1,495 matches
-
pentru a vedea pagina dinaintea lui, Îi Împingea În sus, așa că se prindeau de frunte ca niște ochelari de scafandru. O Întrebă pe Viv cum o cheamă. Ea Își scosese mănușile pentru a i se vedea verigheta și, cu oarecare timiditate, Își dădu numele pe care-l convenise Împreună cu Reggie: Doamna Margaret Harrison. Doctorul Îl rosti cu voce tare cînd Îl scrise pe hîrtie, și-l repetă la Începutul fiecărei Întrebări: „Și acum, doamnă Harrison“, „Ei bine, doamnă Harrison“ - pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
rău. Așa că-și scoase biletul și „Dă-te la o parte“, șuieră ea, dînd furioasă din mîini. Soldatul se dădu cu un pas Înapoi ca ea să se poată apleca și să-l vîre pe sub ușă. Își Îndoi picioarele cu timiditate, conștientă de Îngustimea locului, de faptul că-l făcea să fie și mai mic aplecîndu-se, simțind cum șoldul ei Îi atinge genunchii, și cum stofa de lînă a fustei se prinde o clipă de kakiul pantalonilor lui. Biletul rămase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Kate Reddy? —Da. Ridic privirea și o văd stând lângă biroul meu pe tânăra frumoasă care m-a strâns cu ușa la instructajul stagiarilor Înainte de Crăciun. Acum, ca și atunci, se Înroșește, dar nu e nimic fragil sau ezitant În timiditatea ei: reticența ei pare să fi fost turnată dintr-un metal fin, dar rezistent. —Scuze, Îmi zice ea din nou, dar am Înțeles că vom lucra Împreună la o ..ăă.. prezentare finală. Domnul Task mi-a spus că după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Către: Jack Abelhammer Te aud. 23tc "23" De Paștetc "De Paște" Sâmbătă la prânz, restaurantul Toad Hall, Disneyland, Paris Sărut franțuzesc entuziast și o Îmbrățișare pasională de la un necunoscut Înalt și brunet. Din păcate, numele lui este Goofy. Cuprinsă de timiditate la vederea personajelor ei favorite de desene animate, Emily se ascunde pe după picioarele mamei ei și refuză să salute. Câteva secunde mai târziu, Paula intră În restaurant ca un gong care tocmai a bătut, reverberând ranchiună. „A fost de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mai puțină în materie de prințese din Park Avenue. Părea timid și păstra distanța baricadându-se în spatele unui birou ticsit cu lucrări de corectat. —Care dispăruți? întrebă Henry perplex. —Ești drăguț. Vreau să spun, cu ținuta asta cerebrală și cu timiditatea pe care o afișezi, domnule profesor, spuse Julie. Henry era drăguț, într-adevăr. Ținuta „cerebrală“ consta din blugii prespălați, o cămașă din in și pantofi cu șiret. Cămașa îi era puțin uzată la guler. — De fapt, nu sunt profesor. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care n-o mai văzusem de mult, veni la mine, de data asta acasă, nu la tribunal, ca altă dată. O primii și o poftii pe fotoliul de lîngă fereastră. Se așeză, la Început Își ținu mîinile pe genunchi, amintind timidități, neîndemînări de elevă, nepotrivite anilor ei. Se vedea clar că vizita o stînjenea, dar după puțin timp intră În normal, recăpătîndu-și libertatea gesticulației și a vorbirii. Avea părul vopsit În negru, dar grija cosmetică era stridentă, Încercare inabilă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nimănui de aceste caiete, ne dăm seama că retractilitatea socială a acestui om avea rădăcini profunde. De fapt, încăpățînarea cu care evita să apară în public, refuzînd mereu să se manifeste în vreo împrejurare oficială, încăpățînarea aceasta nu pornea din timiditate sau din modestie, ci din ceva mult mai adînc: dintr-un sentiment indelebil al ratării proprii, din certitudinea că viața lui fusese un eșec. Cînd intuiești că de cariera ta profesorală s-a ales praful - iar Dragomir era anume înzestrat
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
povestitor, care, contrazicân-du-i opinia excesiv critică despre sine, produce adesea un efect literar. Eroul Amintirilor, copilul, plăpând, palid, clorotic, neparticipând la jocurile colegilor lui, "s-a născut cu vocația de mâncător de cărți" (s.m.), mai întâi de romane franțuzești. Cumințenia, timiditatea, rațiunea - l-ar fi păzit, pare-se, de "narcisism, de egolatrie, iar mai târziu, de subiectivism". Văzuse lumina zilei într-un București de altădată, cu zăpezi nemaipomenite și fanaragii; învață o vreme la Turnu Severin, căruia îi dedică o veritabilă
"Mâncătorul de cărți" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8653_a_9978]
-
