KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...113 >

2,808 matches

Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328

cu nerăbdare restul zilei; să descrie tema ei de casă. Opt luni mai târziu Ana a spus că ședința de hipnoză a ajutat-o să gestioneze relațiile ei, precum și alte chestiuni din viața ei. Rezumat Este important de notat că terapeutul a avut o „hartă de lucru” legat de ședința de hipnoterapie, deși ar trebui subliniat faptul că aceasta a fost privită doar ca un ghid general și aproximativ, unele din aspectele importante ale terapiei fiind creativitatea și utilizarea. A fost

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
general și aproximativ, unele din aspectele importante ale terapiei fiind creativitatea și utilizarea. A fost adoptată o abordare integrativă, încorporând strategii cognitiv-comportamentale și strategii generice dinamice (Hawkis, în presăă. Abordarea generică a fost umanistă și fenomenologică, fără interpretare sau diagnostic. Terapeutul a ajutat la facilitarea procesului de „căutare inconștientă” atât a „vindecătorului interior” cât și în ce privește dinamica reprimată aflată la bază care menținea simptomul și împiedica găsirea unei soluții. Abordarea clinică adoptată a fost democratică și colaborativă, implicând alegerea și autodeterminarea

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
la facilitarea procesului de „căutare inconștientă” atât a „vindecătorului interior” cât și în ce privește dinamica reprimată aflată la bază care menținea simptomul și împiedica găsirea unei soluții. Abordarea clinică adoptată a fost democratică și colaborativă, implicând alegerea și autodeterminarea, pacientul și terapeutul lucrând împreună pentru găsirea soluției. Acest punct de vedere promovează ideea că pacientul are resurse conștiente și inconștiente care sunt disponibile, dar are nevoie de ajutor din partea unui facilitator. De asemenea implică faptul că persoana participă la propria sa boală

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
regăsindu-te în starea de veghe, simțindu-te împrospătat și alert? Uneori există pacienți care spun că „nu pot găsi nici o resursă interioară”, chiar și atunci când li se cere să semnalizeze ideodinamic cu degetul. În aceste situații este important ca terapeutul să indice faptul că resursele vor fi disponibile ceva mai târziu. Intervenția 34Găsirea resurselor interioare: însămânțarea Deși resursele s-ar putea să nu fie disponibile pentru tine chiar acum, poți lăsa mintea ta inconștientă să continue să caute acele resurse

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
deciziilor Inițial sunt stabilite semnalele „da” și „nu” apoi pacientului i se cere să spună dacă este pregătit pentru a lua decizia (vezi capitolul 5 pentru mai multe informații legate de semnalizarea ideomotorieă. Dacă este furnizat un semnal „da” atunci terapeutul poate proceda după cum urmează: Centrează-ți mintea pe părăsirea partenerului, lăsând mintea ta inconștientă să proceseze toate acele amintiri, experiențe, motivații și sentimente legate de această posibilitate... și nu trebuie să știi nimic la nivel conștient ... și atunci când acest lucru

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
au durat ceva vreme după eveniment. Nu mai fusese tratată pentru această problemă. I s-a explicat că are resursele pentru rezolvarea problemei și că la finalul ședinței de terapie va putea lua liftul pentru a merge la parterul clădirii. Terapeutul a menționat de asemenea că tratase cu succes o altă studentă din Portugalia de la aceeași universitate care avusese o problemă similară și că Sonia putea avea același succes. Explorarea ideodinamică A fost luată decizia de explorare ideodinamică, împreună cu întărirea eului

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
te vor deranja prea mult... și atunci când știi că ai resursele pentru a rezolva această problemă din viața ta, mintea ta inconștientă va mișca unul din degetele tale? Un deget s-a mișcat și acesta a fost desemnat degetul „da”. Terapeutul a continuat: Te vezi încă odată având problema pe ecranul televizorului și atunci când știi că poți spune nu acestei probleme, se va mișca un alt deget? Un deget s-a mișcat și acesta a fost desemnat degetul „nu”. Te vezi

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
rugată să meargă spre viitor cu soluțiile inconștiente pe care le-a descoperit și să se vadă pe ecranul televizorului intrând într-un lift, în timp ce se simte calmă și confortabil. A făcut acest lucru fără dificultate. În timp ce făcea acest lucru terapeutul a relatat grupului detalii legate de un caz similar implicând o femeie tânără din aceeași universitate. Li s-a spus că imediat după ședința de terapie studenta a luat liftul și a mers sus și jos de mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
ori fără probleme. Aceste comentarii nu erau în mod special direcționate către Sonia, dar în mod inevitabil ea ascultase povestea (această abordare este similară cu tehnica „prietenul meu John” folosită de Erickson și descrisă în capitolul 3Ă. Testarea realității Apoi terapeutul a însoțit-o pe Sonia până la liftul de pe coridorul unde se afla sala de curs și ea a putut intra în lift și merge sus și jos cu liftul fără probleme majore. A existat bineînțeles o oarecare teamă inițială dar

