2,257 matches
-
să facem pe cât ne va sta în putință un ziar de informație vrednic de stima cititorilor”. Acest deziderat va fi însă împlinit doar în parte, întrucât, apărută în răstimpul ce a urmat lui august 1944, publicația va avea o vădită tentă prosovietică și prosocialistă, fiind printre primele care lasă să se întrezărească semnele epocii comuniste. Tonul este dat de editorialele directorului, chiar și atunci când abordează eseistic teme mai generale (Factorul simpatetic, Cărturarii, Lucrătorul, Patrioți și patriotarzi, Italia), dar mai ales când
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe „muma ploii”, dă „în bobi”. Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți! / Curând va începe un mare «boom»”. Majoritare numeric, piesele de atitudine contemplativă iau frecvent forma unor crochiuri
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
stână nici acum. Încremenit sub gluga lui așteaptă / un semn divin cu magii austeri /, iar pe la spartul plaiului, pe toamnă, / pornește după steaua lui din cer”. Tonul jubilant și encomiastic, atitudinile euforice sunt contrapunctate intermitent de tonalități elegiace, cu vagi tente simboliste, pe alocuri date de terminologia neologistică: „Trec ființe morgane și tremură-n zare / schelete de berze muiate în clor, / mileniul a stat, nici un om nu mai moare”. Cuprinzând câteva zeci de poeme de dragoste, versurile din Epistole vieneze (1979
TUDOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290281_a_291610]
-
spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a jurnalului (în Prețul singurătății și Vară vrăjmașă). În Caruselul lumea artiștilor este văzută mai ales cu defectele ei, se descrie viața
TUDOR-ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
o adevărată tragicomedie a ființelor plăpânde și neajutorate, surprinse de venirea iminentă a iernii. În cadrul viziunii fabulistice se reconstituie un mic univers uman, față de care poetul încearcă sentimentul compasiunii. Dacă întregul discurs poetic e scris cu vervă, cu o anume tentă ironică și un anume ton glumeț, finalul aduce expresia mai limpede a lirismului lui T., care dobândește valori sporite, prin contrast cu restul poeziei: „Gâze, flori întârziate!/ Muza mea satirică/ V-a-nchinat de drag la toate/ Câte-o strofă lirică./ Dar
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
când petreceam pe năsălie vara, cu sfeșnicele plopilor de aur”. Principalul model e Ion Pillat, de departe vizibil în Douăsprezece poeme într-un vers, dar ușor de identificat și în alte compuneri, unele - ca Răsar pe ape - cu o vagă tentă simbolistă: „Răsar pe ape lebedele lunii/ și în clopotniți orele se sting,/ miresmele din cupe de petunii/ peste pădurea liniștită ning”. Interogarea prin definiție include ecouri și din poezia de inspirație tradițională, scrisă chiar și înainte de primul război mondial, compatibilă
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
o „impresie de improvizație și monotonie” (Al. Piru). Treptat, barbismul devine o manieră nefacultativă, iar panismul blagian e înlocuit de un tracism în descendența lui Ion Gheorghe, versurile abundă în elemente autohtone (istorice, folclorice sau fanteziste), iar imaginarul capătă o tentă etnică: „Buerebista, fior de baltag/ Astru în veșnic meleag/ Rază în cântecul mumii/ Magnet printre secolii lumii// Buerebista, încă o dată/ Semn crud și în sâmbure demn/ În arbori curați se arată/ În frunze smulse din lemn”. Tot de această etapă
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
care pot lua forme carnavalești (ghinionul umblă îmbrăcat în noroc, moartea este îmbrăcată în rochie de mireasă). Moralistul ascuns în versurile lui V. este un ins incomod, greu de amăgit, al cărui discurs tranșant ia forma unui monolog obsesiv, cu tente de fabulă. În Fantasme din lumea cealaltă (2002) același spirit hipercritic se manifestă într-o poezie care vizează din nou tarele lumii occidentale. „Nicăieri și peste tot acasă” (Ubi bene), emigrantul constată că „nicăieri nu se înțelege mai bine călăul
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
V. manifestând o accentuată predilecție pentru valorizarea filonului folcloric. Proza, mai puțin semnificativă, se reduce la romanele Amor vincit (1909), scris sub formă epistolară, dezvăluind cu sensibilitate profunzimile sufletului feminin, și Le Sortilège (1911), incursiune romantică și cu o apăsată tentă etnografică în lumea satului românesc, cu credințele și miturile lui ancestrale. Modeste din punct de vedere literar, scrierile dramatice sunt reprezentate de două scurte piese: Stana (dramă în versuri, tradusă din franceză de poetul D. Nanu și publicată în „Convorbiri
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