părut, uneori, că este mai preocupat de asta decît de relația lui cu un text, cu actorii, cu noi, spectatorii. Că textul este doar un pretext pentru demonstrații cu sclipici. În același timp, sensibilitatea lui, dublată de un soi de timiditate autentică, a țesut, încet-încet din punctul meu de vedere, un univers extrem de interesant, de provocator, bazat solid pe comunicarea între cuvînt și un anumit limbaj vizual, plastic. Confesiunile lui scenice vorbesc, fragmentar, despre întregul din el. Despre felul în care
Șase personaje în căutarea.. - Despre senzualitate. Și Radu Afrim - by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8661_a_9986]
-
generozităței M. S. Țarului. Și noi avem cea mai deplină încredere în această generozitate și bunăvoință proverbiale. Însă este oare sigur că bunavoința personală a Majestăței Sale va putea totdeauna fi triumfătoare de dispozițiunile guvernului său, de interesele Imperiului, de timiditățile diplomației, de opinia poporului rus? Nu ne-a declarat însuși "Romînul", care de la un timp încoace are aerul d-a se face "Monitorul oficial" al simțimintelor celor mai intime și celor mai personale Majestăței Sale, că Majestatea [Sa] dorea acest
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
amintire târzie... ași fi acceptat orbit ridicolul cântecului dacă această mână s-ar fi pus de-atunci pe umărul meu și când eram singuri. Clara renunță la ceea ce ar fi vrut să spună și expresia chipului ei se instală cu timiditate în așteptare ca și când ar fi plouat, iar Micu începu să clipească cu un efort de adaptare. Dar Matilda se opri deodată și atacă" Și de ce credeți dumneavoastră, domnule Micu, că totul e conștient și că conștientul nu e amestecat cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chipul ei care exprima o atât de vie sensibilitate încît cerea parcă o protecție perpetuă pe care într-un mod la fel de perpetuu o respingea, lucru care îi imprimase nu numai în privire, ci și în mișcări o veșnică suferință și timiditate. Mai curios era că părinții rămaseră indiferenți când ca drept orice răspuns la șoaptele soțului (un tânăr domn cu un chip ferm și atrăgător), dădu tacâmurile la o parte din fața ei, ca și când ar fi împiedicat-o să se ridice, se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bine măgar sănătos... Nu e obligatoriu să rămâi doar măgar sănătos..." "Trebuie să fii măgar filozof!" zise de la prezidiu președintele și se produse rumoare veselă în marea sală de ședințe a clubului uzinei. "Am vrut să spun, reluă Nineta fără timiditate, că nu asta e alternativa. Se poate face și sport și cultură!" Bravo, Nineta. Avea, cum se zice, papagal. Și descoperii după aceea, când ședința se termină, că nu-i pierise totuși spontaneitatea de altădată. "Nineta!" o strigai. Ea se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nici acum nu mă auzea bine, era prinsă și ea de o emoție? "Unde vreți să stați?" o întrebasem. Se așezase fără să-mi răspundă, cu spatele la geamuri, își trăsese scaunul cu o mișcare fermă și pusese mâna pe listă fără timiditate, ca o familiară a localului. Chelnerul apăru, și ea se uită la el în sus și îi spuse că nu vrea decât păstrăvi prăjiți și spaghete milaneze. "Nu vă recomand păstrăvi, zise el, sânt prea mici și n-au nici un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu există)... Până atunci nu se uită nici la mine. Era îmbrăcată cu o mantilă neagră cu capușon, de sub care abia i se vedea chipul. Nu se deslipi de lângă ușă decât după ce gazda mea dispăru, "ça vous derange, zise cu timiditate, de recevoir une petite franciscaine?" Mă ridicai în pat în capul oaselor și mă posomorâi. "Vous n'êtes pas ni petite, ni franciscaine", mormăii și sării apoi și o întîmpinai. Capușonul și umerii îi erau uzi de ploaie. Fără să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chema Leina? Frost șovăi. ― Leina, asta a fost acum trei luni. Sau șase? ― Avem de îndeplinit o misiune de salvare, declară Apone gustând cafeaua. O să găsim în mod sigur niște fete frumoase de coloni care abia așteaptă să scape de timiditate. Ferro se prefăcu dezamăgită. ― Ce căcat, iar o să stau pe tușă. ― I-auzi la ea? făcu mișto Hudson. Ea trase în el cu primul proiectil care-i fu la îndemână: o bucățică de zahăr. Apone stătea, asculta și observa. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu parfum de lămâie amestecată cu scorțișoară. Despre ciorapi, nimic deosebit, făceam ce-ar fi făcut oricine: îi pipăiam. Nu mă interesa materialul, gros ca lanțul, cum anunțau la reclamă înainte de „Telejurnal“. Doar gestul conta, perseverența prin care îmi învingeam timiditatea, urcând fără să știu spre spațiile ascunse ale pulpelor. Ce vedeam acolo nu v-aș spune nici dacă m-ați ruga frumos. Eram împins, îndepărtat cu piciorul, dar reveneam, mulțumit de chicotelile băbuțelor. Pe la șase ani, s-a terminat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