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
am devenit destul de emotivă și aveam lacrimi în ochi. Am fost fericită să fiu „vindecată”, dar n-am crezut cu adevărat că acest lucru se poate întâmpla. La sfărșitul ședinței de terapie m-am simțit cu adevărat foarte bine și terapeutul m-a invitat să iau liftul, care era foarte aproape. Mi-era încă un pic teamă, dar am făcut-o. De două săptămâni folosesc liftul universității fără nici o problemă și ieri am mers cu liftul într-un magazin mare. Mă

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
ta inconștientă știe că poate spune nu problemei pentru care te afli aici, atunci un alt deget se va mișca, poate de la aceeași mână sau poate de la cealaltă mână...așteptând ca acest lucru să se întâmple...așa este foarte bine! Terapeutul a așteptat până când s-a mișcat un alt deget și acesta a fost desemnat ca fiind degetul „nu”. Halucinarea datei „vindecării” Astfel au fost stabilite semnalele ideodinamice în contextul întăririi eului. Acestea au fost apoi folosite pentru chestionarea ideodinamică astfel încât

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
apărut semnalul „nu”, punct în care pacienta a fost întrebată: Mai există și un alt eveniment despre care este nevoie să știi astfel încât mintea ta inconștientă să se poată îndrepta spre viitor fără problemă? Atunci când a fost confirmat semnalul „da” terapeutul a continuat: Lăsând degetul „da” să continue să se ridice, luând cu el mâna stângă și antebrațul... lasă ca mâna ta să pluteacă spre viitor și atunci când mâna ta atinge umărul tău te poți afla în scaunul stomatologic într-un

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
fără problemă, a apărut o progresie (levitația brațuluiă cu halucinarea datei rezolvării problemei semnalizată ideomotor (scrierea automatăă. Pacienta a fost apoi capabilă de inducerea „auto-hipnozei” și imaginarea unei vizite la dentist rămânând calmă și simțindu-se confortabil. În cursul porcedurii terapeutul și pacienta au lucrat în colaborare utilizând propriile experiențe trecute și resursele vindecătoare ale Cristinei. Întreruperea fumatului Cercetările sugrează că există o legătură între stres și fumat în termeni de inițiere a fumatului, recădere și cantitatea de țigări fumate (Wills

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
afectării funcționării sexuale printre victimele abuzului sexual în copilărie, a violului, violenței domestice și războaielor (Becker, Skinner, Abel și Cichon, 1986Ă. Aceste aspecte pot include teama de sex, disfuncția excitației și scăderea satisfacției sexuale. Aspectele specifice care trebuie explorate de terapeut includ: fercvența contactelor sexuale; gradul de satisfacție; nivelul excitației; natura interacțiunilor sexuale; gândurile, sentimentele și fanteziile care acompaniază excitația; și orice alte griji pe care le-ar putea avea pacienții legat de funcționarea lor sexuală. Una din principalele metode hipnoterapeutice

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
o oarecare conștientizare a acestor evenimente; de exemplu relația sa din trecut cu mama și mai târziu o experiență homosexuală. Aceste evenimente au fost trecute în revistă cu abreacție emoțională minimă. În acestă situație nu au fost făcute interpretări de către terapeut și nici nu au fost făcute intervenții pentru încurajarea ventilării emoționale, deși acestea ar fi putut fi opțiuni viabile. După trei „cicluri” de chestionare ideodinamică John a semnalizat „da” în mod inconștient referitor la faptul că putea merge în viitor

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
neajutorării absolute pe care îl implică. Această neajutorare este retrăită în sindromul de stres postraumatic prin pierderea controlului asupra stării mentale, cu stări disociative spontane, reacții de teamă sau reamintiri intruzive ale evenimentului. Mai mult, asemenea pacienți tind să identifice terapeutul cu agresorul și simt că terapia duce la o retrăire a traumei. Este crucial ca acest proces al terapiei, mai ales atunci când se folosește o tehnică cum este hipoza, să fie structurată astfel încât să ducă la creșterea sentimentului de control

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
numește „aruncarea gunoiului”. Aceasta înseamnă că pacientul se imaginează umplând o chiuvetă cu apă, aruncând toate temerile, anxietățile și vina din trecut în apă și apoi scoțând dopul de la chiuvetă și privind cum apa întunecată și murdară dispare din chiuvetă. Terapeutul poate crea scene imaginare similare legate de „aruncare” care să se potrivească cu atitudinile și mediul pacientului. În tehnica „consilierul interior” (vezi intervențiile 17 și 52Ă pacientul primește sfaturi de la un consilier sau un „animal prietenos” asupra oricărei probleme sau