nouă, iar o seamă de situații din Domnul Daltaban... se petrec în climate analoage celor din Nuvele romane. Ceea ce diferențiază scrisul lui Z. e un mod mai lejer de a povesti și o propensiune mai accentuată spre umor și satiră. Tenta umoristică îl apropie uneori de D. D. Patrașcanu, iar comicul cu tăiș satiric e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
vigoarea unor situații spectaculoase, ca aceea a confruntării armate din episodul Lupta, descrisă în manieră homerică. În schimb, pastelurile, portretele, idilele se înfăptuiesc doar în marginile grațiosului, unele chiar lezează simțul estetic prin neologisme șăgalnice și, nu rareori, printr-o tentă de mievrerie. Versurile meditative nu evită truismul, eroticele au un aer convențional, afectat madrigalesc și epigonic. Simplificând, autorul apare în poezia naturii ca un pastelist descins din Vasile Alecsandri, factice și destul de anemic, fiind un eminescianizant în cea erotică, subjugat
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
I, București, 1916.</ref>, cu documentare sistematică ce și-a asigurat-o până la 1880 <ref id="9"> 9 Idem, Correspondance diplomatique roumaine sous le roi Charles I-er (1866-1880), ed. a II-a, București, 1938. </ref>, și Supt trei regi, cu tentă prevalent memorialistă, privitoare, mărturisit, mai ales la anii 1904-1930, sub unghiul istoriei unei lupte pentru un ideal moral și național <ref id="10"> 10 Idem, Supt trei regi, București, 1932.</ref>, comentariile sau reflecțiile asupra constituirii Regatului apar sporadice. Cum
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
și în Memoria fulgerului (1999), S. optează pentru proza scurtă de factură clasică, urmărind linia realismului. Pornește de la fapte aparent mărunte, banale, dovedindu-și talentul de povestitor și înclinația spre latura analitică a evenimentului transpus, îmbogățit de o ambiguitate cu tentă parabolică, mergând până în pragul fantasticului. În narațiuni cititorul va descoperi simboluri - istorii ciudate, stranii, fenomene inexplicabile -, fiind de apreciat felul în care neverosimilul trece în firesc: războiul și traumele lui, copilăria (Păpușa), depășirea frontierei inocenței (Progerie, Prințesa), căutarea absolutului (Echipa
STROCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289984_a_291313]
-
schimbă, devenind trimestrială, iar numărul de pagini sporește de la șaisprezece la peste șaizeci. Deschiderea o face Aron Cotruș, al cărui poem Părintele Damian murind se tipărește în numărul 1/1950. Dacă în numărul următor se reproduc fragmente din eseurile cu tentă religioasă ale lui Nichifor Crainic, Roma eternă, Glasul latinității, și se oferă o serie de informații despre Centrul Român de Cercetări de la Paris, ulterior în sumar intră colaborările lui Alexandru Gregorian (poema Basilica San Marco), Basil Munteanu (Patria românească văzută
SUFLETUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290017_a_291346]
-
Poeme simple: „S-au copt strugurii. S-au copt viile./ Soare de toamnă. Culegem viile./ Lăsați copiii să vină la mine/ Cu sutele și cu miile,/ Să plece toți cu coșurile pline”. Apare, totuși, și o notă distinctivă, ilustrată de tenta reflexivă a unor solilocvii („De când oamenii umblă pe lună,/ Îngerii nu mai vor să zboare”) și mai ales de melancolia insinuată discret în rememorări („Negri erau caii, negri erau,/ La mine nici nu s-au uitat”). Exuberanța naturistă e săgetată
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
cărți intitulat La Lilieci (I-VI, 1973-1998; Premiul Uniunii Scriitorilor, 1973) și unul dintre ultimele volume de versuri ale lui S., numit Apă vie, apă moartă (1987). În primul caz frapează predilecția pentru anecdotic, uneori chiar pentru narativ, ca și tenta de culoare istorică ori înclinarea către pitorescul arhaic. Nicăieri ca aici versul nu se află mai aproape de austeritatea prozei. Tematic vorbind, culegerea este un fel de muzeu arhetipal, adăpostind vestigiile cele mai eteroclite ale unui sat imaginar. Existența atât de
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
conturați, își dedică viețile ședințelor de partid sau întrecerilor în producție. În Timpul fără cusur (1967) viața pensionarilor, cu bucuriile și dramele ei, este privită cu mai multă atenție, scriitorul părăsind, când și când, clișeele ideologice, propagandistice. Romanele - de aventuri, cu tentă polițistă ori legate de munca pe șantiere - alternează cu proza scurtă și cu reportajul, fiind compuse într-un limbaj îndeobște stângaci și caracterizându-se prin schematism tipologic. În Sudul speranțelor (1979) narațiunea se organizează pe două planuri: unul, al cotidianului
TANASACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