comercializat pe piața instinctelor. Îmi puteam negocia liniștit părțile componente: măcar sexul, dacă nu mintea. Nu trebuia nici să mă cenzurez, nici să mai joc rolul cavalerului neprihănit, în căutarea domniței ideale. Scăpasem de obsesia selectivității (un alibi solid pentru timiditate; dar asta rămâne între noi). Puteam fi mitocanul pe care de mult îmi doream să-l joc, individul necomplexat, cu destule defecte. De-aici încolo, orice combinație devenea posibilă. De la geamul sufrageriei mele, cuprindeam totul (sau măcar o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
droguri, fiecare dându-și cu părerea, crezând că deține adevărul suprem al înțelegerii motivației din spatele acestei dependențe. Fie că este vorba de absența sau excesul de afectivitate oferit de familie, de insatisfacții școlare sau profesionale, de iubiri neîmpărtășite, emotivitate și timiditate excesivă sau suferințe de orice fel, un lucru este cert, și anume faptul că o persoană ajunsă dependentă de droguri este într-un real pericol de autodistrugere. Această consecință este cu atât mai nocivă cu cât cantitatea și durata consumului
Fii conștient, drogurile îți opresc zborul. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Grigorescu Andreea, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1979]
-
de-abia acum câteva momente... — Dar nu aveți dreptul, nu aveți dreptul, nu aveți dreptul!... în fața prietenilor dumneavoastră... Așa! începu iarăși, pe neașteptate, să bolborosească Burdovski, privind împrejur sălbatic și temător, înfierbântându-se pe măsură ce își pierdea încrederea și îl apuca timiditatea. Nu aveți dreptul! Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați, brăzdați de vinișoare groase și roșii, se uită întrebător la prinț, aplecându-și trupul înainte. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lipsa contactului cu realitatea și insuficiența cunoștințelor practice mai că nu erau considerate înalte virtuți și cea mai bună recomandare. Totuși, degeaba am deschis discuția despre funcționari; de fapt, doream să vorbim despre oamenii practici. Nu mai încape îndoială că timiditatea și lipsa deplină a inițiativei au fost întotdeauna considerate, la noi, drept principalul și cel mai bun atribut al omului practic; chiar și acum mai există această părere. Dar de ce să ne acuzăm numai pe noi înșine (firește, dacă această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uneori că în familia lor ceva parcă n-ar fi ca la toată lumea. La alții totul mergea strună, la ei - cu opinteli; toți își văd de drumul lor, ei calcă în fiecare clipă pe alături. Toți dau mereu dovadă de timiditate cuviincioasă, ei - nu. Ce-i drept, Lizaveta Prokofievna se speria chiar prea des, însă nu era totuși vorba de acea cuviincioasă sfială mondenă după care tânjeau. De altminteri, se prea poate ca numai Lizaveta Prokofievna să fi fost îngrijorată: fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta, lucru care i se citea în scânteierea ochilor; de regulă, după un minut își muta mânia asupra celui cu care vorbea, indiferent dacă acesta era sau nu vinovat, și începea să se certe cu el. Știindu-și, simțindu-și timiditatea și sfiala, intra de obicei rar în discuție și era mai taciturnă decât surorile ei, uneori chiar prea taciturnă. Însă când, mai ales în asemenea cazuri delicate, trebuia neapărat să deschidă discuția, o începea cu neobișnuită aroganță și chiar cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și de neînchipuit. De situația de acum te întreb. Cum stau lucrurile? Și-a dat acordul oficial? — Până acum nu a spus „nu“, asta-i tot; dar din partea ei nici nu putea fi altfel. Știi cât de extravagantă e în timiditatea și pudoarea ei; în copilărie, se ascundea în dulap și stătea acolo câte două-trei ore, ca să nu se întâlnească cu musafirii; a crescut cât o prăjină, dar și-acum e tot la fel. Vezi tu, nu știu de ce mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
după toate aparențele, din senin. Dintre cei prezenți în salon, toate persoanele care îl cunoșteau pe prinț încercau o senzație de teamă (unele chiar de jenă) și se mirau de ieșirea lui, atât de surprinzătoare în comparație cu reținerea și chiar cu timiditatea lui dintotdeauna, cu tactul lui rar și deosebit în anumite cazuri și cu simțul lui instinctiv al bunei-cuviințe superioare. Nu puteau pricepe de ce s-a întâmplat așa, fiind clar că nu spusele despre Pavlișcev fuseseră cauza. Din colțul lor, doamnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]