Îl avem În arest. Nu se duce nicăieri. — Ticălos murdar! Aruncă cu cana de ceai de perete. Aceasta explodă, Împroșcând cu bucăți de porțelan, pătând tapetul cu ceai călduț, lăptos. — Mi-a luat copila! Nici pe drumul de Întoarcere nimeni nu prea zise nimic. Ofițerul de legătură cu familia chemase un vecin care să aibă grijă de doamna Henderson, care izbucnise În lacrimi Îndată femeia solidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să vă ducem Într-acolo. După două minute, stăteau Într-o bucătărie mică și verde, ascultând ceainicul care fierbea. Pe dinăuntru, era o casă destul de drăguță, asta dacă nu te deranja să te Împiedici de cineva. Pereții erau acoperiți cu tapet cu model, margini și frize, covoare oliv scumpe, picturi mari În ulei, produse În masă. Nu se zărea nici o carte. Ce casă drăguță aveți, zise Logan, privindu-l pe Nicholson. Ras În cap, tatuaje și o cantitate suficientă de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mentală și peste moartea doamnei Hoitar Senior, Dumnezeu s-o odihnească. Nu era nimic acolo să nu aibă Logan la dosar, așa că-și petrecu timpul bând un ceai deosebit de tare, turnat dintr-un ceainic maroniu crăpat. Și numărând florile de pe tapet. Și fundele de mătase albastră. Dintre dungile roz. Doar când Miller ajunse la subiectul Lorna Henderson, fata moartă din adăpostul numărul doi, Logan deveni din nou atent. Numai că, oricât ar fi fost de bun, Miller nu scoase mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
făcea loc foliei de plastic. — Ticălos mizerabil și smiorcăit ce ești! Răsună o palmă, carne lipită de carne, apoi urmă o clipă de tăcere. Agenta Watson riscă o privire rapidă În sufragerie, dar nu reuși să vadă decât umbre pe tapet. Martin Strichen era ghemuit cu o mână pe obraz, iar mama i se Înălța deasupra. Watson se târî Înainte, ajungând la nivelul mesei cu telefonul. Acum vedea direct În camera de zi și În sufrageria mică de dincolo de ea. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
consumate de călători; În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora le este prea cald ori prea frig, care sunt prea obosiți ori prea Îngrijorați. Și-a imaginat Încăperile În care trăiau toți oamenii ăștia, unde modelul de pe tapetul de pe peretele coșcovit de ani Îl constituiau aceleași flori ale soarelui repetate greoi pe fundaluri galbene sau verzi, unde erau căzi de baie din cositor și coridoare Întunecoase, precum și spații indescriptibile, lipsite de verdeață, În dosul clădirilor,; unde până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
drogat. Danny traversă strada spre Tommy Tucker’s Playroom, găsi un separeu liber și comandă cafea, ca să-și curețe alcoolul din sistem și să rămână treaz. Tema muzicală era una a baladelor, iar tapiseria în dungi ca de zebră, un tapet ieftin, al cărui impact era ameliorat de torțele cu flăcările înălțate până la tavan - alt risc de incendiu, iar un incendiu aici ar fi făcut scrum întreaga clădire, cu toate cluburile. Cafeaua era neagră și tare, retezând flăcările alcoolului. Ritmul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
țeavă, Howard? Hughes arătă spre un scaun. — Tu ești câinele meu de vânătoare, așa că tu ar trebui să știi. Ia loc, Buzz. Avem treburi importante. Buzz se așeză și făcu un gest larg, care includea tot biroul: fotografiile cu seminuduri, tapetul rococo și armura medievală ce servea drept cuier pentru pălării. — Aici, șefu’? Are Herman vreo treabă pentru mine? Hughes îi ignoră întrebarea. — Buzz, de când suntem noi colegi? — Mergem pe cinci ani, Howard. — Și lucrezi pentru mine în diverse funcții? Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nervii. Apoi se uită. Văzu o nenorocire de cameră transformată în abator. Sânge pe pereți. Dungi lungi, uriașe, inconfundabile, cu urme de scuipat exemplare, de manual: asasinul eliminase guri pline, împroșcând cu roșu printre dinți și desenând modele mici pe tapetul ieftin, cu flori. Patru pereți plini: floricele, bastonașe și o formă ce părea o literă W complicată. Sânge năclăind un covor din iută, sânge coagulându-se în băltoace pe linoleum, sânge îmbibând o canapea deșelată de culoare deschisă, sânge ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
urma să fie interogat astăzi. Fost amant al lui Claire De Haven. Pășiră spre verandă pe aleea presărată cu jucării. Mal se uită prin sita de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la sonerie. În fața ușii apăru un bărbat înalt și neras, flancat de o fetiță și un băiețel. Dudley zâmbi. Îl privi pe micuț cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-l repereze pe Shortell, apoi simți o mână pe umăr. Era Norton Layman, care îi spuse: — Tocmai am vorbit cu omul de la muzeu. Au identificat specimenul. Asasinul poartă dinți de wolverină - adică de gluton. Danny revăzu acel W însângerat de pe tapetul ieftin. Văzu un W în alb-negru, un W imprimat cu fier roșu pe fața lui Felix Gordean, W-uri pe toate mătăniile strânse în mâini de ciumeții de pachucos îndoliați, strânși laolaltă. Văzu la W-uri până când Jack Shortell apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]