2,012 matches
-
au o șansă reală de a fi angajați, cu excepția cazurilor prevăzute de măsuri de administrare publică, de siguranță publică sau de sănătate publică. Unele state impun cererea unui document de ședere într-un anumit număr de zile de la intrarea în tara respectivă într-un scop de ședere care cade sub art. 7. A nu-l cere la timp poate fi pedepsit cu amendă sau reținere (detenție), dacă dreptul acelui stat prevede acest lucru. A comite infracțiuni grave sau a primi ajutor
Cele patru libertăți de circulație () [Corola-website/Science/300154_a_301483]
-
decorația pictată a unei încăperi în care se morminte, ci în tot ansamblul de pictură al bisericii, idee care revine ca un leit-motiv, chiar dacă mormintele se aflau — cu precădere în Țara Românească — în pronaos. O nouă interpretare Deisisului reprezentat în Tara Românească în secolele XVI, XVII și XVIII, pe peretele de sud al naosului, la dreapta altarului, Deisis cu caracter înpărătesc cu Hristos tronând în veșminte episcopale, cu Maica Domnului în ținută de prințesă bizantină, încoronată și Prodromul în costum antic
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
practic, dar importante din punct de vedere teoretic: Parcurgerea tuturor fazelor nu este întâlnită mereu, mai ales că aproape întotdeauna șocul ireversibil are ca finalitate moartea, orice intervenție terapeutică dovedindu-se a fi zadarnică, chiar la indivizi tineri și fără tare patologice anterioare. Poate avea o finalitate fericită chiar și fără intervenție terapeutică. Mecanismele homeostazice fac față cerințelor, iar reacțiile acestora nu sunt de natură a provoca dezechilibre în plus. Revenirea se face de obicei pe seama următoarelor căi de reglare: Apare
Șoc (medicină) () [Corola-website/Science/301543_a_302872]
-
I.L. Caragiale. Nici măcar sentimentul cu care pictorul a atacat astfel de subiecte, nu diferă de marele dramaturg. La o privire sumară asupra acestor pânze, se poate observa ironia fină care reiese din compoziții și care se îmbină cu indulgență cu tarele umane printr-o nedisimulată simpatie. Pictura de gen practicată de Apcar Baltazar este îndreptată atât spre caracterele pozitive ale vieții, cât și spre cele negative, cele din urmă fiind satirizate cu multă candoare. A zugrăvit în acest sens o serie
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
din 1379: Linia Albertină a primit Ducatul Austriei, mai târziu Austria Inferioară (a nu se confunda cu statul modern omonim). După moartea lui Ladislau, teritoriile sale au trecut în Linia Leopoldină. Linia Leopoldina a primit Ducatul Styria, Carintia și Carniola, Tara Tyrol și Austria. În 1406, liniiile Leopoldiane au împărțit teritoriile: Linia Ernestiana a primit ducatul Styria, Carintia și Carniola și Austria Inferioară. Linia junioară Tiroleană a primit Triol și, la puțin timp după aceea, Austria. Aceste teritorii au fost denumite
Listă de monarhi ai Austriei () [Corola-website/Science/331551_a_332880]
-
de la Asociația Plugarilor din Reșița Română, Casa de Cultură a Sindicatelor, un cinematograf „Dacia”, situat în orașul nou, reabilitat de către Consiliul Local al Municipiului Reșița și modernizat, putând fi vizionate filme 3D pe unul din cele mai mari ecrane din tară. În trecut a existat și un alt cinematograf "Casa Muncitorească", clădire în care a funcționat clubul muncitoresc înainte de perioada comunistă, dar după 1989 autoritățile au închiriat o parte a clădiri (holul de acces) unei societăți comerciale care a organizat discotecă
Reșița () [Corola-website/Science/296939_a_298268]
-
pe prim-ministrul Victor Ponta, fiind conștient de responsabilitatea pe care o are, să pună capăt acestei surescitate campanii antimaghiare, xenofobe”, a continuat Laszlo Tokes. Potrivit europarlamentarului, folosirea simbolurilor naționale nu sunt încălcate atunci când secuii folosesc simboluri naționale, ci, dimpotrivă, tara se îmbogățește devenind multicoloră. ”Bucureștiul ar trebui să înțeleagă odată: România devine mai puternică, în situația în care comunitățile ei își pot decide propria soartă, având în vedere că diferitele forme de autonomie nu ar fi doar în avantajul nostru
Tokes: Ponta să pună capăt campaniei xenofobe și antimaghiare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39473_a_40798]
-
