2,929 matches
-
abor dări i se opune poziția, dominantă În filologia clasică, de asumare totală, prin cercetarea Întregii moșteniri grecești și latinești, pentru prima dată la Platon: philologia desemna dragostea de vorbă, de conversa ție, de argumentare (ca dispută teoretică); domeniul seman tic al termenului este bine pus În evi dență de antonimie: philologos vs misologos, „amator de argu mentație“ vs „cel care detestă conversația, argu mentația“. La Platon, se conturează distincția filov-logo~ / polu-lovgo~ vs bracu-lovgo~, caracterizînd raportul Atena-Spar ta. Odată cu transferul atenției
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
pînă la care se mai permitea orgia coloristică. De-acum basta! Adio fard, vopsea și suliman. Totul În alb și negru. Și mai ales În adevărul cenușiu și gol. Formula din primele două versuri: afișul toamnei / degradeul frunzelor este un tic verbal prezent În expresii ca vorba lungă, sărăcia omului; schimbarea domnului, bucuria nebunilor. Este un mod mai sprințar de a exprima lapidar (nu Într-o propoziție) o echivalență ironică. Cel care scrie haiku Își formează treptat un repertoriu de astfel
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
sau a... tradu cerii perfecte); totuși, prin chiar aceasta, el reușește să ofere „vehiculul“ care face posibilă comunicarea și, în genere, orice legătură la nivel de limbaj. Problema este aceeași pentru absolut orice termen, inclusiv pentru termenii utili zați, necri tic și fără explicații preliminare, de către Sharf în încercarea de a folosi limbaje „univoce“, prestabilite filo zofic ori definite conceptual. 2. Demersul celor ce studiază fenomenul religios nu este întotdeauna ori de fiecare dată circumscris filozofic. Prin urmare, introducerea forțată a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
dizabilități. Conform concluziilor cercetărilor specializate, educația la nivelul preșcolarilor ar trebui să le asigure cunoștințe, abilități, aptitudini și atitudini în domenii de competențe-cheie: comunicare în limba maternă, comunicare în limbi străine, matematică, științe și tehnologii, tehnologia informatică și a comunicațiilor (TIC), competențe interpersonale, interculturale, sociale și civice, cultură antreprenorială, sensibilizare la cultură, a-i învăța să învețe. Aria curriculară educație fizică și sport are contribuții specifice în această perioadă, deoarece asigură dezvoltarea aptitudinilor psiho-motrice, formarea capacității de a-și menține starea
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
succesiv, cu „p“, „q“ și „r“. Rolul cauzal jucat de o entitate intermediară da seama de faptul că aceasta nu este obiectul vreunei puteri cognitive. Cunoașterea obiectului extramental este mediata prin asimilarea conținutului informațional, a miezului formal care este iden tic cu forma, care are un mod de a fi material și natural în obiectul cunoscut. În contrast cu primele nive luri ale cunoașterii, cel al simțurilor externe, al simțurilor interne și al intelectului agent, la cel de-al doilea nivel intelectiv entitatea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
încurajat de mamă), ca de altfel și fratele său mai mare, Eduard (pe care l-a admirat și care l-a dominat toată viața). Într-adevăr, filmele documentare cu acesta din urmă ne arată că Eduard avea și el un tic nervos: în societate, își aranja tot timpul nodul cravatei și își trăgea manșetele în jos. Asemănările dintre cei doi se opresc însă aici. Să încercăm să schițăm fugitiv elementele particulare care au contribuit la popularitatea lui George VI și a
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
specus „peșteră”, spelunca „cavernă, grotă”, rom. pustiu, rs. polostĭ „cavitate” față de pastĭ „gură, bot, hău”. Tot aici trebuie adus și pleșuv „chel; lipsit de vegetație, fără arbori”, de unde și toponimul Peleș. A nimeri, cuvânt autohton prefixat: ni-meri. Cf. mer(tic), mier(ță) „măsură veche pentru cereale”, sl. mera „măsură”, alb. mirë „scop, obiectiv”, magh. mer „a îndrăzni, a încerca; a măsura”, fr. mire „semn fix, jalon”, mirer „a privi cu atenție”, lat. mirus „frapant”, lit. mierà „măsură”, got. mēla „sac
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ca actorii lui. Artiștii Atelierului sunt deja exersați în adevărate ședințe de improvizație în fața unor cercuri de spectatori extrem de privați. Ei s-au dovedit uimitor de abili în a reprezenta, cu câteva cuvinte, câteva atitudini, căteva jocuri de fizionomie, caractere, ticuri, personaje ale umanității noastre, sau chiar sentimente abstracte, elemente precum vântul, focul, vegetalele sau creații ale spiritului, vise, deformări, iar aceasta pe loc, fără text, fără vreo indicație, fără pregătire." Artaud nu-și precupețește elogiile față de Jean-Louis Barrault (1910-1994) care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
