1,549 matches
-
de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea pieptului străbătea Încăperea, ținându-i pe pariori departe de hârțogărie, de casele de bani și de ușa către camera din spate. Un bătrân stătea În colț, la picioare cu un alsacian cenușiu cu botniță și-o doză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
McLeod moștenise trăsăturile aspre ale tatălui său. Urechii sale stângi Îi lipsea o bucată, grație unui rotweiller pe nume Killer, al cărui cap orna acum biroul din spate. — Deci ce vreți voi, ticăloșilor? Întrebă el, punându-și mâinile mari pe tejghea. Logan scoase o fotografie color a lui Geordie și o ținu În fața sa. — Îl recunoști pe omul ăsta? — Du-te dracului. Nici măcar nu se uitase la poză. — Drăguță ofertă, dar trebuie s-o refuz. Logan trânti fotografia pe tejgheaua jegoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe tejghea. Logan scoase o fotografie color a lui Geordie și o ținu În fața sa. — Îl recunoști pe omul ăsta? — Du-te dracului. Nici măcar nu se uitase la poză. — Drăguță ofertă, dar trebuie s-o refuz. Logan trânti fotografia pe tejgheaua jegoasă. — Acum: Îl recunoști? — Nu l-am mai văzut niciodată. — Era un ins cu gura mare din Edinburgh. A venit aici să se ocupe de o treabă pentru Malk Cuțitul. A făcut niște pariuri mari și nu le-a onorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
afară inspectorul Insch? Logan mâncă În liniște la o masă cât mai departe de ceilalți. Pentru el, lasagna avea gust de ziar umed. Se făcu liniște iar Logan Își ridică privirea și-l văzu pe inspectorul Insch Îndreptându-se către tejghea pentru a lua ca de obicei: supă scoțiană, macaroane cu brânză și cartofi prăjiți, pandișpan cu gem și cremă. — Te rog, Doamne, spuse Logan În barbă, fă să se ducă să stea În altă parte... Dar Insch Își roti privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
până la Castlegate și la cel mai apropiat chioșc de ziare. Era un magazin mic, genul acela care Încerca orice o dată. Pereții erau ticsiți de rafturi: cărți, vase, tigăi, becuri, cutii cu fasole boabe... Logan găsi ceea ce căuta pe podeaua de lângă tejghea - un teanc gros de ziare proaspete, Încă Învelite În plastic protector pentru ca zăpada să nu Înmoaie hârtia. Proprietarul, un tip masiv cu trei degete lipsă la mâna stângă, o barbă căruntă și un dinte de aur, mormăi un bună dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
toalete. Era tatăl lui. — Isuse, bietul micuț. Logan nu-i răspunse. Lăsară mașina pe un loc marcat cu „DOAR PENTRU PERSONALUL SPITALULUI“ și merseră spre zona recepției principale. Holul era larg, spațios și deschis, cu emblema spitalului pe pardoseală. O tejghea de recepție din lemn, curbată și largă, acoperea unul dintre colțuri. Logan Întrebă politicos unde Îl putea găsi pe domnul Douglas MacDuff și, două minute mai târziu, pășeau pe un coridor lung, cu linoleum. Doug Disperatul era Într-un salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
trage înapoi, observă el, la apropierea de această femeie și de degetele ei roșii și osoase. - Mulțumesc, spuse ea eliberând un nor de fum spre tavan. Când își întoarse privirea spre Malerick, acesta deja achitase nota și se îndepărta de tejghea. Femeia se încruntă. - Trebuie să plec, spuse el și zâmbi.Uite, poți să păstrezi asta. Îi oferi bricheta de metal. Ea o luă și se încruntă și mai tare. Era chiar bricheta ei, pe care el i-o subtilizase când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
despre tipuil de frânghie pe care prefera să o folosească în numerele sale. Văzu o sclipire înăuntrul magazinului: domnul Balzac își aprindea o țigară. Trase adânc aer în piept. Hai să o facem, se gândi și împinse ușa. Era la tejghea cu prietenul acela al său, cu care fusese în oraș în weekend, un iluzionist din California. Balzac o prezentă drept o elevă, iar bărbatul de vârstă mijlocie îi strânse mâna. Făcură conversație despre numărul său din seara precedentă, despre alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
