14,671 matches
-
un ignorant și un om lipsit complet de spirit de observație, nu-și da seama că volumul „Amintiri din Samsara” se aseamănă, într-un anume sens, cu...” Amintiri despre viitor”, al lui Erik von Däneken. Acolo se vorbea despre civilizații terestre (cu obârșia în extraterestricitate, probabil...), aparent, dispărute dar cu elemente reiterate, parțial, în civilizația așa-zis „modern-contemporană”. Aici, în cartea lui DAN SANDU, se semnalează, cu o subtilitate amară, elemente reiterate (ba, chiar hiperbolizate!), în prezentul „contemporan”, ale unei „civilizații
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
doua, care dă impresia de postmodernism, de citare din presa antedecembristă... De fapt, sunt mesaje de avertisment, pentru nu doar o societate românească, în care toate o iau razna, spre paleoliticul inferior al istoriei... - ...ci, mai ales, pentru o lume terestră contemporană, care se întoarce tot mai indiferență și iresponsabilă, să deschidă și să accepte noi temnițe, noi posibilități de univers concentraționar, “la lumina zilei” - în spatele acestor “realizări” fiind forțe uluitor de lucide și îmbinând fățărnicia cu o strategie cinico-sadică, distructiv-apocaliptică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-ului! ...și a atâtor altora, ieșiți “din aceeași fabrică” de obrăznicie și agresivitate impostural-infernală! ...Intru triumful hartuirii, supravegherii draconice și, în cele din urmă, al arestării Duhului (din cărți, din biserici/religie - “ecumenismul” masonic fiind principala cale de năuceala spirituală terestră!, din mass media etc. - până la “mântuirea” prin mancurtizare și îndobitocire perfectă): “E necesar să fie puse/sub observație tipografiile/ bisericești,/ arhivele,/ conținutul predicilor,/ cântecelor,/ al educației religioase,/ dar și cel al ceremoniilor/ de înmormântare...” (cf. Ochiul Lui Dumnezeu, p. 38
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
prin globalism devine “Poliția Terrei”! Comunismo-stalinismul a existat, în secolul XX, ca experiment local, REUȘIT (prin martirizarea, exterminarea, “frângerea cerbiciei”, în lagărele și temnițele României Crucificate), pentru ca in veacul XXI, “mengelii” omenirii să aibă curajul de a ieși...intru aplicarea terestră a celor învățate, testate și “reușite”, în special în “poligonul românesc”. ...Firește, zona spirituală cel mai greu de învins este aceea religioasă (a se vedea, în zilele noastre, “experimental lui Moise din Buzău, cu “scoaterea icoanelor din mediul public”) - de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
pe “doamna” asta Istorie), pentru că nu i-a plăcut duhoarea ei...Va mai reuși, oare din nou și din nou?! Sau ar trebui, poate, ca “mămăligă să explodeze”, și să devenim, în mic, ceea ce Chină este în mare: o existență terestră nu doar remarcabilă (deci, buna de furat și de sclavaj...”modern”!), ci și respectabila, daca nu chiar temută...?! Tot istoria, ca fiind “urmele pașilor Lui Dumnezeu pe Pamant”, își va spune ultimul cuvânt, și în ce priveste România, și în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
înseamnă că aburii infernali ai tiraniei deja ne-au cuprins și lucrează (cum altfel decât îndârjit-distructiv!), asupra ființei și fibrei personalității noastre! “Deșteaptă-te, omule!” ...sau, daca istoria rămâne un dat implacabil, “samsaric-renăscător” - “NAȘTEREMOARTE-RENAȘTERE” (de fapt, stimulat de forțe occult-infernale terestre, să renască și să prolifereze și să se fortifice aparent... intru veșnicie!) care trebuie judecat în toată complexitatea lui și “la rece”: “Sculați, voi, oropsiți ai vieții” ...și ai destinului impus de alții, mereu de alții...și nu mai...“vegetați
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nu arestam sfinți și creatorul va da de-a berbeleacul universul. mai cade un bolid extraterestru. se-aude semnul cert al altor vieți da-n univers nu e globalizare și-i și mai grav: acolo nu-s poeți. mileniul meu terestru nu e fraier. ne dă soluții mari că axioma: să scriu cu aer pe hârtii de aer, așa ne DIXIT papă de la Romă. dar despre ce gândim n-avem idee. semințele-ndrăznelii-s foarte plate. prin somnul rațiunii vreo femeie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
ființă pământeană, Laura, spre ființa celestă a fecioarei Maria. Saba are oroare de elevația demonstrativă, el chiar pare să întoarcă spatele dimensiunii metafizice. În ,macrotextul 1" său - acest Canzoniere completat și refăcut toată viața - este decantată o frumusețe ascunsă, dar terestră. Iar bătălia interioară este nu atât o sublimare cât o etalare a luptei cu insignifianța și cu vidul. Totul poate continua și totul poate reveni la început, în acest armistițiu al duratei. Se revine obsesiv spre la origini, acolo unde
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