presei și a circulației persoanelor, au contribuit la menținerea și formarea unor niveluri ridicate de neîncredere în instituțiile statului. Pentru a se legitima, dar și pentru a abate atenția cetățenilor de la problemele societății, regimurile comuniste au ales adesea discursuri cu tentă naționalistă, desconsiderând problemele minorităților sau defavorizând sistematic anumite grupuri etnice. Aceasta a contribuit la dezvoltarea unei culturi a neîncrederii în alte grupuri etnice și a intoleranței etnico-religioase. În același timp, în vestul continentului tindea să se dezvolte societatea postindustrială marcată
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
a generat curentul antipsihiatric (T. Szasz, D. Cooper), consideră „nebunia” ca pe o „falsă temă”, nebunul fiind un personaj simbolic care „preia asupra lui culpabilitatea grupului social căruia îi aparține” (H. Searles). Acest punct de vedere pare a desființa orice tentă medicală a nebuniei, condamnând la desființare psihiatria ca disciplină medicală. Firește că dincolo de orice exagerări culturaliste apare în evoluția ideilor despre nebunie un aspect nou, sau mai exact redescoperit: funcțiile sociale ale nebuniei, în care se întâlnesc „rolul nebuniei în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cosmetizeze istoria: ei au regizat anchete în care se pretindea că muncitorii nu s-ar fi revoltat împotriva comunismului și a lui Ceaușescu, ci împotriva directorilor de întreprinderi. A existat și o variantă de interpretare a revoltei ca având o tentă legionară sau de spionaj, dar s-a renunțat la aceste ipoteze neverosimile. Până la urmă s-a pedalat doar pe ideea revoltei „huliganice”, infracționale, excluzându-se intenționat orice urmă de caracter politic în acțiunea muncitorilor brașoveni. Metodele de tortură și anchetă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a dat comunismului o notă de senzualitate, asemănătoare chemării naziste, nu fără ecou - aceea de a oferi Führerului copii blonzi cu ochi albaștri, dar și prin substituirea liderilor comuniști cu părinții noștri. Aceste pretenții sunt, analitic vorbind, semne erotice cu tentă patologică - există o relație profundă între putere și sexualitate. Concomitent, puritanismul de suprafață al comunismului desemna și un complex de inferioritate în confruntarea reală cu probleme incongruente ideologic, cum este aceea a eroticului. Deoarece doar efectul de durată al complicității
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă/sinceră cu intențiile afișate public este semnul duplicității cu tentă perversă. Problema trecerii planului doi din spate „în față”, din latent în manifest este numai una de timp și împrejurări - putem deveni noi înșine victima acestor dedublări. Noi nu comunicăm toate intențiile pe care le urmărim atunci când comunicăm, unele nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lui încetează să mai apară și violonistul își tot amână venirea, târgul își îndreaptă atenția spre alte subiecte, punct în care romanul s-ar fi putut încheia anodin. Dar, printr-o mișcare imprevizibilă, autorul răstoarnă cursul întâmplărilor și dă o tentă de mister întregii construcții epice. Paul Manolache nu s-a întors în orașul natal pentru că , de fapt, murise în urmă cu doi ani într-un accident, iar iluzia supraviețuirii sale o întreținea cu dăruire, recunoștință și iubire secretara sa (pe
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
regulat mamei scrisori de răspuns bătute la mașină și fotografii vechi, retușate. La data anunțată, în locul violonistului sosește credincioasa lui secretară, care îi comunică Angelicăi Manolache adevărul. Impresionată de devotamentul fetei, mama violonistului o îmbrățișează ca pe propria-i fiică. Tenta aceasta de umanism și de înfrățire peste durere trece și în celelalte cărți, fiind o idee constantă a prozei lui V. Scris cu nerv și cu inventivitate verbală, romanul rezistă, în pofida unor formule melodramatice. Impresia de artă autentică o transmite
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
cele din Pământul spânzuratului (1957), Afișe de bal (1960), Faetonul (1970) sau din Ploaia bleu (1970) valorifică înzestrarea epică a lui P. în construirea unor scene pline de vivacitate, cât și predilecția pentru studiile de caracter. Dacă publicistica lui are tentă literară prin interesul pentru psihologic sau simbolic, romanele Triunghiul (1964), Criza de timp (1969), Marșul alb (1974), Luptătorul fericit și iubirea lui pătimașă (1979), Bestiariu (1981), Student la istorie (1985) sau Excelența Sa (1997), uneori deficitare sub raportul investigației analitice, dar
POP-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]