casă și se întorsese la magazin să restituie articolele pe care le împrumutase. Îl îmbrățișă pe Balzac, o salută din cap pe Kara și ieși din magazin. - Ai întârziat, o certă magicianul. Apoi observă că nu își pusese geanta după tejghea, cum făcea mereu. Îi privi mâinile. Nu avea cafea. Era, desigur, un semn. Se încruntă. - Ce-i? o întrebă el, trăgând din țigară. Ai ceva să-mi spui? - Plec. - Tu... - Am vorbit cu Ed Kadesky. Am un post la Cirque
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Peste cinci ani? În mod normal, îi era foarte greu să-l privească în ochi, dar astăzi îl privi direct și îi spuse: - Ai să mă lași vreodată să plec? Urmă o pauză, în care ceru ziarele, le trânti pe tejgheaua murdară și crăpată. - Kadesky, se maimuțări el. Și ce o să faci pentru el? - La început asistentă. Apoi câteva spectacole în sezonul de iarnă personale, în Florida. Apoi, cine știe? Stinse țigara. - Faci o greșeală. Ai să își irosești talentul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că nu o să am. Își aranjă mai bine geanta pe umăr. - Acum? întrebă. Pleci chiar acum? - Da. Cred că e cel mai bine. Aprobă din cap. - Deci., spuse Kara. Iluzionistul articulă un „la revedere, deci” formal și apoi trecu dincolo de tejghea, fără să o mai bage în seamă și altceva. Luptând să își țină lacrimile în frâu, păsi către ușă. - Stai, o strigă el când ieșea. Balzac se duse în partea din spate a magazinului și se întoarse apoi la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
reacționeze. Cartofi prăjiți, hârtie igienică, roșii. Toate își croiau drum liniștite pe bandă, până ajungeau să fie apucate de cârnăciori. Nu, nu cabanos - din cei mari. Caltaboși. În vreme ce brațul se mișca, neîncetat și ritmic, iar cumpărătoarea se întinsese spre marginea tejghelei să ia o plasă, mi-am ridicat privirea și pentru o clipă am fost confuz: peste ceea ce vedeam părea să se suprapună imaginea alimentelor încă aflate la periferia vederii mele. De ce purta ochelari pachetul acela mare de nalbe roz? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere, împungând prin deschizături și umflându-se pe la cusături, ca niște bule de poliester rozaliu. Tot coletul acela uman era înghesuit în spațiul din spatele tejghelei, revărsându-se pe la margini în valuri de grăsime, verde în carouri, de parcă biata fată fusese îndesată acolo la fel de brutal ca piciorul surorii vitrege în condurul de cristal. Avansând spre capătul benzii - mai era doar o femeie înaintea mea - am privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
dus acasă să se culce, iar Adriana a roit-o cu bărbatul zilei, a apărut și Duncan lângă ea. — Bună, eu sunt Duncan. S-a strecurat între scaunul ei și cel liber de alături, sprijinindu-se cu brațul drept de tejgheaua barului. Oh, scuze. Eu tocmai plecam. Emmy s-a dat jos iute de pe taburet pe partea cealaltă și l-a pus între ei. El a zâmbit. — Nu vreau să-ți iau locul. — Oh, ah, scuze. — Vreau să-ți fac cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
înțeles, zise el. Mă îmbrac și vin acolo. Ia-ți o cafea. Încearcă să te relaxezi. O să trecem direct la lucru, îți promit. Ea mai comandă o cafea și începu să răsfoiască o revistă pe care cineva o lăsase pe tejghea. Mai întâi l-a auzit când a intrat și abia apoi l-a văzut deoarece ea se uita numai în revistă, prefăcându-se complet absorbită de un articol despre periile din păr natural de porc. Toți cei de-acolo, obișnuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ochiul. — ‘Neata, domnu’, spuse Jesse, bătându-l pe acesta pe spate. — Șefu’, zise bărbatul clătinând din cap și luând o înghițitură de cafea. — Rămâne pe luni seara? Bărbatul clătină din cap că da. — Pe luni. Jesse s-a îndreptat spre tejgheaua unde se servea micul dejun, salutându-i pe toți din drum, apoi s-a așezat pe locul liber de lângă Leigh. Nu știa exact de ce, dar ei i se păru că azi arăta mai bine decât la oricare din întâlnirile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Sunteți disperați să începem, nu-i așa? Recunoaște. — Eu sunt disperată să începem. Am venit aici pentru două zile și o noapte și încă nu știu la ce lucrezi. Atunci să mergem. Îi întinse o bancnotă de 10$ femeii din spatele tejghelei și porni