1,228 matches
-
aspirau sperma din testicule. După orgasm, m-am ridicat încet de pe Vaughan, ținându-i fesele depărtate cu mâinile, așa încât să nu-i rănesc rectul; și, ținându-le depărtate, mi-am privit sperma cum i se scurge din anus peste canelurile tapiseriei de vinilin. Ședeau unul lângă celălalt, scăldați de lumina care curgea peste peisaj în toate direcțiile. Cu brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit treptata retragere a izvorului de lumină ce țâșnea din grilajele radiatoarelor mașinilor zdrobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și alb, prinsă de un lanț lung, auriu. Un metru optzeci. Șaizeci de kilograme. Vârsta nu-i ușor de ghicit. E atât de slabă, încât ori e pe moarte, ori e bogată. Costumul e dintr-o stofă care seamănă cu tapiseria unei canapele, tivită cu alb. Este roz, dar nu roz-crevete. Are mai degrabă culoarea pastei de crevete servite pe un cruton, cu o frunză de pătrunjel și o lingură de caviar. Sacoul e croit strâns pe talia zveltă și tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
În locul dumneavoastră, domnule de Kersaint, m-aș uita sub pat Înainte de culcare, lansă Lucas Înainte de a se retrage. Bătrînul așteptă ca ușa să fie Închisă, zgomotul pașilor să fi scăzut pe coridor, apoi Încuie cu cheia, se apropie de o tapiserie agățată de perete și o dădu la o parte, lăsînd la vedere un seif Încastrat În piatră. Alcătui febril cifrul și Îl deschise. În interior se aflau cîteva documente și un pumnal vechi, cu mînerul gravat cu un cerc Înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sine, ambianța sinistră a vechiului castel Îi accentua nervozitatea, cel mai mic trosnet o făcea să sară În sus, era cuprinsă de senzații ciudate, cînd cele ale unei solitudini funebre, cînd cele ale unei prezențe invizibile și amenințătoare. CÎnd marea tapiserie de pe culoar se ridică brusc la doar cîțiva metri de ea, scoase un urlet și se ghemui Într-un colț. Două fantome tocmai Își făcuseră apariția. Marie și Lucas ieșeau din subteran. Fură nevoiți s-o ducă pe biata Armelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rebeli, țiganii, zice Dendé, parcă intrase dracu’ în ei, simțeau că-i rost de ciordeală și au dat buzna în sediul CC ului ca posedați, iar noi după ei, izbind tot ce ne ieșea în cale, paștele mă-sii Gulie, tapiserii, covoare, balustrade, tablouri, candelabre, tot huzurul. Nu v-a fost frică? întreabă Roja. Ba da, răspunde Tîrnăcop, e tot cu ce ne-am ales, aruncam priviri în stînga și în dreapta, indivizi dubioși, civili, l-au snopit pe unul în bătaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
negative cu efecte de devitalizare (13 februarie 1967): Câmpurile negative: anumite spații formate din plastic, cum ar fi corpurile mașinilor, pot produce chiar câmpuri electrice negative (câmpuri care resping ionii negativi și atrag ionii pozitivi). Mobila de plastic, ca și tapiseriile și tapetul din plastic, accelerează oboseala mentală a ocupanților încăperii sau vehiculului respectiv. Obiectele și învelitorile din polietilen, de exemplu, dau naștere unor câmpuri electrice negative între 5000 și 1000 de volți/metru: într-un spațiu complet închis de polietilen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
supraviețuit, având ca subiect animale și păsări individuale, este aproape total. Schițele și desenele sunt pe de-a-ntregul și izbitor de naturaliste: și totuși, În tablou, subiectele lor devin la fel de heraldice și simbolice, la fel de nefiresc alăturate, ca animalele Într-o tapiserie. Nu cunosc o altă pictură care să demonstreze mai convingător și mai emoționant această stranie orbire culturală; și este cât se poate de potrivit ca Pisanello să-l fi ales pe sfântul patron al câinilor (și inițial al vânătorii, Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
chili și huevos rancheros și înfuleca terciul de parcă ar fi fost ultima masă din viața lui. Lee ciocăni în masă. — Poliția. Ești Bruno Albanese? Individul ridică privirea și se miră: — Cine, eu? Lee se strecură în separeu și arătă spre tapiseria religioasă de pe perete. — Nu, puștiul din iesle. Hai să terminăm rapid, ca să nu fiu nevoit să mă uit la tine cum mănânci. Pe numele tău s-a emis un mandat de arestare pentru amenzi de circulație neplătite, dar eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