stea, feciorii-n limba mea să mă colinde. La Sfânta cruce de pe Caraiman Să rostui rugăciuni - pe românește și să îmi intre-n casă an de an popi ortodocși, cu DOAMNE MILUIEȘTE... când ne mai bate bunul Dumnezeu printre păcatele terestre certe, poetul păcătos...acesta...eu, să-L rog pe românește să ne ierte. ce bine e să plângi în limba ta! ce bine e să facem nunți ca-n basme când are cine binecuvânta prin viața ponegrită de fantasme. și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a oferit omului, prin Iubire Paternală, șansa transcenderii, prin înviere, înălțare. Aceasta este parabola supremei științe/revelații, transfigurată prin Iisus Christos, cel de-al doilea Adam, pentru omul actual, proiect în desfășurare al Divinului. * Divinul experimentează, geneza este perpetuă. Natura terestră a primit inteligența (biotopul, jocul trofic, evoluțiile și distrugerile de cuviință, succesive, în consecință faptelor (acțiunilor) umane, de la Creator. Omul este parte din Opera Naturii, la rândul ei Operă din infinitatea de părți ale Operei Divinului în cosmosul univers. Noi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de Tatăl, cu Divinitatea. * A fi viu, a ocupa un spațiu temporar, așadar spațiul egal timp. Un timp în percepție umană, iar dacă făpturile fără inteligență superioară ar exprima, ar afirma la fel. Astfel, intuim că „luminile mici“ din mediul terestru, sunt analogice cu lumi superioare, în infinitatea eternului. * Se știe, de ultimă oră, că există viteze superluminice (prin particulele numite tahioni) și subluminice. Acești tahioni străbat instantaneu, prin incalculabile distanțe, fiind atemporale, ca un fel de gândire dumnezeiască, și pătrund
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
din Nad Hamadi sau Qoumran, de ce nu? Autentice, smerindu-se sau reînflorind eterna erezie pentru unii, poate necesara mărturie confesivă pentru cei asemenea lor. Nu cred că avem dreptul a intenta cuiva un proces de “desconspirare”, unica problemă fiind cea terestră pecuniară, a exploatării de către alții, a a “infernului tandreței” altora. Tot așa a fost și cu scrisorile dintre Eminescu și Veronica - apărute hăt peste Ocean - după 1990. Sunt testamentele lor esențiale, dincolo de opera lor. Că Emil Cioran a trăit erotic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la mitologie, fac nota specifică scrisului autoarei în discuție. Un vers alert, imaginativ, expresiv și plin de sensuri . Trebuie să fac o mică precizare și referitor la titlurile poemelor discutate. Cel al primei poezii a fost conectat la un punct terestru, geografic, la a doua poezie este iluzoriu, ușor misterios. De remarcat apoi cum, se aluneca spre ironie și tristețe. Tot de la titlu aș porni și când vorbesc de poemul’’inger cu aripa de gheață.’ Din start, suntem într-un plan
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
autoarei în atenția noastră ne surprinde cu ingeniozitatea imaginilor. Poemul are un fir epic. Se leagă o întâmplare. îngerul intra într-o serie de acțiuni care declanșează anumite stări. Toate crează împreună o lume surprinzătoare. Un înger și o lume terestră. Care se miră de purtarea lui, și al doilea nivel se poate spune că este la fel de miraculos, ființa umană îl protejează pe cel cu atribute cerești acum, pierdute. îngerul are nevoie de ajutor uman. Caracterul evolutiv al îngerului este atipic
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să aibă un rol determinant în evoluția omului, ei sunt de fapt printre noi. Civilizația umană este extrem de tânără, s-ar putea să fie cea mai tânără civilizație din galaxia Milky Way. De asemenea, nu uitați de ipotetica civilizație intra terestră...Apoi sunt dovezi din ce în ce mai solide că Luna nu este ceea ce credem noi, că este sau nu a fost acolo dintotdeauna. Dovezile că ar putea fi „construită”, că e goală pe dinăuntru sau locuită, sunt din ce în ce mai credibile, iar fotografiile cu bazele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
constructorul labirintului. Criticul, constructorul labirintului Arghezi, nu poate evada, închis aici de autorul însuși ca substitut al regelui Minos, decât zburând cu aripi improvizate. Dar numai dacă vrea, căci are și alternativa de a căuta, fie și zadarnic, o ieșire terestră. O bâjbâială prin întuneric este metafora cea mai frecventă a cunoașterii poetice argheziene, o rătăcire prin beznă, o explorare alternativă a slavei și o sondare a adâncului. Scriitorul are aceste ,haruri", cum recunoaște unul dintre poemele lui târzii. De-o
Proteu în labirint by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10846_a_12171]
-
au indicat prin deriziune o realitate istorică palpabilă. Alina Mungiu a invadat în schimb, cu perfecta vocație a derizoriului, tema clasică din textele gnostice ale primelor veacuri creștine care viza relația (evident ,suspectă") între Logosul emanat și ipostazele - cosmice sau terestre - ale feminității. N-a existat o singură recenzie (aici la doar cele pozitive mă gândesc) care să fi evocat umorul copios din scriitura dnei Mungiu. Greutatea și impactul reprezentației veneau, totuși, din altă parte. Caricaturile ,blasfemiatoare" acuzau sinapsa exegetică între
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
Șerban Cioculescu). Reușind întrucîtva în etapa ,exilului" său berlinez, a rămas totuși în forul său intim un neadaptat, un răzvrătit care n-a ezitat a sfida ordinea oriunde se izbea de rigorile ei, inclusiv ordinea superioară, cea metafizică. Temperamentul său terestru avea un dur, ireductibil sîmbure de incredulitate. Cartea d-lui Ion Vartic încîntă prin acea fantezie compensată care ia naștere din asocierea saturației livrești cu libertatea spiritului.