înainte spre ieșire. Exact în clipa când ajunse afară, își aprinse o țigară. — Ți-aș oferi și ție una, dar ceva îmi spune că nu fumezi. Nu așteptă ca ea să-i răspundă; în schimb sări în Jeepul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fost ușor niciunuia dintre noi, dar, ăă, s-a terminat și mă gândeam că noi doi am putea, ăă, să încercăm să trecem peste asta. Ei, deci asta era. Emmy era atât de surprinsă că trebui să se sprijine de tejghea. În mintea ei abia dacă știa de unde să înceapă. Cu o singură propoziție, el tocmai aruncase trei bombe care n-aveau absolut nicio legătură una cu alta, dar care erau la fel de șocante. Mai întâi era partea aia în care sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un trilion de întrebări (De ce s-au despărțit? A cui a fost ideea? Și, cea mai importantă dintre toate, de ce vroia el să se împace cu ea?), dar refuză să-i dea satisfacție. În loc de asta, se sprijini cu spatele de tejghea, își încrucișă brațele și se uită la Duncan cu ochii mijiți. — Ei, n-ai de gând să spui nimic? întrebă el, după care își vârâ degetul arătător în gură și începu să-și roadă o pieliță. Numărul opt sute optișpe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Îngrijorată. În primul rând, pentru că era luni dimineață și lunea Întotdeauna era o zi mai Înceată În comerț. În al doilea rând, ploua, și-n al treilea, toate celelalte magazine de pe stradă erau goale de asemenea. Chanel se sprijinea de tejghea cu capul Îngropat Într-una din revistele pe care-i plăcea mereu să le aibă la Îndemână. —Pești, spuse ea, observând că Ruby intra În magazin. Își Împlântă un deget În pagina cu horoscopul. —Asta-s eu... stai nițel, pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Uaaa, știi ce cred? —Ce? spuse Ruby luând o gură din sticla de apă pe care tocmai o cumpărase de la Starbucks - pentru a scăpa de toată cofeina pe care o dăduse pe gât la spital. Puse un cappuccino mare pe tejghea pentru Chanel. Chanel o Întâmpină cu: — Oh, mulțam, mă sufocam fără cafea. Apoi se Îndreptă de șale. —OK, cred că cineva urmează să dea ortu’ popii și o să-mi lase moștenire destui bani cât să-mi fac injecțiile alea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am să mă las Învinsă de probleme. Știu sigur că Craig și cu mine trebuie s-o ținem tot așa cu fertilizarea in vitro și că Într-o bună zi va veni rândul meu să stau pe partea cealaltă a tejghelei Încercând să mă hotărăsc ce coșulet să aleg. Chanel făcu o pauză. —La dracu’, probabil că treaba asta sună ca și cum aș fi o obsedată dusă cu pluta! Ruby i-a zis că nu e deloc așa, ci doar ca și cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
eu. Nu, Ivan, nu e... —Mă duc mâine la negustorul de instalator și dau Înapoi flotorul. Apoi poate repăr. Nu Îi era prea clar cum să abordeze problema asta. Știi, Ivan, nu cred c-o să rezolvi ceva, dacă Întrebi la tejghea de un cotor nou. Poate ar trebui să ceri o cisternă de schimb. A, da, asta e bun. Dar tot am să-i spun că cotoarele englezești sunt prea mici. În țara mea avem cotoare mult mai mari. Ruby Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
plicticoasă? — Sigur că nu. Despre ce e vorba, oricum? Ah, stai așa, are ceva de-a face cu Întânirea de aseară, nu-i așa? Ruby a recunoscut că da, avea. —Nasol, nu? zise Chanel. Până acum, Ruby ștersese praful de pe tejghea. Se opri, cu o cană de Pledge Într-o mână și cu cârpa de praf În cealaltă, prefăcându-se adâncită În gânduri. —Hmm, nu sunt sigură că „ nasol“ surprinde esența. „Catastrofal“ cred că ar fi o descriere mai potrivită. Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-o. Mulțumesc Încă o dată, a fost un gest așa de drăguț. —A fost plăcerea mea, spuse Chanel făcându-i un semn cu mâna. Acum vino Încoace și stai jos. O conduse pe Fi spre unul din scaunele pentru gravide de lângă tejghea. Fi și Chanel erau În relații mai mult decât călduroase. Înainte de a se naște Connor, Fi obișnuia să ajute prin magazin În perioada soldurilor, iar ea și Chanel se Înțeleseseră de minune din prima. Chanel adora să fie mămoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]