OK? — Desigur, i-am răspuns. Am lăsat-o pe Madeleine să mă ia de braț și să mă conducă înăuntru. Holul de la intrare era în stil spaniol, tot astfel cum pe dinafară reședința era în stil Tudor. Era decorat cu tapiserii și săbii masive; agățate în cruciș pe pereții zugrăviți în alb, iar podeaua de lemn lustruit era acoperită de covoare persane pufoase. Foaierul dădea într-o cameră de zi uriașă, cu un aer de club privat pentru bărbați: fotolii verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nici un copil, am simțit golul dureros pe care îl simte o mamă. Apoi, bunica s-a ridicat și a arătat spre Lea, s-o urmeze în camera mai ferită din marele cort, acolo unde lămpile ardeau cu ulei înmiresmat și tapiseriile străluceau. Noi, restul, am mai stat un pic până ne-am dat seama că pentru noi întâlnirea se terminase. Interogatoriul pe care Bunica i l-a făcut mamei a ținut până noaptea târziu. Mai întâi, Rebeca s-a uitat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătrână, se clătina pe picioare. Bunica s-a încruntat și a oftat în timp ce Bilha se uita la propriile mâini. Tăcera devenea de nesuportat și după câteva clipe Rebeca s-a întors și a ieșit, lăsând-o pe Bilha singură cu tapiseria care părea că își bate joc de ea. Aceste întâlniri mă interesau prea puțin. De trei zile mă uitam în zare, așteptând-o pe Tabea. A ajuns în sfârșit chiar în ziua sărbătorii, cu Esau și prima lui nevastă, Ada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
logodnica lui Îi plăcură enorm lui Henry, care iniție o prietenie care avea să fie de durată. Prieteni! Prieteni! Își făcea mereu prieteni noi. Se Întrețeseau precum Împinsăturile acului Într-o broderie, iar el se simțea ca În centrul unei tapiserii din ce În ce mai mari, o țesătură de relații a căror Întreținere, prin contacte sociale sau prin corespondență, Îi Înghițea o parte enorm de mare din timp. Dar prietenii erau esențiali - erau esențiale subiectele de interes uman și comentariile lor, modul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lor de inteligență și de somnolență ascultau și prelucrau totul. Treptat, seara își cuibărea burta ei de rață asupra mobilelor încrustate în fildeș și sidef, a micilor figurine din ceramică, a lămpilor mate, a carpetelor de Șiraz cu lustruiri fluide. Tapiseriile de pe pereți primeau prima lor pauză de lumină, din acea zi. Tablourile se scofâlceau ca o piele de sălbăticiune neprelucrată. Oglinzile de pe pereții lambrisați fumegau, iar prin toboganele lor, în salon, erau azvârlite toate spurcăciunile, toate nepotrivirile, tot delirul melancolic
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din mit: Simurgul însuși. Scârțâitul se dovedi mai puternic decât fascinația lui Vultur-în-Zbor. Prepelicarul trecu repede printr-o altă ușă, aflată la celălalt capăt al încăperii. Au urmat-o și ei imediat, pătrunzând într-o sufragerie electrizant de frumoasă, cu tapiserii vechi pe pereți și covoare vechi întinse pe podea. Farfurii și candelabre de argint scânteiau peste tot. Aceasta era camera aflată în vârful triunghiului. Prepelicarul nu se opri. Acum către latura dreaptă, își zise Vultur-în-Zbor, concentrându-se asupra direcției. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și cu vedere la mare către ambele laturi ale peninsulei. În lumina difuză, m-am pomenit stînd În mijlocul unei lumi marine, salonul de ceremonii plin de nămol al unui vas de linie scufundat. Mobila stil Empire și draperiile de brocart, tapiseriile și covoarele chinezești erau decorul unui tărîm scufundat, Înecat de apa care se revărsase prin tavanul prăbușit. Dincolo de ușile interioare se afla sala de mese, În care, pe o masă de stejar, se Înălța un morman de șipci și bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
am grijă să-și găsească drum Înapoi la proprietarii lor. La drept vorbind, n-am avea nevoie să luăm nimic, doar să comunicăm ideea că un hoț a urinat pe covoarele lor persane și s-a șters pe mîini pe tapiserie. — Și mîine toată Residencia Costasol o să aibă chef de-o partidă de tenis? Sau o să-i vină brusc să ia lecții de aranjament floral și goblen? — Sigur că nu. Forțele inerțiale de-aici sînt colosale. Dar tăunul poate stîrni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mâna a doua. Omar se trudi două săptămâni să i-o facă din nou ca nouă. Când o desfăcu, înțelese că moartea era un decoct de crin, de tabac și haină purtată. Nu părea de nesuportat: izul ăsta ieșea din tapiserii și din bord, din grătarele de nuc veritabil, pe care puneai