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
antisemiți, niște romantici reacționari - și nu "revoluționari", cum avea să se spună în anii 1980, în raport cu tot ceea ce, tocmai începînd cu acei ani, se afirma ca nou (muzică, ceva mai tîrziu literatură, arhitectură, chiar și rețeaua mediatică, atît de transporturi terestre, cît și virtuale: cum poate fi numit socialist un stat care nu-și dezvoltă rețeaua de transporturi?). Invers, atunci cînd cineva, în România, încearcă să atace dreapta, se vede pus în situația puricelui decis să strivească elefantul: măcar să-l enerveze
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
bîntuit de vînturi subțiri, străbătut de raze acide și încremenit în ceremonialul unei mistici glaciale, Agopian și Ilfoveanu sînt simultan captivi și stăpîni. Ei i-au creat îndelung, cu voluptățile unui olar și cu o tenacitate de orfevru, toate dimensiunile terestre și metafizice: pămîntul plin de cratere și de păduri luxuriante, cu atmosfera cristalină de ozon prin care mai adie cîte un alizeu galben-verzui de sulf, tornadele irepresibile de monoxid de carbon și ploile care cad torențial - succesiv sau simultan - ca
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
la suprafață sa cele două curente contrare și complementare - magnetismul și telurismul. În tradiția seculară chineză energia solară este asociată tipului masculin - YANG, iar energia pământului este asociată tipului feminin - YIN. Magnetismul vine din Univers, traversând câmpul electromagnetic și atmosfera terestră, iar telurismul vine din nucleul Pământului. Întâlnirea celor două curente dă naștere la multiple transformări ale materiei. Este o Întâlnire creatoare care face ca Pământul să fie o planetă vie. Cu invizibilul ne-am obișnuit de mult și Începem să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
monumentale!”), prin care merită și chiar trebuie să fie cucerite Lumea și Iubirea. Din nou, două comple mentarități semantice, la THEODOR RĂPAN! Iubirea fiind echivalentul semantic-demiurgic al Armoniei Cosmice a Creației/POEZIA SACRĂ - Poetul poate să-și ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
ofere și sincope terestre ale Iubirii, în favoarea Armoniilor Celeste ale RIMEI POETICE: „Vei îndrăzni, Madonă, cu asprime/Să mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară...) nu prin Femeia Terestră, ci prin Ipostaza sa MARIANICĂ - POEZIA (ei, da, Poezia, în Ipostaza ei Marianică, de Poezie a Duhului, „melanholizând” după Armoniile Paradisiace - „repară
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
mă condamni? O, nu, nu mă desfide!/ Pierdut pe veci mă exilez în rime!” - cf. Sonetul CCXCIV. ...În definitiv, Iubirea cu cadențe terestre a provocat Căderea - atunci, expierea să se facă (chiar dacă se cam încalcă scripturistica veterotestamentară...) nu prin Femeia Terestră, ci prin Ipostaza sa MARIANICĂ - POEZIA (ei, da, Poezia, în Ipostaza ei Marianică, de Poezie a Duhului, „melanholizând” după Armoniile Paradisiace - „repară” relațiile Poetului cu Biblia, de data aceasta, pe linie neotestamentară!): „Nu stă-n Scriptură, dar, conform uzanței,/ Completul
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
un rafinament rar întânit, mai ales în peisajul apocaliptic al Poezei actuale (dacă mai putem vorbi, cât de cât, despre așa ceva!), THEODOR RĂPAN este nu un rătăcit, printre sălbatici, ci un adevărat și încăpățânat luptător, pentru NĂDEJDEA MÂNTUIRII ARMONIEI LUMII TERESTRE! Luptător, cu incredibile resurse, pentru recuperarea și restaurarea, în lumea aceasta căzută, a Frumosului, întru Duhul Umano-Divin Resurect! El, THEODOR RĂPAN, nu e surd la realitate, ci are curajul (apropiat de demența senină hölderlin-iană!), de a impune EL ritmuri lumii
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]