muște din real; să-l identifice efectiv".28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a Conului Leonida
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și literatura absurdului este dezagregarea cuvântului, proces aflat în directă legătură cu denaturarea personajului. Circularitatea intrigii are consecințe în planul dialogului care conține elemente de repetabilitate, "piruete verbale"30 ce anulează funcția de comunicare a limbajului. În comedii, în dansul ticurilor verbale sunt antrenate aproape toate personajele: Titircă Inimă-Rea dă aceleași dispoziții lui Chiriac în legătură cu "onoarea sa de familist", Cetățeanul se întrebă refrenic "Eu cu cine votez?", Dandanache reia mecanic povestea cu becherul, Catindatul revine contrapunctic adresându-se lui Iordache cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nu ne explicăm cum de știe de fiecare dată ce trebuie făcut. Super-eroii sunt permanent reinventați (fiecare generație a avut un Superman al ei), devenind un aspect esențial al divertismentului și prin aceasta, al conștiinței colective (există multe zicale și ticuri verbale care fac trimitere la super-eroi: "cine te crezi, Superman?", "simțurile de păianjen îmi spun ceva" etc.), deși ei nu ne influențează viața în mod real (Superman nu l-a deferit pe Hitler justiției la Geneva, Batman nu ne face
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a relațiilor dintre personaje (cel mai bun exemplu fiind al creațiilor lui Marin Iorda, Haplea apărând ca exponentul unei pături sociale a primei jumătăți de secol; de asemenea, s-au bucurat de o bună receptare personajele antropomorfizate, ca Tom și Tic, Cuțu și Miau, dar mai ales creațiile Liviei Rusz: maimuța Kio, rățoiul Mac, maimuța Cocofifi, protagoniștii "celei mai frumoase benzi desenate de la noi", după cum o consideră istoricul genului).851 Umorul de situație identificabil în banda desenată românească se realizează prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
carne putrezită pe schelete. Dar viața, cu sevele gâlgâind, se dovedește mai puternică. Pan ar renunța, probabil, aici, să cânte din nai. Ar simți nevoia unei fanfare. Undeva trebuie să existe și Minotaurul în acest labirint vegetal. Sau e un "tic" tentația mea de a socoti "labirint" tot ce imaginația umple de pericole? Dacă-i așa, îmi place să cred că zeii mayașilor au suflat și peste mine un abur, cum au făcut cu primii oameni, ca să pot scuza teama de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care mă simțeam exclus, mă isteriza, mă consuma interior. Toți păreau să cunoască de la primele acorduri fiecare melodie. Toți participau, cu sudoarea curgîn-du-le pe gât, cu genunchii pătrunzând între pulpele fetelor, cu țoalele urmând cam aceeași croială, cu gesturi și ticuri și cuvinte asemănătoare, la o unică lume, la o secundă de strălucire, fără înainte și fără după. Dacă vezi, de pildă, filme sau poze din anii '60, te surprinde omogenitatea asta: fiecare femeie e Monica Vitti, fiecare bărbat e Mastroianni
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lui Vogel și Koenig. M-am apropiat de pat și m-am uitat la animalele de jucărie: toate aveau zulufi de păr moale, de copil, lipiți între picioare. M-am uitat la Lee, tremurând. Era palid, cu trăsăturile contorsionate de ticuri faciale. Privirile ni s-au întâlnit și am plecat în tăcere din cameră. Am coborât cu liftul, iar când am ajuns pe trotuar, l-am întrebat: — Și-acum ce facem? Lee îmi răspunse cu glas tremurat: — Găsește un telefon public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cu gura crestată, iar nu Betty a mea. — Întinde-te pe pat, i-am spus. Fata se supuse. Își ținea picioarele încremenite și strâns lipite unul de celălalt, iar mâinile și le pusese sub ea, ca o scândură cuprinsă de ticuri nervoase și spasme. În poziția aia, peruca era jumătate pe capul ei, jumătate pe pernă. Știind că fotografiile de pe pereți îmi vor aduce perfecțiunea dorită, am tras cearșafurile care le acopereau. Am rămas cu privirea fixată pe portretul perfect al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Înăuntrul lor ar fi fost animată, așa, dintr-odată, de niște energii amoroase