o generație la alta, încă de pe vremea îndepărtatului meu strămoș, Seniorul Minamoto Yorimasa, căruia i-a fost decernat de Prințul Takakura, pentru că organizase o armată loială lui. Familia noastră i-a slujit cândva pe shoguni, dar de pe timpul lui Hachisuka Taro ne-am pierdut influența. Astfel că acum nu mai suntem decât un clan provincial oarecare. Cu siguranță, nu vom putrezi în țară, fără să facem nimic. Nu, eu, Hachisuka Koroku, am jurat că a sosit vremea! Am așteptat ziua când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mută privirea. Când își reveni, Otowaka mergea deja în direcția opusă. Takumi mersese mai departe, aflându-se acum la o oarecare distanță în fața lui. * * * Căldura stăruitoare a verii slăbise în sfârșit; diminețile și serile miroseau a toamnă, iar frunzele de taro erau verzi și crescute complet. Șanțul ăsta n-a mai fost dragat de cinci ani cel puțin, bombăni Hiyoshi. Practicăm la nesfârșit călăria și învățăm tehnica suliței, dar lăsăm mâlul să se adune sub picioarele noastre! Nu-i a bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
treisprezece ani, de o frumusețe incomparabilă. Fusese adoptată însă și nu făcea parte dintre fiicele naturale ale lui Nobunaga. Cu toate acestea, după ceremonia nupțială, Shingen păru extraordinar de mulțumit de ea, iar uniunea fu binecuvântată curând cu un fiu, Taro. Pentru un timp, cel puțin, hotarul de la miazănoapte al clanului Oda părea asigurat, dar la nașterea lui Taro tânăra mamă murise. Atunci, Nobunaga îl înrudi pe fiul său cel mare, Nobutada, cu cea de-a șasea fiică a lui Shingen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobunaga. Cu toate acestea, după ceremonia nupțială, Shingen păru extraordinar de mulțumit de ea, iar uniunea fu binecuvântată curând cu un fiu, Taro. Pentru un timp, cel puțin, hotarul de la miazănoapte al clanului Oda părea asigurat, dar la nașterea lui Taro tânăra mamă murise. Atunci, Nobunaga îl înrudi pe fiul său cel mare, Nobutada, cu cea de-a șasea fiică a lui Shingen, pentru a împiedica slăbirea alianței dintre cele două provincii. De asemenea, îi trimise o propunere de legături maritale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
noastră conversație? — Nu, stăpâne. A intrat adineaori în bucătărie și a pregătit chiar el legumele pentru masa dumneavoastră. În acest moment, gătește orezul, așa că va veni de îndată ce termină. — Cum? Hanbei gătește pentru mine? — Da, stăpâne. Hideyoshi luă o îmbucătură de taro - era cald încă - și ochii i se umplură iarăși de lacrimi. Gustul legumei părea să nu i se oprească pe limbă, ci-i inunda tot trupul. Simțea că era un gust aproape prea bun pentru un om ca el. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu samuraii. Dacă primește permisiunea dumneavoastră, se va muta aici imediat. Care sunt dorințele seniorului meu? — Perfect, răsunse repede Katsuyori. Adu-o pe soția mea aici, și pe cele tinere. În acel moment, moștenitorul său în vârstă de cincisprezece ani, Taro Nobukatsu, păși înainte, încercând să-i schimbe gândul: — Tată, n-ar fi prea bine, nu-i așa? Katsuyori se întoarse spre fiul său, nu atât cu neplăcere cât cu o îngrijorare nervoasă: — De ce? Păi, dacă vin femeile aici, nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întoarse spre fiul său, nu atât cu neplăcere cât cu o îngrijorare nervoasă: — De ce? Păi, dacă vin femeile aici, nu vor face decât să ne încurce. Iar dacă bărbații le văd plângând, până și cei mai viteji samurai se descurajează. Taro era încă doar un băiețandru, dar insista să-și spună părerea. În continuare, argumentă că provincia Kai fusese țara lor strămoșească încă de pe vremea lui Shinra Saburo și trebuia să rămână a lor până la sfârșit, chiar de erau nevoiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
provincii în care vi s-ar putea acorda azil. După ce vă veți chema la un loc aliații, veți putea cu siguranță să vă reabilitați. Nagasaka Chokan încuviință, iar Katsuyori prinse să tindă în acea direcție. Își aținti ochii asupra lui Taro, rămânând tăcut un moment. Apoi, se întoarse spre doamna de onoare și spuse: Vom pleca. Astfel, sfatul lui Taro fu refuzat de tatăl său. Băiatul se întoarse în tăcere, cu capul în piept. Mai rămânea întrebarea dacă să fugă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu siguranță să vă reabilitați. Nagasaka Chokan încuviință, iar Katsuyori prinse să tindă în acea direcție. Își aținti ochii asupra lui Taro, rămânând tăcut un moment. Apoi, se întoarse spre doamna de onoare și spuse: Vom pleca. Astfel, sfatul lui Taro fu refuzat de tatăl său. Băiatul se întoarse în tăcere, cu capul în piept. Mai rămânea întrebarea dacă să fugă la Agatsuma sau să se fortifice în zona Muntelui Iwanodo. Dar indiferent ce drum alegeau, abandonul capitalei și fuga era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o expresie de uimire. — Numai atâția