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
1990b, pp.320-22Ă. Catharsisul Prelucrarea în transă cu pacientul având SSPT inițiază adesea un catharsis emoțional. Pacientul trebuie informat că experiența traumatică nu este nevoie să fie complet explorată și rezolvată într-o ședință de terapie. Trebuie reiterat aici că terapeutul trebuie să educe continuu pacientul legat de posibilitatea retraumatizării dacă se procesează prea mult material la un anumit moment din timp. În timpul ședinței de terapie este important de spus pacientului că: Ai nevoie să șii și să trăiești (conștientă doar

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
a revizuit însă concluziile arătând că aceste seducții nu au avut loc cu adevărat, ci erau „fantezii” din copilărie. Această problemă a redevenit acută în timpurile moderne odată cu creșterea recunoașterii incidenței abuzului la copil, așa cum a fost raportat de mulți terapeuți în cazuri de disociere și alte tulburări (Lamb, 1994Ă. Deoarece pacienții hipnotizați sunt în mod particular sugestibili, terapeuții care folosesc această modalitate de tratament trebuie să fie în mod special precauți pentru a evita instilarea de amintiri false. În consecință

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
descoperite pot fi false, mai ales la persoanele cu hipnotizabilitate crescută. Dacă procedurile terapeutice implementate sunt orientate pe proces mai degrabă decât pe conținut atunci posibilitatea de apariție a amintirilor false ar trebui însă să fie minimalizată. De asemenea, dacă terapeutul are o înțelegere suficientă și experiență în utilizarea implicaților terapeutice mai degrabă decât a sugestiilor aceasta va ajuta la evitarea apariției unor artefacte. Phillips și Frederick (1995Ă reamintesc terapeuților că „au obligația de a rămâne obiectivi în ce privește materialul descoperit, de

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
Ascultarea punctului de vedere a pacientului poate da terapeutului indicii pentru intervenții. Ai decis să vii la tratament sau altcineva ți-a sugerat acest lucru? Atitudinea pacientului atunci când a fost trimis este importantă, mai ales în ce privește motivația și colaborarea cu terapeutul. Pentru a reitera, este extrem de important să ne asigurăm că un medic a examinat pacientul înainte de a începe tratamentul. Dacă nu a fost, atunci pacientul trebuie trimis imediat la medic. Dacă un terapeut care nu este medic tratează un pacient

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
mai ales în ce privește motivația și colaborarea cu terapeutul. Pentru a reitera, este extrem de important să ne asigurăm că un medic a examinat pacientul înainte de a începe tratamentul. Dacă nu a fost, atunci pacientul trebuie trimis imediat la medic. Dacă un terapeut care nu este medic tratează un pacient nediagnosticat, acest lucru poate avea repercursiuni serioase, mai ales dacă problema are o bază somatică. O cefalee este probabil doar o durere de cap, dar uneori ea poate indica mult mai multde exemplu

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
sale componente, oră de oră și zi de zi în cursul terapiei (Brown și Fromm, 1987Ă a dat naștere tehnicilor standarizate cum sunt acelea ale lui Elton, Stanley și Nurrows (1983, Apendixă. Prin îndeplinirea eficientă a acestor sarcini diagnostice inițiale terapeutul ajunge să înțeleagă natura experienței dureroase a pacientului, atât cât este posibil de înțeles o asemenea experiență. Procedând astfel terapeutul se va afla într-o poziție mult mai bună pentru a face sugestii terapeutice adecvate și pentru a iniția strategii

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
standarizate cum sunt acelea ale lui Elton, Stanley și Nurrows (1983, Apendixă. Prin îndeplinirea eficientă a acestor sarcini diagnostice inițiale terapeutul ajunge să înțeleagă natura experienței dureroase a pacientului, atât cât este posibil de înțeles o asemenea experiență. Procedând astfel terapeutul se va afla într-o poziție mult mai bună pentru a face sugestii terapeutice adecvate și pentru a iniția strategii de tratament optime. De exemplu, la un moment dat cu ani în urmă am cerut unei paciente tinere diagnosticate cu

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
durere (determinat prin utilizarea semnalizării ideodinamiceă, atunci se pot folosi o serie de tehnici de tipul relaxare de bază, întărirea eului, sugestii și imagerie, care sunt descrise mai jos. Atunci când se folosesc abordări de gestionare a durerii este important ca terapeutul să sublinieze „siguranța și adecvarea”, din motive evidente. Un pacient care are o durere de spate dorește să se simtă mai confortabil pentru a-i permite să se bucure de viață fără durerea constantă „supărătoare”. Oricum, acest lucru ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]