numai la gestul mai bărbătesc al personajului meu de a apuca, de a strânge niște scrisori fără sensibilitate, de unde să știu dacă ele au sau nu acest tic de a simți, egal cu al personajelor din carne, din oase și din sentimente); le-a luat decis (asta am putut să-mi dau seama; nu-i tremurau mâinile ca unora ce-și rememorează amintirile prin intermediul scrisorilor), le-a răsfoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o față blîndă, liniștită, de pe care fusese ștearsă cu pricepere toată bogata experiență a vieții sale, și mîini moi, ocupate să se pudreze una pe cealaltă pe sub pătură. Ochii lui Înregistrară fiecare amănunt al hainelor lui Jim pătate de noroi, ticul care Îi făcea buzele să-i tremure, obrajii trași și picioarele nesigure. Scutură pudra de pe pat și numără bucățile de alamă salvate. — Asta-i tot, Frank? Asta nu e o cantitate de dus la piață. Negustorii ăia din Hongkew cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ajută.“ —Bună, ce idee grozavă! Un bărbat îmi întindea mâna. Pe etichetă scria că-l cheamă Ed, dar nu știam ce însemna bulina albastră. Ar fi trebuit să le întreb pe inteligentele mele prietene ce înseamnă culorile. Oricum, nu avea ticuri și părea destul de în regulă. Era și bine îmbrăcat, cel puțin după standardele mele. Asta a fost tot ce am putut să-mi dau seama, sincer. —Bună, Ed, sunt Jenny. Mulțumesc că ai venit. M-am așteptat să se prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Molinari. Apoi, pentru o clipă, l-a Încercat nesiguranța. A văzut Balanța și Scorpionul. A priceput că dăduse greș; s-a trezit tremurând. Soarele Îi rumenise chipul. Pe noptieră, stând pe Almanahul Bristol și câteva numere din Fixa, ceasul deșteptător Tic Tac arăta zece fără douăzeci. Continuând să-și murmure numele zodiilor, Molinari s-a ridicat În capul oaselor. A privit pe geam. La colțul străzii adăsta necunoscutul. A zâmbit viclean. S-a dus În spate; s-a Întors cu mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
una câte una astfel încât să nu mai fiu tristă. Să fiu Eu și Noaptea din mine, Să fiu Eu și gândul ce-mi cutreeră toate iubirile pierdute Să fiu Eu și timpul glacial al dorințelor și poate într-un târziu tic tacul unui ceasornic ce-mi amintește că mai sunt tânără și de aici o viață începe prin cuvintele ce vor să deslușească noi sensuri, cuvintele ce strigă să fie înțelese și de cei mulți ce nu știu a vedea și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
colegii tăi de la Moravuri Își amintește că erai neobișnuit de agitat În timpul cazului porno și că absentai de la sediu perioade neobișnuit de lungi de timp. Vrei să-mi reasamblezi toate piesele astea, Jack? Vinovat pe toate planurile. Știa că are ticuri nervoase, că rămîne cu gura căscată, clipește din ochi și tresare necontrolat. — Cum... mama... dracului ai...? Nu contează. Să aud cum interpretezi tu ce vreau eu. Jack Își trase răsuflarea. — Bun, așa e. L-am urmărit pe Bud White. Dud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
-i tot! Ai să te poți uita și după flăcăi. Ce-am tăiat înăuntru e treaba mea!“. N-a avut curajul să mai întrebe o dată. Dar îi e greu să evite cerbicia lui Andrei Vlădescu, care i-a învățat toate ticurile și își dă seama ce-a făcut ea în fiecare zi numai după cum mărunțișurile din casă se află la locul lor de dinainte sau nu. Soră-sa vine s-o vadă, se văicărește și-i vorbește despre fleacuri care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plin de vervă și de idei și om de lume, de care nu se putea despărți, oricât începuse să se convingă de singurătatea în care avea să-și ducă anii de mai târziu. Sorin Șerban, economistul cu brioșă pronunțată și ticuri verbale. Mihai Marinescu, căruia îi ziceau Meme, arogant ca întotdeauna, ridicând sprâncenele pe deasupra ochelarilor cu ramă groasă când te privea, de parcă ar fi fost un chin să răspundă cu glasul său ușor voalat, extrem de inteligent, știindu-și valoarea, direct, brutal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mult, a câștigat și un premiu sau ceva de genul ăsta, arăta o vitalitate teribilă, se purta cum ajunseseră să-l cunoască Rodica Dumitrescu și, prin ea, ceilalți: amuzat de orice noutate, pregătit s-o încerce înaintea celorlalți, cu câteva ticuri verbale la modă, umblând mereu cu capul gol și plăcându-i să poarte o haină din piele de căprioară sau pulovăre maronii și să joace tenis într-o vreme în care încă nu era întreg orașul înnebunit după acest sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]