sunteți? întrebă el. La un moment dat, mulți vasali superiori și chiar oameni de rând dispăruseră. I se spuse că profitaseră de confuzia din întinericul zorilor și fugiseră toți la castelele lor, împreună cu servitorii. — Taro? — Sunt aici, tată. Taro își mână calul spre silueta solitară a părintelui său. Punând la un loc toți servitorii, samuraii de rând și pedestrimea, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Exista însă un mare număr de palanchinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Numai atâția sunteți? întrebă el. La un moment dat, mulți vasali superiori și chiar oameni de rând dispăruseră. I se spuse că profitaseră de confuzia din întinericul zorilor și fugiseră toți la castelele lor, împreună cu servitorii. — Taro? — Sunt aici, tată. Taro își mână calul spre silueta solitară a părintelui său. Punând la un loc toți servitorii, samuraii de rând și pedestrimea, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Exista însă un mare număr de palanchinuri și litiere lăcuite pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vai, la cătunul de munte Komagai, Katsuyori și însoțitorii lui descoperiră că singurul om pe care contaseră se răzgândise pe neașteptate. — Refugiați-vă în altă parte! Blocând cărarea alpină spre Sasago, Oyamada Nobushige împiedica grupul lui Katsuyori să treacă. Katsuyori, Taro și tot grupul nu mai aveau încotro. Tot ce puteau face era să schimbe direcția și o luară la fugă spre Tago, un sat de la poalele Muntelui Temmoku. Primăvara era în plină înflorire, dar munții și câmpiile, cât vedeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
și a fiului său. Se părea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel moment. În tăcere, îi oferi soțului ei ceașca. Luând-o în mână, Katsuyori sorbi o înghițitură și i-o trecu lui Taro. Apoi, o împărți cu soția lui. — Stăpâne, o ceașcă pentru frații Tsuchiya, spuse ea. Tsuchiya, trebuie să-ți iei rămas bun cât încă ne mai aflăm în astă lume. Tsuchiya Sozo, valetul personal al lui Katsuyori, și cei doi frați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregtiți-vă, doamne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori își privi fiul, observându-i îndârjirea. — Ești gata? Taro făcu o plecăciune și se ridică, răspunzând: — Sunt gata să mor aici, lângă dumneata. Atunci, ne luăm rămas bun. În timp ce tatăl și fiul păreau gata să se repeadă asupra inamicului, soția lui Katsuyori îi strigă din spate bărbatului ei: — Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
jos și luă o halebardă, după care ridică o spadă lungă. De-acum, inamicul ajunsese chiar în fața lui, iar o luptă între tăioasele lame dezgolite n-avea să dureze mai mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți pe rând. Armura lui Katsuyori se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea încețoșată de propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mult de un moment. — Acesta e sfârșitul! — Senior Katsuyori! Senior Taro! Am să v-o iau înainte! Strigând încoace și-ncolo de la unul la altul, ultimii oameni ai clanului Takeda erau doborâți pe rând. Armura lui Katsuyori se înroșise toată. — Taro! își chemă el fiul, dar avea vederea încețoșată de propriu-i sânge. Toți cei din jur păreau dușmani. — Stăpâne! Încă mai sunt aici! Sozo e lângă dumneavoastră! — Sozo, repede... voi comite seppuku. Rezemându-se de umărul valetului, Katsuyori se retrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de fier. Acoperiți cu răni de la nenumăratele spade și lănci, frații Tsuchiya muriră încununați de glorie. Fratele cel mijlocul stătuse cu fiul lui Katsuyori de la început până la sfârșit. Tânărul senior și vasalul său fură loviți și uciși în același timp. Taro era considerau un tânăr frumos și până și autorul „Cronicilor lui Nobunaga”, care nu a manifestat deloc simpatie descriind moartea clanului Takeda, i-a lăudat inimoasa și superba moarte. Având doar cincisprezece ani și fiind dintr-o familie ilustră, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
considerau un tânăr frumos și până și autorul „Cronicilor lui Nobunaga”, care nu a manifestat deloc simpatie descriind moartea clanului Takeda, i-a lăudat inimoasa și superba moarte. Având doar cincisprezece ani și fiind dintr-o familie ilustră, chipul lui Taro era foarte rafinat, cu pielea albă ca zăpada. Îi întrecuse pe alții în bărbăție, refuzase să întineze numele familiei și-și păstrase curajul până la moartea tatălui său. Nu exista nimeni care să considere că faptele lui ar fi avut pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]