defunctul cu grijă, din nișa pentru coroane și lumânări. — Moartea nu e chiar cine știe ce, bâiguia Maradona, noi o facem să fie! O facem, o facem, creezi spectacolul, dar îmi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la o zi după ce o casă a fost remobilată, retapetată, după ce o trăsură a fost restaurată, după ce mătasea dintr-un budoar a fost schimbată, ce se Întâmplă dacă un fashionable vine și Își sprijină cu nerușinare capul pomădat de o tapiserie? Și un individ furios nu intră anume pentru a murdări un covor? Iar câțiva nevrednici nu Îți ciocnesc trăsura? Și cât timp poți să-i oprești pe impertinenți să calce pragul sacru al budoarului? Toate aceste plângeri, prezentate cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cât beai mai mult, cu atât ți se părea mai frumoasă cârciuma asta, mai ales în lumina zilei care-ți dezvăluia cu o precizie crudă covorul roșu cu vârtejurile lui portocalii și maro, mesele ieftine din lemn de pin și tapiseriile verzi și deșirate ale banchetelor, ca să nu mai vorbim de starea în care se aflau paharele. Dar, chiar și într-o obscuritate care face pe oricine să arate bine, barmanul ar rămâne la fel. Va fi impossibile 2 să aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
a condus, la capătul unui culoar întunecos, într-o sală ceva mai mare. Um-Bassar stătea așezată pe o uriașă pernă verde, cu părul acoperit cu un batic de aceeași culoare, împodobit cu fir de aur, în spatele ei aflându-se o tapiserie care înfățișa cele douăzeci și opt de lăcașuri ale lunii, iar dinainte având o masă joasă pe care era pus un vas de lut smălțuit. Mama se așeză în fața ghicitoarei și-i spuse încetișor ce anume o adusese acolo. Sara și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fin, am verificat cu propriii mei ochi! Atrași de atâta lux și confundând, spre nefericirea lor, mărinimia cu ostentația, negustorii ăștia veniseră din Fès, din Sousa, din Genova și de la Neapole, aducând cu ei săbii cizelate și încrustate cu nestemate, tapiserii, cai pur sânge și tot felul de mărfuri de preț. — Regele s-a arătat foarte încântat, mi-a povestit unul dintre acei nefericiți. A achiziționat totul cât ai zice pește, fără măcar să discute prețul. Eram covârșiți. De atunci tot așteptăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cairoții, deoarece este cel al sultanilor și al ofițerilor mameluci. Mai înainte ca eu să fi putut răspunde, negustorul se întorsese, oferindu-i un preț: — Șaptezeci și cinci de dinari. Ea se făcu palidă: — Piesa asta e unică în lume! Era o tapiserie murală lucrată cu acul la mare precizie și încadrată de o ramă din lemn sculptat. Înfățișa niște lupi care fugeau în haită spre culmea unui munte înzăpezit. Akbar mă luă martor: — Ceea ce spune Alteța Sa este adevărul curat, dar prăvălia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că era vorba de un cumpărător și ne rugă să-l scuzăm o clipă. Prințesa se pregătea de plecare, dar eu am reținut-o: — Cât nădăjduiai să capeți? — Trei sute de dinari, nu mai puțin. I-am cerut să-mi arate tapiseria. Hotărârea mea era luată, dar n-o puteam achiziționa fără s-o privesc, de teamă ca nu cumva cumpărarea să pară o pomană. Nu voiam nici s-o cercetez mai de aproape, de teamă că aș lăsa să se creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dispoziții a celorlalți: camera era plină de comori; sculpturi în piatră reprezentând prințese și regi, gravuri cu berbeci și tauri; statuete cu zeițe trupeșe și femei nubiene; vaze, urne și cupe din ceramică. Mai erau încălțări din aramă, bucăți de tapiserie și, pe perete, o friză cu soldați luptând într-un război de mult uitat. Salam zări câteva etichete ale muzeului lipite încă pe aceste comori ascunse. Pe una scria - „liră din cetatea sumeriană Ur, cu cap de taur aurit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sovietică, acea scară lucrată cu migală, prin a cărei dantelărie se zărea cerul strălucitor, a rămas În picioare, singuratică, dar ducând tot În sus. Îngăduiți, vă rog, alte amănunte despre acel salon. Ornamentele albe, strălucitoare ale mobilelor, trandafirii brodați pe tapiseria lor. Pianul alb. Oglinda ovală. Atârnată de frânghii bine Întinse, cu fruntea ei pură, plecată, ea Încearcă să rețină mobilele ce stau să cadă și sclipitoarea pardoseală Înclinată care se Încăpățânează să alunece din Îmbrățișarea ei. Țurțurii de cristal ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]